Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In plin Belle Époque, Misu Vacaresco publica in L’Indépendance Roumaine o rubrica pe care o semneaza: Claymoor. Indiscret, histrion si, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al Romaniei mondene de sfarsit de secol romantic a fost un personaj care se identifica astfel cu lumea salonarda pe care o descrie.
10 ianuarie 1883
Ieri vremea a pudrat Bucurestiul. Vantul din nord a batut cu furie toata ziua. Crivatul iti biciuia fata si nori albi curgand in vartejuri maturau strada. Doamna iarna si-a intrat in drepturi. Spre seara furtuna s-a calmat si, ca intr-o feerie, saniile au aparut si s-au auzit clopoteii, au iesit afara oamenii acoperiti de blanuri ca ursii si viata in aer liber a revenit mai frumoasa. Vom avea o splendida cursa de sanii. Placerile someaza, dar iata o distractie de zi. in ciuda timpului urat, este multa lume la opera. S-a jucat Haiducul, in beneficiul domnului Pinto, marele bas al trupei si al domnului Bimboni, seful de orchestra, autorul partiturii. Este cantecul de lebada al teatrului. Opera isi termina stagiunea maine. Actorii au vrut sa-si ia la revedere de la public intr-o maniera stralucita. Niciodata nu au cantat mai frumos.
Domnisoara Frostroom (Marioara) a ridicat aplauze din toata sala. Valsul a fost bisat ca de obicei. Domnul Petrovici, foarte in voce, a fost perfect. Doamna Preziosi, incantatoarea Carmen din seara trecuta, foarte cocheta in travesti, ne-a aratat un Petre demn de un penel de Rubens. Vocea sa este pura asemenea cristalului si timbrul foarte simpatic. Domnul Pinto a avut onorurile serii. Publicul, care-l iubeste mult l-a rechemat de mai multe ori. S-a aruncat asupra lui o ploaie de flori si directiunea i-a oferit o bijuterie. O a doua ovatie a avut loc dupa Haiducul; domnul Bimboni a fost chemat pe scena. Aplauzele nu se mai terminau. El a primit un magnific ceas de aur care i s-a adus pe o pernuta din velur rosu.
O agreabila surpriza ne-a fost pregatita de impresar, care voia sa repare aceste greseli. S-a cantat finalul celui de-al doilea act – Forza del Destino. Doamna Gabbi, superba in travesti, a cantat delicios aceasta frumoasa pagina de Verdi si domnul Pinto i-a dat o replica de o maniera remarcabila.
La caderea cortinei, o noua ovatie si salve de aplauze. Sala este ticsita, dar putine figuri cunoscute in loji. In avanscena din stanga doamna contesa N. Rosetti; doamna Radu Mihai, toata in roz cu fiica sa cea mica, delicioasa oferind un cos de flori domnisoarei Frostroom; cadoul unei cinteze pentru o silvie de gradina. Mai departe – doamna Maldarescu, foarte frumoasa in rosu antic, noduri de velur negru si briliante in par; doamna Populeanu, foarte gratioasa in albastru de azur, mari trandafiri asezati à la Dubarry; printesa Natalia Filipescu, intr-un nor alb; domnisoara Bourelli, in negru, mari garoafe, asezate in spaniola.
La dreapta domnisoara Zalewskzi domnisoara Oteteleceanu doamna Caterina Braboveanu, in violet de episcop sub o ploaie de panselute, mari buchete de violete prinse cu briliante domnisoara Poroineanu incantatoare in alb incadrata de buchete de trandafiri; doamna Jianu, doamna Lamotescu etc. ... in stalele de orchestra, obisnuitii zilelor bune si rele. Timpul era atat de rau, incat toata lumea fugi acasa imediat dupa piesa.
Anuntam cu cea mai mare placere logodna domnisoarei Eufrosina Gradisteanu cu domnul baron Guillaume. Schimbul de inele are loc joi seara. Sarbatoarea a fost foarte intima. Imediat dupa casatoria sa, domnul baron Wilhelm, primul secretar la legatia bulgara la Madrid, va lua in primire postul sau impreuna cu tanara sa sotie.
