Eroarea judiciara care l-a aruncat n puscarie pe Marcel Tundrea pune firesc intrebarea: citi oameni nevinovati zac in puscariile Romaniei? Investigatia Jurnalului National din dosarul Tundrea pune in evidenta neconcordante din rechizitoriul acuzarii, probe superficial administrate. Drama lui Tundrea arata martori mincinosi si anchetatori care joaca pocher cu soarta oamenilor.

Marcel Tundrea, condamnat la 25 de ani de puscarie pentru violarea si uciderea unei fetite de 14 ani, a fost eliberat dupa ce testul ADN a aruncat serioase indoieli asupra vinovatiei sale. Dupa 12 ani, metodele stiintifice par sa dovedeasca eroarea in care au cazut numeroase instante care l-au gasit vinovat pe Tundrea. Acest caz trezeste legitima intrebare: oare cati nevinovati zac azi in puscariile Romaniei? Pentru a afla mecanismul prin care, cu probe stravezii, un om este ingropat de viu intre peretii celulei, in vreme ce posibilul vinovat zburda in libertate, Jurnalul National redeschide ancheta crimei din 1992 cu mijloace jurnalistice. Astazi, prezentam nedumeriri legate de cercetarea penala finalizata cu trimiterea lui Tundrea in judecata, pentru omor si viol.

Ziua de 16 iunie 1992. In jurul orei 13:30, victima Gherasie Mioara a plecat de la locuinta pentru a spala rufele in apa paraului Valea Rea, respectiv in apropierea podului de peste albia paraului Taratel. Albiile acestora se intalnesc la o distanta mica de pod.

Ce si-a inchipuit procurorul

In timp ce spala, minora a fost vazuta si a discutat cu martorii Gherasie Cristinel - frate si Avram Gheorghe, ce s-au deplasat pe drumul comunal spre drumul judetean Targu Carbunesti - Scoarta - Targu Jiu. Urmarind plecarea victimei de la domiciliu, si cunoscand zona unde aceasta urma sa spele rufele, inculpatul Tundrea Ilie Marcel a pornit spre paraul Valea Rea, deplasandu-se spre poteca ce insoteste albia paraului Valea Fantanii (aceasta separa terenurile pe care sunt edificate imobilele locuite de familiile partilor) si se continua pe malurile paraului Taratel (in directia punctului de intalnire cu paraul Valea Rea).

Cand a ajuns in albia paraului Valea Rea, inculpatul a imobilizat-o pe victima si, fiind protejat de vegetatia abundenta si inalta, crescuta pe malurile paraurilor, a determinat-o sa se deplaseze in amonte, circa 10-12 metri, si, pe malul apei, dupa scoaterea pantalonilor si a chilotului, a intretinut cu ea raport sexual. Pentru a nu tipa si a nu face ulterior cunoscute cele petrecute, autorul a introdus in gura minorei trei pietre, determinand obturarea cailor respiratorii. La scurt timp a intervenit decesul ei, inculpatul ramanand langa aceasta. Martora Negrea Elena, ce venise in acele momentele cu gastele la apa paraurilor Taratel si Valea Rea, a recunoscut cada cu rufe aflata pe mal, ca apartinand familiei Gherasie si nevazand-o pe victima, a plecat in cautarea ei. In deplasarea sa, martora a ajuns in zona in care minora spalase, a constatat ca o parte din rufe erau asezate pe piatra, iar altele se aflau in apa si, dupa ce a intrat pe firul paraului Valea Rea, a vazut-o pe Gherasie Mioara pe malul paraului, in amonte. Era cu fata in sus, dezbracata de la brau in jos, cu picioarele arcuite. Langa victima, in picioare si imbracat, se afla inculpatul Tundrea Ilie Marcel.

Cele vazute de martora au determinat-o sa tipe si sa se adreseze victimei si, de indata s-a indepartat, deplasandu-se in directia podului rutier din apropiere. La randul sau, inculpatul a fugit prin albia paraului Valea Rea si, la scurt timp, a revenit la locul faptei pentru ascunderea cadavrului. In acest scop, a luat victima pe umar si a transportat-o circa 150 metri in amonte. I-a dezbracat pulovarul si a aruncat-o in apa paraului Valea rea. Peste cadavru a asezat crengi si alte resturi de vegetatie din zona. Dupa luarea acestor masuri, inculpatul Tundrea Ilie Marcel s-a deplasat pe poteca ce insoteste malul stang al paraului Taratel, intalnindu-l pe martorul Necsoiu Pompiliu, caruia i-a spus ca merge la Tg. Jiu. Pe la ora 16:15, sus-numitul faptuitor s-a intalnit cu martorii Lupescu Nicolae si Mihart Constantin la bufetul Siromar Tg. Jiu, unde a consumat cu acestia vin.

