Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In plin Belle Époque, Misu Vacaresco publica in L’Indépendance Roumaine o rubrica pe care o semneaza: Claymoor. Indiscret, histrion si, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al Romaniei mondene de sfarsit de secol romantic a fost un personaj care se identifica astfel cu lumea salonarda pe care o descrie.
3 februarie 1883
Serata data de societatea de scrima la Jockey Club a fost incantatoare si distinsa. Toata lumea asteapta asalturile de sabie; este clar ca multe dame vin din curiozitate si din dorinta de a vedea lupta anuntata dintre presedintele societatii si profesorul clubului. Nu avem nici o temere ca serata nu va fi reusita, datorita acestei noi lupte. Emotia creste pentru ca serata incepe chiar cu ea. Emotia atinge paroxismul cand se impart armele intre printul George Bibescu si domnul Mihai. Palatul clubului arde si in afara si inauntru. Pe grila de la intrare doua torte de gaz arunca o lumina fantastica. Frontonul marii intrari este o bijuterie cu trei magnifice capete de cal in relief ornate cu trandafiri de parc-ar vrea sa faca onorurile casei. Peretii sunt tapetati cu tablouri de curse. Sprijinita de scari in fata unei mese incarcate cu buchete, a caror vanzare este in beneficiul saracilor, aparea preafrumoasa buchetiera a clubului. Noua Isabela poarta o toaleta foarte originala. Boneta berrichon din dantele de satin rosu, inscriptionata cu insemnele clubului; rochie bretona din satin negru, corsaj colant din catifea prins cu dantele in culorile cailor castigati de H.C. la domnul Isvoreanu; Queen Mary al domnului C. Blaremberg; Canotier al domnului Marghiloman; si Eleonor din grajdurile unite Isvoreanu-Laptew. Saloanele sunt luminate ca ziua, in toate colturile cosuri cu flori parfumate. Peste tot obiecte de arta. La ora 9 si jumatate juriul ia loc. Presedintele agita clopotelul si spadasinii apar in costumele lor de lupta. Asaltul este de patru lovituri de sabie. Primii care se masoara sunt domnul Isvolsky, primul secretar al legatiei Rusiei, si domnul sublocotenent de vanatori, Michel de Laptew, care castiga. Domnul Isvosky a avut o aparare buna si, printre loviturile domnului Laptew, semnalam o foarte rapida riposta in cvarta. A doua lupta are loc intre domnul print Ferdinand Ghica si domnul Dimitrie Manu; asalt foarte interesant, remarcabil prin tinuta celor doi combatanti, prin jocul lor animat, prin eleganta si calmul lor. Sau noi ne inselam foarte tare sau domnul Demetru Manu este destinat sa devina un remarcabil tragator. A treia lupta se angajeaza intre domnul C. Isvoreanu si domnul Mihai de Laptew, asalt foarte spectaculos, foarte viu, ceea ce impiedica uneori sa remarcam loviturile bine tintite. Domnul Isvoreanu, unul dintre cei mai puternici elevi ai domnului Mihai, triumfa in fata domnului Laptew, care s-a aparat vitejeste. in continuare domnul Isvoreanu se gaseste pentru a patra lupta in fata printului Ferdinand Ghica, invins de domnul Manu. Aceasta ultima lupta a fost foarte lunga, foarte energica si foarte disputata. in sfarsit, printul Ferdinand Ghica, al carui joc e foarte stralucitor, a luat primul premiu constand intr-o pereche de sabii si o frumoasa carte "Oamenii sabiei" care i-a fost oferita de printesa Valentina Bibescu. Al doilea premiu revine domnului C. Isvoreanu, pe care la un moment dat toata lumea il credea castigator al marelui premiu. Este o pereche de sabii oferita de doamna George Cantacuzino. O mentiune de onoare, oferita de printesa Valentina Bibescu, este decernata domnului D. Manu.
