Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In plin Belle Époque, Misu Vacaresco publica in L’Indépendance Roumaine o rubrica pe care o semneaza: Claymoor. Indiscret, histrion si, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al Romaniei mondene de sfarsit de secol romantic a fost un personaj care se identifica astfel cu lumea salonarda pe care o descrie.
22 noiembrie 1882
Ieri seara la Opera parea ca a sosit primavara. O privighetoare ne-a cantat cu ornamente muzicale si triluri romantele cele mai patetice de Donizetti. Pe de-o parte domnisoara Fauvette Frostroom isi numara mataniile de perle in 'Lucia', pe de alta parte briliantele se etalau pe cei mai frumosi umeri din Bucuresti dand salii de opera aspectul unei imense gradini. Foarte multa lume buna: parterul debordeaza si, in loji, un ocean de capete tinere. O aruncatura de lornieta la intamplare. Doamna Olimpia Lahovary, in alb Pompadour – mari noduri albastre pe epoleti, trandafiri regali in par. Doamna Zoe Ghica-Comanesti, regina serii, o aurora boreala, toata in alb, corsaj 'à l’enfant' foarte strans, desenand o talie de zana, un buchet de panselute aruncat neglijent pe umar, aceleasi flori in par prinse in spaniola.
Doamna Eliza Milo, o statuie coborata de pe soclu; toaleta imperiala, rochie din satin negru; corsaj cuirasa, semideschis, fara maneci, manusi negre Joséphine; in parul de un negru de corb – picaturi de raze din briliante. Totdeauna in negru doamna Nicolae Stefanescu. Doamna Mihail Bals, foarte gratioasa in alb sidefiu. Doamna Maria Falcoianu in rochie din dantele spaniole. Doamna Fleva, tot in alb. Doamna Charles Ferikidis in negru cu un mare cordon de garoafe dalbe. Doamna Ecaterina Lahovari, in satin trandafiriu, valuri de dantele de Valencia, fulgurand unele asupra altora. Doamna White, alba ca o lebada de Lohengrin, in pieptanatura ei de aur, flori palind sub focul ochilor frumosi albastri. Doamna Nicolae Nicolescu, in negru, magnific colier de briliante. Doamna A. Darvaris in mare toaleta dona Sol, din gaz si dantele negre, corsaj deschis in forma de inima. Doamna Adolphe Cantacuzino, in ghiocel mai gratioasa ca niciodata, paralute in parul ei de aur.
Doamna Singuroff care captiveaza Bucurestiul; cap de odalisca in verde de Nil – corsaj decoltat à la Van-Dyck, presarat cu perle albe si franjuri, coafura cu o egreta persana prinsa de o magnifica perla in briliante. Doamna Jean Darvaris, mai frumoasa ca niciodata, in alb. Doamna Elena Nicolescu, sobra ca o frumoasa noapte de iarna. Doamna Maria Mavrocordat, una dintre stelele de Ploiesti, in albastru de nu ma uita, coafura Desdemona infasurata de perle, un mare buchet de trandafiri pusi 'à l’assasin'. Doamna Petru Gradisteanu, o zana a elegantei si a frumusetii in alb ca o viziune; mari trandafiri Rebespière urcandu-i-se pe umar. Printesa Ferdinand Ghica, intr-un nor vaporos toata in alb constelata de briliante; doamna Baicoianu; doamna general Anghelescu; doamna Crisoveloni, in negru; doamna Bratianu, nascuta Calergi, intr-o superba vesta turca brodata cu aur.
Doamna Hercule Arion, in trandafiriu de Nisa; doamna Dimitrie Gherghel, in negru cu mari garoafe rosii; doamna Butculescu. Doamna Laurian, foarte admirata, incadreaza capul sau frumos, brunet, intr-o toaleta de satin alb, un mare buchet de trandafiri venetieni prinsi 'à la Dubarry'. Doamna Petrovici; doamna A. Giani in albastru; doamna Dragoumis, doamna Maria de Hertz in gri ardezie, foarte frumoasa sub o ploaie de trandafiri etc.
Trebuie sa fie fericit sa canti in fata unei asemenea sali. De asemenea, cantaretii, adica tenorul si Miss Fauvette, au interpretat mai bine ca niciodata. Este putin spus. Domnul Lazarini a redat foarte bine in toate nuantele rolul atat de dificil si atat de important al lui Edgard. El a pus in relief partile tandre si partile energice, latura visatoare si latura salbatica a personajului lui Walter Scott. El ne-a surprins prin intinderea vocii sale. In scena blestemului, publicul l-a acoperit cu aplauze. In finalul mortii, a reusit un Do diezat care a fermecat sala. Vocea sa are toate calitatile asemenea celei a lui Massini.
Superba, uimitoare, delicioasa, iata ce se poate spune despre Fauvette in aceasta seara in care a gangurit in rolul Luciei. Ea si-a facut aparitia in zgomotul aplauzelor prelungi. Ce prospetime! Cata gentilete! Vocea sa ca o briza de mai, trasaturile sale atat de sclipitoare, jocul sau plin de poezie provoaca un entuziasm general. A suspinat romanta nebuniei cu o puritate si o dulceata atat de mari ca dupa trei salve de aplauze, publicul nu parea convins ca oferise destule semne de satisfactie si favoare. si duo-ul cu flaut, ce triumf! Nu se putea distinge intre sunetul vocii si cel al instrumentului. Privighetoarea a fost rechemata de trei ori. Felicitarile mele sefului de orchestra care a contribuit stralucitor la repurtarea acestei stralucitoare victorii.
Politetea, egala delicatetei
Am auzit frecvent, mai ales in dialogurile cu cei care au trait experienta pensionului interbelic, ca tinerii de azi nu au bune maniere. Disconfortul acestor remarci m-a constrans sa merg spre cateva dintre cartile sfarsitului de secol al XIX-lea pentru a intelege contrastiv 'starea critica' a regulilor de politete, mai precis, am citit 'Codul uzantelor bunei societati sau arta de a se purta placut in societate', de N. Filipescu-Dubau, tiparita in 1884, la Iasi; 'Eticheta. Studiul social prelucrat dupre autori straini cu luarea in consideratiune a imprejurarilor noastre sociale', de Iosif Ioan Ardeleanu, publicata la Arad, in 1889; si 'Manual de buna-cuviinta', de M. Strajanu de la Craiova, 1890.
Autorii in cauza, inspirati fara indoiala de modele europene, acrediteaza formula cartii didactice pentru cultivarea manierelor in vederea 'indulcirii moravurilor'. Efectul prezumat vizeaza sustinerea 'armoniei sociale'. Vorbim despre o lume guvernata de sentimentul ierarhiei: 'Ceea ce maguleste in manierele si convorbirile omului de buna societate, facandu-l placut, este politetea sau delicatetea. Ea cuprinde frumoasele calitati prin care procuram placerea si multumirea, indulcim moravurile, inlaturam iritatiile si oprim grosolonitatile atragand iubirea superiorilor, afectia egalilor si respectul inferiorilor'. Politetea este, pentru domnul Filipescu-Dubau, autorul randurilor de mai sus, egala delicatetei, in vreme ce pentru Iosif Ardeleanu se va traduce, peste numai cinci ani, prin purtare linistita, blandete, loialitate. (Lucian Pricop)
• Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• Continuare in numarul viitor
Citește pe Antena3.ro