Inculpatul a mers la Directia judeteana de Posta si apoi la apartamentul sau, dupa care seara a revenit in satul Pojogeni.

Consecintele povestii

Ati citit pana acum o poveste. Aceasta poveste este un fragment dintr-un act oficial numit, indeobste, rechizitoriu. Acest act este intocmit de un magistrat in scopul trimiterii in judecata si condamnarii unei persoane acuzate de savarsirea unei infractiuni. In cazul de fata, infractiunea poarta numele de omor calificat. In baza actului de acuzare, inculpatul a fost condamnat la 25 de ani de puscarie. Pentru ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat - dupa 12 ani, vinovatia criminalului a fost pusa serios la indoiala de rezultatul expertizei ADN, Marcel Tundrea a fost pus in libertate, iar rejudecarea procesului, in lumina noilor dovezi, este iminenta - redactorii nostri au verificat probele pe care s-a intemeiat acuzarea.

Obtinand incuviintarea instantei de judecata, am studiat dosarul de cercetare penala finalizat de procurorul Ion Diaconescu, seful Sectiei Criminalistica a Parchetului de pe langa Tribunalul Gorj. Cu mana pe inima, si cu responsabilitatea celor scrise, afirmam: povestea prezentata in randurile de mai sus este, deocamdata, doar o nuvela. Este rezultatul interpretarii unor fapte si imprejurari asezonate cu ceea ce limbajul comun defineste drept „deductie logica". Insa, stiinta Dreptului - care este, fara indoial, o stiinta exacta - nu ingaduie speculatiile (care reflecta subiectivismul autorului), ci doar probele certe, rezultate din activitatile specifice cercetarii penale.

Cioburi din dosatr

In momentul de fata, dosarul cuprinde numeroase volume, acumulate pe parcursul diferitelor etape ale procesului. Ne vom referi, in cele ce urmeaza, strict, la cercetarile care au condus la inculparea lui Tundrea, urmand sa continuam in numerele viitoare cu cercetarea judecatoreasca. Singurele fapte certe din fragmentul citat, asa cum reies din probatoriul administrat in dosarul de cercetare penala care a dus la inculparea lui Marcel Tundrea sunt:

Victima a plecat de acasa sa spele rufe in albia paraului Valea Rea, la ora 13:30, in ziua de 16 iunie 1992.

Apele paraului Taratel si ale paraului Valea Rea se intalnesc, in conditiile precizate in rechizitoriu. Podul este acolo unde se spune, de asemenea si potecile. Vegetatia este asa cum se specifica.

Victima a fost violata si apoi omorata, in modul confirmat de medicii legisti si consemnat ca atare in rechizitoriu.

Copaia de rufe s-a aflat acolo unde a fost, de altfel, si gasita.

Ne e greu sa regasim vreun alt aspect relatat in povestire, despre care cel putin bunul simt - daca nu chiar rigoarea unei cercetari penale serioase - sa spuna ca are valoare de certitudine. Rezerva pe care o aratam nu priveste catusi de putin vinovatia-nevinovatia numitului Tundrea Marcel, ci doar acuratetea anchetei conduse de procurorul Diaconescu in 1992. Este drept, astazi, la 12 ani dupa comiterea oribilei crime, avem beneficiul de a cunoaste fapte care, la data intocmirii rechizitoriului, nu se petrecusera.

Ceea ce nu s-a stiut

Cel mai evident exemplu este acela al marturiei Elenei Negrea (pe baza careia magistratul gorjean a construit o buna parte a povestii). Ion Diaconescu nu avea cum sa stie in 1992 ca, in preajma mortii, opt ani mai apoi martora-cheie avea sa se „spovedeasca" vecinilor, regretand ca a mintit atunci cand l-a identificat pe Marcel Tundrea la locul crimei. Insa, nu e mai putin adevarat ca, pe parcursul desfasurarii procesului care a condus la condamnarea lui Tundrea pentru omor deosebit de grav, martora si-a schimbat in repetate randuri si in mod radical depozitiile. Aici, e drept, altii sunt magistratii care au acceptat aceste oscilatii fara sa cada pe ganduri. Dam doar cateva exemple.