Tinuta presedintelui societatii de scrima este foarte cocheta, fiind adusa de la Paris. Vesta alba depasind usor gulerul camasii; pantaloni din aceeasi stofa foarte mulati fara sa jeneze cu nimic miscarile si opririle gleznei prin trei nasturi, sandale albe inalte, o bandeleta din piele neagra lustruita sustine talia, mana dreapta intr-o manusa alba cu manseta din piele neagra lustruita. Stanga – intr-o manusa alba din piele. in sfarsit, o masca neagra. Tinuta severa, dar eleganta. Domnul Mihai are tinuta profesorilor din Paris. Cum se aseaza acesti domni in garda, toata lumea se fereste. Se lasa cea mai profunda liniste, lupta debuteaza cu un salut. Acest preludiu al bataliei, cum o spunea printul Bibescu vecinilor mei, era ca o prefata originala a unei carti noi. Salutul printului Bibescu si al domnului Mihai nu este un lucru usor de descris. Ne-ar trebui arta si gratia pe care o etaleaza acesti domni. intrebati-i pe cei care asista la acest turneu si vi se va raspunde prin acest cuvant pe care l-am auzit scapand din toate gurile: "Magnific!". Starea de lucru se schimba cand asaltul incepe. Emotia devasteaza sala, mai ales in randul damelor la vederea acestor doua sabii care se cauta, se evita, se insala, se reintalnesc deodata intr-un soc violent, dispar brusc pentru a se lansa fulgerator in directia pieptului. Atacuri, parade, riposte – o incantare. Se auzea: "Cu ce superba riposta a iesit din lupta, ce frumos atac un-doi al printului Bibescu! "Ce splendida lovitura de dreapta si ce riposta sclipitoare dupa o parada de sabie a donului Mihai!", adauga cineva. Deodata schimbul de lovituri se incheie in zgomotul aplauzelor si felicitarilor unanime. Sa le credem? Cele mai entuziasmate erau damele. Cu adevarat este o mare si buna sansa sa avem o asemenea societate de scrima (mai mult de cinzeci de membri), la fel de activa si la fel de vie, cu un presedinte asemenea printului George Bibescu si cu un profesor de talia domnul Mihai. Domnul Legouvé, in acest opuscul incantator pe care noi deja l-am citat: "Un turneu din secolul al XIX-lea", i-a scris printului Bibescu: "Stiti foarte bine ce reprezinta gustul, gratia si ardoarea impletita cu eleganta de cavaler! Pentru mine printul Bibescu, nu o sa spun printul spadasinilor – el nu mi-ar permite – dar el este fara indoiala un spadasin cavaler: loviturile sale de sabie sunt atat de curtenitoare ca i se scuza faptul ca sunt atat de rapide, iar cand el ne invinge, ceea ce se intampla deseori, suntem tentati sa-i spunem multumesc". (Traducere din limba franceza de Lucian Pricop)
Poezii ratacite in 1883
Daca in textul insotitor al cronicii lui Claymoor de saptamana trecuta am vorbit despre unul dintre cei formati la scoala lui Eminescu, astazi va propun sa rememoram avatarurile volumului de Poesii de Mihail Eminescu din decembrie 1883. Cartea, cunoscuta si sub numele de "Editia Maiorescu", publicata la Editura Librariei Socec&Comp. Intr-un prim tiraj de 1.000 de exemplare, fara acordul explicit al autorului, este si astazi subiect de dezbatere in cultura romana. Organizarea si continutul volumului, atribuite mentorului Junimii, au devenit, gratie autoritatii maioresciene veritabile axiome in eminescologie. Petru Cretia spune chiar ca editorul ar fi renuntat in cele 286 de pagini la criteriul cronologic cautand o ordonare expresiva a poeziilor. Totusi, opt din primele 11 poezii sunt asezate in ordine cronologica, iar celelalte 3, intercalate pe pozitiile 2, 3 si 5, fiind considerate inedite. Ar mai fi de adaugat faptul ca suntem intr-o ciudata contradictie. Maiorescu ii scrie surorii sale ca a incheiat corectura celor 20 (!) de coli tipografice (adica 320 de pagini), in vreme ce comanda tipografica inregistreaza doar 19 (!) coli. S-a spus ca una dintre coli s-ar fi pierdut in tipografie... Nu stim nici azi daca este adevarat si nici ce poezii contineau poate acele pagini. (Lucian Pricop)
Continuare in numarul viitor...
Citește pe Antena3.ro
