Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
5 februarie 1883
Luni seara, sala Operei stralucea din nou. Era o mare sarbatoare. Un bal taranesc dat de functionari, in profitul Casei de Ajutor Reciproc. Privelistea este foarte frumoasa, dar este intotdeauna aceeasi. Toate damele au purtat costumele nationale. Tombola s-a inaltat pe o estrada pe fundul scenei, lustrele si cele trei randuri de candelabre arunca o lumina orbitoare care face sa sclipeasca aurul si argintul de pe costume. Din paradis pleaca acordurile unei muzici care face vartejuri din muritorii de jos. Lungile lanturi ale horei serpuiesc traversand sala ingloband totul in trecerea lor. Deodata inelele se rup si se vad topaind perechile care par niste convulsiuni. Asta-i "Chindia".
Schimbare de tablou: toti dansatorii, barbati si femei, se incruciseaza cu bratele in jurul gatului si se pun sa bata talpa pe loc. Asta-i "Batuta". Efectul este foarte original, colierele de monezi se lovesc, pintenii militarilor rasuna si accelereaza miscarea care, la sfarsit devine ametitoare. Multimea e furtunoasa ca valurile. Ne miscam cu greutate datorita curentilor care ne antreneaza si ne arunca dintr-o parte in alta. in sfarsit cu multa greutate ajungem la tombola. Roata principala este tinuta de doua incantatoare tarancute din Sinaia, doua surori, doamna Nicolae Vladoianu in rochie de dimie neagra, brodata cu matase rosie, deschisa spre un sort cu paiete din aur, mare voal de matroana pe cap.
Doamna Maria de Hertz, zana din Varful cu dor, foarte frumoasa, intr-un cadru de aur si de matase rosie, capul se invaluie cu mandrie intr-un batic de sofran cazand pe spate. In loji – observam la intamplare – doamna Cialic, intr-un magnific costum de taranca de Pitesti, colier de monezi la gat. Doamna baroneasa de Krenville, o idila de Goethe, tradusa de vechiul nostru bard Alecsandri; doamna Radu Mihai, in taranca de Pitesti; doamna Marculescu, un Rubens travestit in taranca din Craiova; o mica floare de camp, un mic pastel de Grigorescu, domnisoara Radu Mihail, foarte gratioasa intr-o rochie neagra brodata cu aur, cu un sort de cenusareasa sclipind de argint.
Foarte frumoasa, o adevarata aparitie de balada, frumoasa taranca de Focsani, domnisoara Eufrosina Aslan, magnifice plete satene impletite "à la Margareta" cazand pe spate, talia bine prinsa si inlantuita intr-un arcan de monezi, rochie neagra toata brodata in aur, picioare de cenusareasa incaltate cu sandale rustice paietate cu aur. Inca o incantatoare paraluta, proaspata ca o floare inflorita dimineata, domnisoara Marieta Bratianu, o pieptanatura de regina impletita cu dantele, un foc zglobiu din imprejurimile Argesului, costum albastru cu argint; domnisoara Buholzér superba taranca de Ilfov, talia sa zvelta se incadreaza cu mandrie in costumul national, pe cap al carui profil este atat de gratios, un batic albastru innodat ca o muncitoare; domnisoara Constantinescu, un vis strengar, superba sub un batic rosu, frumoasa taranca de pe malurile Dunarii.
Doamna Singuroff, o eleganta deghizata in taranca de Galati, capul sau de camee antica infasurat cu ie presarata cu stele de aur, cazand intr-o mantie pe umeri, ca o ceata, costum din matase rosie brodat cu negru si aur, sort care se destrama, centura in cordoane de perle, foarte frumos colier din ducati grosi, o adevarata dota de taranca bogata. Un frumos buchet de tinere, domnisoara Ghermani, domnisoara Danielopolu, domnisoara Savopolu, domnisoara Alexandrina Lazarescu, o perla de Turnu-Magurele; apoi un intreg grup de tarancute mandre sub o ploaie de aur si argint, doamna colonel Greceanu, doamna Mihai Paraschivescu, gratioasa, in taranca de Targoviste, parul sau de un negru de abanos strans intr-un batic albastru, doamna T. Calendero, doamna Varlaam, doamna Totine etc. Un galop ametitor a terminat sarbatoarea la 3 dimineata.
Este o promisiune de casatorie intre domnul Saguna, capitan de rosiori, si doamna Eliza Calendero.
Duminica a avut loc o serata la viitoarea casatorita, schimbul de inele a fost oferit cu gratie de generalul Angelescu.
Marti ziua a fost superba. S-a patinat dimineata, s-a patinat seara. Toata ziua a fost puzderie de lume pe lac.
Moses Schwarzfeld si conditia evreului in cultura romana
Despre Moses Schwarzfeld (8 decembrie 1857, Iasi – 11 octombrie 1943, Bucuresti) isi amintesc cel mult folcloristii, desi viciile lipsei de memorie culturala nu masoara altceva decat absenta culturii. Va (re)amintesc cateva elemente de biografie care va vor fixa cu siguranta profilul evreului intelectual. A fost elev al lui Ion Creanga in Iasi; a lucrat ca publicist la "Contemporanul", "Egalitatea", "Sezatoarea"; a fost unul dintre primii teoreticieni ai folclorului romanesc si evreiesc, nutrind convingerea ca frumusetea poeziei populare nu trebuie apreciata dupa canoanele literaturii culte. In studiul "Poeziile populare colectia Alecsandri" (1866) sau "Cum trebuie culese si publicate cantecele populare" (1889) sustine ca folclorul trebuie sa fie "un izvor pentru psihologia populara", "un repertoriu al limbii poporului", care sa foloseasca lingvistilor, scriitorilor si istoricilor. De aceea este condamnabila modificarea textului si este considerata absolut necesara culegerea tuturor variantelor, cu indicatii precise privind localitatea si informatorul. O intuitie a regulilor moderne de lucru cu textele populare... Va mai recomand sa cautati in bibliotecile vechi – recomandarea este valabila in primul rand pentru cei care au umor – trei carti remarcabile pentru fixarea relatiei dintre majoritari si minoritari: "Anecdote populare romane cu privire la evrei. Cercetare critica" (1889), "Evreii in literatura populara romana" (1892) si "Evreii in literatura lor populara" (sau "Cum se judeca evreii insisi") (1898). (Lucian Pricop)
● Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
● Continuare in numarul viitor
Citește pe Antena3.ro