La ce ora a plecat cu gastele la pascut Elena Negrea?

Iata declaratii ale aceleiasi martore, date in timpul cercetarii penale si a judecatii:

Declaratie 26 iunie 1992: „in jurul orelor 15:30-16:00"

Declaratie 6 iulie 1992: „Pe la orele 9:00"

Declaratie 16 iulie 1992: „Pe la ora pranzului"

Declaratia unui martor ocular, care-l plasa pe Marcel Tundrea la locul comiterii crimei, este mina de aur pentru un anchetator. O minima prudenta spune ca orice declaratie - mai cu seama una determinanta pentru inculpare - trebuie luata cu rezerve si neaparat coroborata cu alte probe. Altminteri, se poate intampla nesuferita surpriza pe care v-o descriem:

Declaratia Elenei Negrea din 6.07.1992, data in fata procurorului:

„In ziua de 16 iunie 1992, la ora pranzului, am plecat cu gastele la apa paraului Taratel. Cand am ajuns in albia paraielor Taratel si Valea Rea, ce se intalnesc in apropierea podului de peste albia celor doua paraie, am recunoscut cadita cu rufe aflata pe albia paraului Valea Rea, ca apartinand familiei Gherasie, ai caror copii i-am botezat. O parte din rufe se aflau in cada, iar altele pe pietre. Bluza de culoare alba am vazut-o in apa, in amonte. La apropierea mea, am vazut pe firul apei o persoana de sex masculin, in tinuta usoara, de vara indepartandu-se in fuga pe albia paraului Valea Rea. Acea persoana era inalta si slaba. Dupa infatisare am asemuit acea persoana cu invinuitul Tundrea Ilie Marcel. Pe minora Gherasie Mioara am vazut-o cazuta pe malul paraului Valea Rea la o distanta de circa 10-15 metri de locul unde se afla cadita cu rufe, in amonte. Era dezbracata, cu picioarele flexate, corpul fiind orientat intr-o pozitie aproximativ paralela cu firul apei. Am tipat si m-am exprimat in sensul: „Iu, Mioara, tu esti aci?" si m-am indepartat grabita, fiind surprinsa de cele vazute si fiindu-mi teama de barbatul pe care l-am vazut indepartandu-se (...) Convingerea mea e ca persoana ce a fost vazuta de mine fugind pe albia paraului Valea Rea este Tundrea Ilie Marcel".

Nu stim daca inainte sau dupa, dar pe parcursul aceleiasi zile, acelasi martor declara cu totul altceva, cu o inconsecventa care ne face sa ne intrebam daca nu cumva a cazut in cap intre timp. Grav e ca un anchetator a trecut cu vederea zapaceala vizibila a martorei, ori poate, Doamne fereste, vreuna dintre depozitii nu i-o fi fost sugerata. Oricum, e tarziu de verificat, pentru ca martora e defuncta.

Declaratia Elenei Negrea din 6.07.1992, data in fata procurorului:

„Revin la cele declarate la organele de politie in ziua de 26 iunie 1992 si precizez ca am mers cu gastele la apa pe paraul Taratel in ziua de 16 iunie 1992, pe la orele 9:00. Am ajuns la podul de peste apa paraului mai sus mentionat si am coborat in albia paraului. Atunci am vazut o cadita cu rufe pe mal. Am recunoscut ca acea cada apartine familiei Gherasie. In cada se aflau rufe, precum si un pietroi. In apa am mai vazut o bluza de culoare alba, spre podul de cale ferata ce trece peste albia paraului Valea Rea. Privind cu atentie in acea directie, am vazut pe malul apei, la o distanta de 15-20 metri, corpul unei persoane, orientata cu picioarele spre pod. Picioarele erau flexate si neacoperite. Nu mi-am dat seama daca este un barbat sau o femeie. Nu am vazut vreo alta persoana trecand prin zona si am revenit la domiciliul meu. Cada si rufele au ramas la locul lor (...) Este adevarat ca in ziua de 3 iulie 1992 (la mai bine de o saptamana dupa ce suspectul Tundrea fusese arestat - n.r.), nu pot preciza ora, m-am trezit cu martorul Vodislav Grigore strigand la poarta locuintei mele. Martorul a si intrat in casa si am avut discutii cu el, cerandu-mi „sa spun ce a facut Marel cu fata". Vodislav Grigore mi-a motivat ca invinuitul Tundrea Ilie Marcel nu scapa si mi-a indicat sa spun ca l-am vazut in zona in care s-a produs moartea minorei. Cred ca era sub influenta bauturilor alcoolice. I-am raspuns pe un ton respingator, cerandu-i sa plece."