Sambata, sala operei italiene a fost splendida. Trupa italiana isi ia ramas bun. Sala este un cos de flori presarat cu briliante si capete frumoase. Citez la intamplare prin lornieta: doamna Natalia Paladi, nou debarcata, in mare toaleta decoltata, in albastru de Minerva, corsaj imperial brodat cu perle ondulate, mari noduri pe umar prinse cu un diamant solitar; coafura de ducesa, puf din pene.
Printesa Ourousoff, pudrata ca bruma intr-un cadru negru de velur si de dantele, pe cap un intreg scrin de magnifice pietre pretioase. Printesa Elena Bibescu, o andaluza toata in alb, presarat cu trandafiri. Printesa Ferdinand Ghica, in mare toaleta Valois, satin argintat, corsaj renascentist, guler elisabetan, lantisoare de perle fine in par cu semilune de briliante.
Doamna general Mario, in negru; doamna Eliza Millo, in magnifica toaleta Ludovic al XV-lea, costum Richelieu, cu mari revere de velur negru amestecat cu mari trandafiri de culori in relief, jupa cu trena din satin de piersic, sort in punct vechi de Alen∏on presarat de mari noduri de piersic, o camelie la butoniera prinsa cu un mare scarabeu din diamante, imense stele de diamante intr-o pieptanatura neagra de abanos. Doamna Maria Creteanu, rochie Pompadour, trandafiriu emotionant si vaporos, trandafiri naturali in corsaj, in par o panseluta de briliante. Domnisoara Lea Creteanu, un frumos mic tablou in intregime in alb.
Printesa Maria stirbei, o ducesa Louis al XV-lea, coborata din rama. Pene albe si briliante incadreaza capul ei frumos de camee, corsaj cuirasa impodobit cu jais. Doamna Radu Mihai si doamna Marculescu. Doamna Stolojan, foarte frumoasa in albastru de nu ma uita, epoleta de flori, stele in par. Doamna Simona Lahovary, eleganta ca intotdeauna din satin umbrit de velur negru si dantele de ducesa, un aspic din briliante prins pe umar, cu un frumos buchet de violete naturale. Doamna Elena Catargi, domnisoara Maria Catargi in negru. Doamna Grigore Alexandrescu, domnisoarele Costaforu, foarte gratioasa toata in alb. Doamna Maria Eliatte, intr-un nor vaporos; doamna Adolf Cantacène, foarte frumoasa in albastru suspin; doamna Alexandru Darvariss; doamna Vernescu, in alb; de asemenea in alb doamna Irina sutu; domnisoara Assan; doamna Popescu; o preafrumoasa fata in albastru de mai in intregime – domnisoara Movila; doamna Cariagoli, in negru; de asemenea incantatoarea domnisoara Cariagoli, in alb; domnisoara Arion; domnisoara Urlateanu; domnisoara Natalia Tinca, doamna Populeanu, domnisoara Atanasiu, in albastru.
Articolul ca puzzle cu fotografii de aristocrati
Claymoor, rafinatul estetician al aristocratiei Belle Epoque, ne propune cu fiecare noua zi din serialul lumii bucurestene o poetica a insinuarii. Principiul dupa care se ghideaza discursul gazetarului este unul extrem de bogat, functionand 'pe principiul absorbtiei'.
Intalniri intamplatoare sau programate cu high life-ul Capitalei se contopesc constant in articolele sale, un fel de creuzet ludic, mustind de nuante si sonuri.
Privirea observatorului implicat spre ceilalti, spre convivii sai alesi, isi gaseste punctul de gravitatie in propria atitudine, de spectator care urca pe o scena modulara, intotdeauna aceeasi si mereu alta. (Lucian Pricop)
• Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• Continuare in numarul viitor.
