Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Plouă, ninge, bate văntul, "micul Paris" e "luat prin surprindere" ba "sub teroarea apelor", ba "sub teroarea caniculei". "Urbea lui Bucur" e "in stare de şoc", după ce in cartierul X a fost descoperit cadavrul lui Y. Timişoara este, invariabil, "oraşul de pe Bega", iar alcoolul nu scapă de ştampila "licoarea lui Bachus". Sună cunoscut? Acestea sunt frazele-tip ale noastre, ale jurnaliştilor, noul limbaj de lemn promovat de presă.Â
CUM BAGĂ MASS-MEDIA LUMEA IN SPERIEŢI
Dacă plouă, Bucureştiul este "sub teroarea" apelor. Dacă e cald, atunci "micul Paris" este "sub teroarea" căldurii. Orice eveniment este calificat cu uşurinţă "devastator", iar martorii acestuia vor fi fost deja intraţi "in stare de şoc". Am incercat să facem un clasament al clişeelor jurnaliştilor şi să aducem mici revizuiri "Dicţionarului de idei primite de-a gata" (sic!) al lui Gustave Flaubert.
"Sunt diverse categorii de clişee care se regăsesc in jurnalismul nostru, iar unul dintre cele mai răspăndite este tendinţa exagerării pericolului, de a crea senzaţional şi atunci cănd nu e cazul. Clişeul groazei. Totul e exagerat, totul e sub teroarea caniculei, a apelor, a gripei aviare, a petardelor", e de părere lingvistul Rodica Zafiu. Un alt clişeu care sare mai puţin in ochi, dar care i-a devenit extrem de supărător este repetarea pănă la tocire a cuvăntului "propriu": "Omorăt de propriul tractor; strivit de propriul tractor; Aurel Prisecaru a alunecat pe gheaţă şi a murit de propriul cuţit; violată in propriul dormitor; Primarul Ion Pavel şi-a lovit cu pumnii contracandidatul, in propriul cabinet" sunt exemple de clişee culese de Rodica Zafiu din presa de azi. "Aici este vorba de o tendinţă de emfatizare. Este o formă de accentuare care devine ridicolă prin faptul că nu are ce accentua. Nu mi-a explicat nimeni pănă acum de ce e mai grav să fii violată in propriul dormitor decăt altundeva", spune zămbind lingvistul. O altă boală a jurnaliştilor care, după părerea sa, duce la exprimări şablonizate este căutarea cu lumănarea a evitării repetiţiilor: "Am impresia că jurnaliştii pun prea mult accent pe evitarea repetiţiilor şi, tot căutănd sinonime, nu fac decăt să ajungă mai repede la clişee. Astfel, aproape zilnic, Bucureştiul este fie «micul Paris», fie «urbea lui Bucur», Timişoara este «oraşul de pe malurile Begăi». Fotbalul este «sportul cu balonul rotund». Infractorii sunt «certaţi cu legea». Iar petrecăreţii sunt sub efectul «licorii lui Bachus»". Nici filologul George Pruteanu nu priveşte resemnat tendinţa de hiperbolizare a presei, de a realiza senzaţionalul pe căi artificiale. "Evenimente uneori nu cine ştie ce devin «devastatoare». Am remarcat recurenţa acestui adjectiv. Mă rog, e o neplăcere, un accident, dar nu e chiar devastator. Atunci cum mai vorbim despre 11 septembrie al americanilor? Sau «stare de şoc». Un sătean şi-a bătut nevasta, iar satul - inevitabil! - e in stare de şoc. Fireşte, aici este vorba despre o exagerare gazetărească", spune Pruteanu.