Lupta pentru pamant

Suntem datori cu o precizare. Astazi, in mai 2004, aflam ca intre Vodislav Grigore si Tundrea Marcel este o disputa funciara legata de proprietatea asupra catorva pruni. O disputa care, in 1992, era in toi.

Paradoxul martorului-cheie - singurul care l-a plasat pe Marcel Tundrea la locul crimei, la ora proabila a crimei - n-a fost observat pe parcursul unui proces ce a durat multi ani. Ori, o fi fost observat dar, din comoditate, interes ori alte cauze, a fost ignorat. Ce nu poate fi ignorat este deznodamantul: In anul 2000, martorul-cheie statea sa paseasca in lumea dreptilor. Inainte, insa, s-a spovedit vecinilor, luandu-si de pe suflet pacatul minciunii. Asa cel putin interpreteaza consatenii Elenei Negrea gestul ei ultim, care i-ar fi usurat cugetul. Suntem doar observatori. In aceasta calitate, constatam ca, pe parcursul cercetarii penale s-au facut o multime de confruntari. Niciodata, insa, nu a fost confruntat inculpatul Marcel Tundrea cu martorul acuzarii Elena Negrea. Niciodata n-au fost pusi ochi in ochi si nu pricepem de ce. Astazi, doua gospodine din Pojogeni, Marghioala Zalog si Maria Ganea, doua babute care simt ca firul vietii se grabeste spre mosor, temandu-se de Judecata, ne confirma marturiile date recent in fata ancetatorilor care revizuiesc dosarul crimei din ’92. Ambele acuza: Elena Negrea a mintit! In ce masura a mintit ori a spus adevarul Elena Negrea, de-acum, doar Judecatorul de pe urma o stie. Iata, insa, ca fratele victimei, Cristi, ne povesteste ca, in seara in care intreaga familie o cauta pe Mioara, nasa lui, Elena Negrea, pascatoarea de gaste, i-a zis ca a vazut-o pe micuta, goala, rastignita pe o piatra. Drept pentru care el s-a dus sa o caute acolo, insotit chiar de nasa lui. Daca femeia a vazut intr-adevar un barbat laga cadavru, de ce nu i-a spus atunci lui Cristi? De ce nu a spus nimanui? In fond, pe cine lasa inima sa vada, la miezul zilei, un copil gol trantit pe o piatra in parau, sa intrebe, de pe pod, cum spus-a Elena Negrea: „Iu, tu esti, Mioara?" si sa se duca in treburile sale, fara a astepta raspuns? E omeneste a se proceda asa? E macar logic? Oare cati oameni teferi la minte, zarind un cadavru, vor fi socotind ca-i sanatos sa-si puna coada pe picioare, lasand altora sa-si puna intrebarea „poate mai traieste"?

E drept, unii magistrati gorjeni, cu care am discutat vreme de doua zile pe marginea acestui dosar, sustin ca, la probele pe care le adunase procurorul Diaconescu, si ei l-ar fi trimis in judecata pe Tundrea. Nu suntem siguri ca au facut aceste afirmatii din convingere sau mai curand din solidaritate fata de colegul lor.

„Ucigasul" si fratele victimei, fata in fata

Rechizitoriul care l-a trimis in puscarie 12 ani pe Marcel Tundrea, ascunde, in cele cinci pagini ale sale, multe mistere. Ieri seara, am fost martorii unei discutii care, in orice alt context, ar parea incredibila. Proaspat eliberatul Marcel Tundrea, dovedit criminal, acum posibil inocent, posibila victima a unui sistem judiciar ingust si arbitrar, discuta cu fratele victimei sale, Cristi Gherasie, despre posibilul adevarat criminal. Despre acesta, nici unul nu stia nimic. Fata in fata. Noi, spectatori. Cristi isi iubea sora. Ar face nu-stiu-ce sa-l gaseasca pe ucigas. Marcel, senin, patimit, revoltat, crea scenarii. Marcel dadea din umeri, nu-l contrazicea. Avea respect pentru vecinul. O punte peste sosea ii despartea. Singura punte, dealtfel.

