Chocologia: ştiinţa despre „hrana zeilor”

Un buchet de flori, o sticlă de şampanie şi o... cutie de ciocolată. Poate părea un şablon, dar de foarte multe ori este cheia care poate transforma doi oameni în suflete-pereche. Nu întâmplător se spune despre ciocolată că are puterea de a-i înălţa pe muritori până în al nouălea cer.

Celor mai mulţi gurmanzi, doar simpla pronunţare a acestui cuvânt - „CIOCOLATå" - le trezeşte o avalanşă de senzaţii. O textură cremoasă, un gust divin, o plăcere întinsă la maximum, o clipă ce se transformă în eternitate. Şi este mult mai mult de atât. Un cadou pe placul tuturor (şi nu întâmplător Crăciunul, Paştele şi aniversările au gust şi aromă de ciocolată!), o moda­litate irezistibilă de a-ţi cere iertare sau de a transforma momente banale în unele desăvârşite. Şi totul doar la o... pătrăţică distanţă. De ciocolată, evident!

Irezistibilă şi de neconceput a fi înlocuită cu altceva, ciocolata a dat naştere unei ştiinţe: chocologia. De altfel, îmi închipui că multora dintre noi le-ar plăcea să studieze atât teoretic, cât mai ales practic această ştinţă... dulce.

„Theobroma cacao" - „Hrana zeilor". Acesta este numele latin dat arborelui de cacao de celebrul botanist Carl von Linné. Numele nu a fost ales întâmplător, căci, în timpul mayaşilor, aztecilor şi toltecilor, boabele cacauatl erau folosite pentru a obţine o băutură delicioasă, dar şi foarte hrănitoare în acelaşi timp: xocolatl. Nimic altceva decât ciocolata de astăzi (sigur, în varianta ei lichidă).

Deosebit de importantă, era o băutură pe măsura regilor şi a reginelor, dar servea şi ca monedă de schimb. Şi poate această băutură ne-ar fi rămas necunoscută, dacă, în 1528, Cortez nu ar fi adus în Spania primele boabe de cacao, dar şi ustensilele care serveau la prepararea ciocolatei. Privită la început cu curiozitate, ea a sedus papilele gustative ale nobililor, deşi poate nu ar fi fost chiar pe gustul nostru.

Pentru că zahărul era o raritate în acea vreme (vorbim despre secolul al XVI-lea), ciocolata era o băutură concentrată, amară, aromată cu diverse mirodenii sau chiar iute, datorită prafului de piper ce i se adăuga. Francezii vor face cunoştinţă cu ciocolata de-abia la începutul secolului al XVII-lea, atunci când Ana de Austria s-a căsătorit cu Ludovic al XIII-lea. Aici, ciocolata putea fi gustată doar de elitele societăţii.

În secolul al XIX-lea, băutura pierde teren în favoarea ceaiului şi a cafelei, mult mai ieftine şi populare. Este timpul să apară în sfârşit o nouă vedetă - ciocolata solidă -, mai întâi în Italia, unde pitoreştii „cioccolatieri" o vindeau în pieţe, la preţuri fără îndoială destul de piperate.

Dar cea mai bună ciocolată este considerată a fi cea elveţiană, iar cel mai mare artizan al ei: François-Louis Cailler, care în 1819 a deschis o fa­brică de ciocolată (astăzi considerată a fi cea mai veche din Europa). Dacă la început exista o singură fabrică, unde se produceau cel mult 25-30 de kilograme de ciocolată pe zi, peste numai 80 de ani, vor fi 13 fabrici, cu nu mai puţin de 5.547 de angajaţi care ofereau lumii un munte de ciocolată.

La Vevey, Daniel Peter a descoperit ciocolata cu lapte, in­venţie ce a avut un mare impact asupra industriei ciocolatei. La sfârşitul secolului al XIX-lea apar şi primele afişe publicitare, care înfăţişează doamne elegante şi copii bucălaţi care savurează tablete de ciocolată din cutii frumos împodobite. Acesta fiind primul semn al unui marketing cu un impact atât de puternic, încât astăzi nu e om pe planetă să nu fi gustat măcar o dată o pătrăţică de ciocolată, care să-i subjuge simţurile pentru totdeauna.

 

Fantezii dulci
Există trei varietăţi de boabe de cacao: criollo (sunt cele mai scumpe, recoltându-se anual doar 5% din întreaga producţie mondială de cacao, în acelaşi timp gustul reprezintă o simfonie de senzaţii, de lungă durată, adevăratul gust divin al ciocolatei), forastero şi trinitario (cele mai răspândite, din ele producându-se o ciocolată cu un gust puternic, dar de scurtă durată).

Trei tipuri de boabe de cacao şi tot trei tipuri principale de ciocolată: neagră, cu lapte şi albă. Cea neagră este considerată a fi şi cea mai sănătoasă, căci conţine antioxidanţi ce luptă împotriva radicalilor liberi. Această clasificare este de bază, căci, de fapt, lumea ciocolatei este una creativă. Bomboane de ciocolată (cu diferite texturi, arome, umpluturi), tablete, batoane, praline, trufe, decoraţiuni şi toppinguri pentru prăjituri şi torturi... Adăugaţi la toate astea coctailuri, produse cosmetice pe bază de ciocolată, bijuterii şi sculpturi în ciocolată. În întregime irezistibile!