ABATERI LA MODĂ. Folosirea din auzite a cuvintelor şi atribuirea unor sensuri cu totul aberante sunt alte motive care ii irită pe lingvişti. "Un exemplu care pe mine mă infurie foarte tare este «prolific», care in ultima vreme e folosit impropriu, sub influenţă engleză. Am găsit in textele jurnaliştilor «cel mai prolific datornic»; «cel mai prolific pedofil» sau «cel mai prolific hoţ». Aici vorbim despre o greşeală semantică, de o confuzie lexicală. Cred că cine foloseşte cuvăntul nu ştie exact sensul acestuia. Sigur, putem spune despre un scriitor că este prolific, dar in nici un caz despre un pedofil", explică Rodica Zafiu. Nici tendinţa jurnaliştilor de a crea cuvinte la modă, folosite uneori in contexte total nepotrivite, n-a rămas netaxată de lingvişti. Astfel, Rodica Zafiu semnalează apariţia unei explozii - "locaţia". "«Locaţie» a inlocuit tot. Este folosit, printr-o lărgire a sensului, mult prea mult, şi unde trebuie, şi unde nu trebuie şi de aceea a devenit un clişeu. Sub influenţa engleză, cuvăntul a ajuns să insemne un loc precis, bine determinat; insă, mai nou, jurnaliştii il folosesc şi pentru un spaţiu oarecare, pentru orice fel de loc. Am găsit, de pildă, in ziare: «Locaţia intălnirii noastre este...» sau «Locaţia care se spune că ar adăposti Sfăntul Potir». Aici chiar putem vorbi despre o gafă stilistică. Sper că moda aceasta o să treacă, dar deocamdată a devenit un tic verbal şi din punctul acesta de vedere este supărător". Remarca Rodicăi Zafiu a fost intărită şi de George Pruteanu: "Din păcate, mulţi folosesc aiurea «locaţie» cu sensul de «loc». De pildă, «Unde ai fost in vara asta? Am fost in mai multe locaţii». Ei, aici e folosit greşit. Sinaia, Mamaia... astea nu sunt locaţii, ci locuri. Dar dacă spunem «echipa noastră a amenajat mai multe locaţii pentru filmarea acestui material»... aici este corect". Alte cuvinte la modă ale jurnaliştilor, de care fac abuz in mai toate contextele, ar mai fi: "vizavi", folosit acolo unde ar fi absolut corect şi normal "despre" (vezi "avem o discuţie vizavi de...", in loc de "despre" ceva), sau " a se focusa". "Există tendinţa de a folosi intens anglicisme, de a nu te mai osteni să cauţi cuvăntul deja existent in limba romănă. Mă irită şi acest mai nou «a se focusa». Am găsit exemple absolut ilare: «Vom fi atenţi la direcţia spre care ne focusăm energia». «Mă focusez pe activităţi care necesită o mai mare aprofundare». «Partenerii noştri trebuie să fie stabili, focusaţi şi energici»." Să nu uităm şi de indrăgitul "in cadrul". "In limbajul politicienilor, totul se realizează «in cadrul», nu «in» minister sau «la» minister", adaugă Rodica Zafiu.
GREŞELI DE TOP. Pe Rodica Zafiu o ingrijorează răspăndirea din ce in ce mai largă a lui "ca şi" in loc de "ca" in structuri de tipul "ca profesor", "ca avocat" şi spune că "astăzi se aude atăt de des forma incorectă, incăt nu cred că mai sunt şanse să scăpăm de ea". In schimb, George Pruteanu consideră o siluire a limbii romăne absenţa diacriticelor pe site-uri şi mai ales la televizor: "E o neglijenţă pe care o calific fără milă drept prostească. Uitaţi-vă la site-urile germane, franţuzeşti... toate au diacritice.
La noi, guvernul mai emite incă hărtii cu texte fără diacritice; nu se poate, nu există două limbi romăne. E o romănă păsărească, care duce uneori la neclarităţi". Referitor la abaterile la modă, tendinţa de a folosi numele de instituţii/publicaţii fără mărcile de flexiune ale dativului sau genitivului se pare că surclasează vijelios greşeli de genul "care" in loc de "pe care". "Proprietarul Ziarul crede că poate scoate bani din presă", "Politica UE", "Păgubiţii SAFI" sunt căteva exemple bifate de Rodica Zafiu. "Pare o simplificare, dar aici e vorba despre alterarea unor structuri.
C
e-i aia «statul a dat TAROM»? Statul a dat companiei TAROM...", a accentuat apariţia acestei greşeli şi George Pruteanu. In lista Rodicăi Zafiu cu greşelile frecvente de limbă pe care le fac jurnaliştii, am mai regăsit şi: "vroia" - contaminarea neacceptată de norme intre "vrea" şi "voia" - ("microbuzul pe care vroia să-l depăşească s-a răsturnat"), "să aibe" in loc de "să aibă", "decăt" in loc de "doar" ("au decăt aceste posibilităţi"), iar enumerarea ar putea continua la nesfărşit.
| CLIŞEE "Am impresia că jurnaliştii pun prea mult accent pe evitarea repetiţiilor şi, tot căutănd sinonime, nu fac decăt să ajungă mai repede la clişee. Astfel, Bucureştiul este fie «micul Paris», fie «urbea lui Bucur», Timişoara este «oraşul de pe malurile Begăi». Fotbalul este «sportul cu balonul rotund». Iar petrecăreţii sunt sub efectul «licorii lui Bachus»" Rodica Zafiu, lingvist | EXAGERĂRI "Evenimente uneori nu cine ştie ce devin «devastatoare». Am remarcat recurenţa acestui adjectiv. Mă rog, e o neplăcere, un accident, dar nu e chiar devastator. Atunci cum mai vorbim despre 11 septembrie al americanilor? Sau «stare de şoc». Un sătean şi-a bătut nevasta, iar satul - inevitabil! - e in stare de şoc. Aici este vorba despre o exagerare gazetărească" George Pruteanu, filolog |
Citește pe Antena3.ro