In fond, cine era ucigasul? Cristi, fratele moartei e barbat voinic. Si hotarat. Cu siguranta, daca macar o banuiala ar fi avut ca Marcel e ucigasul, nu s-ar fi dat in laturi sa-l paleasca pe barbatul uscativ la „numele tatalui" cu parul. Dar nu e cazul. Cei doi par a fi de aceeasi parte a baricadei. In prispa, tatal moartei. Batran, cu privirea dusa undeva, intre doua lumi. Impunge spre noi cu dintele - singurul ce nu l-a parasit. Nu e el criminalul - arata spre casa vecinului Tundrea. Nici nu vrea sa vorbeasca mai mult, sa nu iroseasca vorbele, el, venerabilul supravietuitor al fiicei sale. Are sufletul uscat ca iasca. Nu mai are ura. Impotriva nimanui. S-a uscat totul, in 12 ani de minciuni. Parca nici nu l-ar mai roade dorul de adevar. In fond, ochii mosului vorbesc a renuntare, a totuna. „Dar nu e el, nu-i el, vecinul, vinovatul!"

Marcel Tundrea e liber. De ieri, are si o slujba. Firma „American Romanian Company" - o firma din Targu Carbunesti, nu din Texas, cum o arata numele, dar cu patroni americani totusi, i-a dat de lucru. Doar o saptamana a stat „pe tusa" Marcel Tundrea. Acum are treaba pentru ca nu vrea sa depinda de nimeni. Fumeaza si-i place berea. Nici tutunul si nici spritul nu pot fi „sponsorizate din cei un milion dousutemii lei, pensia mamei." Pretentii mari nu are. Integrarea in societate este o chestie pacatoasa pentru un om care a stat in afara ei vreme de 12 ni. Nu l-a izbit lumea noua, pentru ca a stat conectat tot timpul la ea, prin radio. Si-a evaluat-o. El e sigur de nevinovatia sa. Noi, nu. Constatam fapte si le supunem discutiei. Asa procedam azi, asa vom face si maine.

„Ti-ai bagat sufletu-n foc!"

Tata Marghioala, dupa ce ne-a scapat de potaia fioroasa din batatura: „Sa fi fost acum vreo trei-patru ani. Mergeam prin sat si m-am intalnit cu Maria Ganea. Ea a spus ca Lenuta lui Tonica (asa ii spunem noi Elenei Negrea) se intoarce, cum ca nu l-ar fi vazut pe Marcel Tundrea, la parau, cu fetita. Ma duc la vecina, care cazuse la pat. O mustru: «Proasta esti, femeie, sa spui ca ai vazut ce n-ai vazut» «Proasta sunt, Margioalo», a dat din cap. Asta eu nu inteleg si nici nu pot sa iert: «Ti-ai bagat sufletu-n foc, nu ti-e frica de El ca te trasneste?». «Sa stii c-ai fost proasta, sa te spovedesti la popa...» Si-am iertat-o. Si nu mult timp dupa aia m-a chemat la procuratura, si-a venit si politaiu’ si-am spus ce-am auzit. Mare pacat!"

„Nu am vazut decat cada"

Tata Marita, pe numele ei Maria Ganea, mai intai ne-a scapat cu batul de potaile fioroase din batatura, dupa care, sprijinita moralmente de fiica ei, Angela Arcus, s-a descarcat: „Am mers la Elena Negrea si mi-a spus: «Fata, stiu ca tu nu ma torni, nu am vazut decat cada, cum a vazut toata lumea». Cand era sa moara, am mers la Marghioala si i-am spus sa o-ntrebe. Si Negrea i-a spus la fel. O venit politaiu, am zis, el a scris exact ce va spusei si eu." Tata Marita are o problema, asemeni vecinelor ei. De 12 ani incoace au fost crime cat in toata istoria satului. Si inainte sa fie arestat Tundrea, dar mai cu seama dupa ce vecinul a fost inchis. Atat tata Marita, cat si tata Marghioala au relatat anchetatorilor, acum doi ani, despre minciuna martorului-cheie al acuzarii.