Colinde celebre, tenori celebri

Un cadou de excepţie: "Colinde" cu Luciano Pavarotti, José Carreras, Placido Domingo, Mario Lanza. Unele dintre cele mai mari voci ale genului liric în a căror interpretare regăsim cele mai cunoscute şi iubite colinde internaţionale.

Au acaparat inimile a milioane de oameni prin nobleţe şi profesionalism. Prin dăruirea cu care au slujit arta. Au ştiut să păstreze definiţia tradiţională a colindului şi să apese, aşa cum trebuie, notele care alcătuiau cântul. Nu şi-au povestit viaţa prin cuvinte, ci prin acorduri fine, notate ulterior în analele muzicii de specialitate. Aşadar, "White Cristhmas", "Silent Night", "Adeste Fideles", în interpretarea lui José Carreras; "O Christmas Tree", "I Saw Three Ships", "God Rest ye Merry Gentlemen" cântate de inegalabilul Mario Lanza; "O Holy Night", "The Christmas Song", "Cantique Noel" - Luciano Pavarotti şi "Ingemisco (Messa de Requiem)" - Placido Domingo.

MAGNIFICI
În 1990, cu prilejul începerii Campionatului mondial de fotbal, José Carreras, Luciano Pavarotti şi Placido Domingo au format celebrul grup Trei Tenori. În următorul deceniu trioul a concertat în toată lumea, în faţa unui public uriaş, aşa cum s-a întâmplat în 1994, când cei trei au cântat pe Stadionul Dodger din Los Angeles. Evenimentul a fost urmărit la televizor de peste 1,3 miliarde de oameni, iar vânzările de CD-uri au depăşit zece milioane de exemplare.

În anul 1972, revista Ovation descria vocea unui tânăr cântăreţ. Un tânăr care debuta în spectacolul "Madama Butterfly", la Opera din New York. Lirismul şi senzualitatea au atras atenţia ascultătorilor de muzică clasică. Băiatul cu o voce ieşită din comun se numea José Carreras. S-a născut la data de 5 decembrie 1946, la Barcelona. A fost cel mai mic membru al familiei şi îşi aduce aminte de copilărie ca fiind una complet lipsită de griji. Cu toate acestea, în 1951, familia Carreras a emigrat în Argentina, în căutarea unui trai mai bun. Alegerea nu s-a dovedit a fi potrivită şi, în mai puţin de un an, au revenit la Barcelona. A cântat pentru pasagerii vapoarelor, a cântat din Argentina până la Barcelona şi invers, a cântat pentru clienţii mamei sale în salonul de cosmetică, iar acum... vocea lui răsună în sufletele a milioane şi milioane de oameni. La vârsta de 8 ani a susţinut primul spectacol în faţa publicului. A cântat "La Donna e Mobile" pentru cel mai mare post de radio din Spania. La 11 ani, José Carreras păşea pe scena Operei din Barcelona. Până la vârsta de 18 ani, vocea băiatului Carreras s-a transformat în vocea tenorului. Primele lecţii de canto le-a făcut în compania lui Francisco Puig şi Juan Ruax. Acesta din urmă a fost numit de Carreras "tatăl artistic şi spiritual". Ruax l-a încurajat, în timpul liceului, să-şi susţină primele audiţii. La scurt timp, Carreras a întâlnit-o pe celebra soprană Montserrat Caballe.

La 25 de ani, Carreras a fost considerat un artist complet. Lofti Mansouri, directorul Operei din San Francisco, spunea că "nu este un simplu tenor, ci unul extraordinar de iubit. Nu mai pun la socoteală inteligenţa, abilităţile, caracterul şi vocea fără asemănare. Pentru mulţi tenori ,vârsta de 28 de ani a reprezentat un început. Carreras interpretase deja pe 24 dintre cele mai mari scene ale Europei şi Americii de Nord". După 60 de ani de viaţă, cariera sa cuprinde peste 60 de roluri interpretate şi o activitate de succes: Fundaţia pentru lupta împotriva cancerului.

ARII ŞI DUETE
"Regele operei", "un adevărat erudit al muzicii" şi "cel mai mare artist de operă al timpurilor moderne", aşa a fost numit de-a lungul timpului Placido Domingo. S-a născut la Madrid în 1941. Părinţii erau interpreţi de zarzuela, un gen lirico-dramatic spaniol. După ce a împlinit 8 ani, familia sa a plecat în Mexic, unde Placido a urmat conservatorul naţional mexican, studiind iniţial pianul şi dirijoratul. Talentul muzical prin care a devenit o legendă mondială - vocea neobişnuit de flexibilă - a fost descoperit mai târziu, iar artistul a luat lecţii de canto pentru a învăţa să-şi folosească perfect darul. După o jumătate de veac de muzică de calitate, repertoriul tenorului a ajuns la 130 de roluri pe scenă, la peste 100 de înregistrări de opere complete, compilaţii de arii şi duete. Între 1971 şi 2000, a câştigat nouă Premii Grammy, două Latin Grammy şi două Premii Emmy. A strâns milioane de dolari susţinând concerte de caritate, un exemplu fiind ajutorul adus victimelor cutremurului din Mexic din 1985, o experienţă extrem de dureroasă, în urma căruia şi-a pierdut patru rude apropiate. În 1993, Domingo a înfiinţat Operalia, o competiţie internaţională anuală, care a contribuit la lansarea a numeroase cariere muzicale, oferind un premiu de aproape 200.000 de dolari. În acest an, Domingo sărbătoreşte 40 de ani de la debutul din La Scala.

VOCEA SECOLULUI
Celebrul tenor Mario Lanza a fost emblema anilor 1940-1950. Nu doar acordurile clasice au prins contur în acea perioadă, dar şi producţiile de film de la Hollywood care l-au cooptat pe Lanza şi i-au atribuit titlul de "rebel" al Americii.

După succesul fantastic pe care l-a avut în filme, Mario Lanza a început să contribuie şi la dezvoltarea vânzărilor de muzică de operă. Astfel, "noul Caruso" a semnat contracte peste contracte şi a urcat în clasamentul celor mai buni tenori. Cel de-al doilea război mondial i-a oprit în mare parte evoluţia, iar Lanza a fost nevoit să se înroleze în armată. După efectuarea stagiului militar "tânărul neşcolit, dar incredibil de talentat" a luat tot mai multe lecţii de canto. Notele au căpătat tot mai mult lirism, cariera lui a atins apogeul şi, la scurt timp, a fost numit "vocea secolului".

Născut la 31 ianuarie 1921, Lanza a fost fiul unei familii de imigranţi italieni, iar la vârsta de 15 ani a început să studieze acordurile muzicii clasice. Visul lui era să devină cântăreţ profesionist. Arturo Toscanini, marele şef de orchestră, i-a descoperit talentul şi i-a asigurat lui Lanza un succes instant la Hollywood. În acelaşi timp, grandioasa companie MGM afirma că Mario Lanza va deveni un Clark Gable al muzicii. Aspectul fizic şi vocea puternică erau cele două mari atuuri ale artistului. După performanţa înregistrată la Hollywood Bowl în 1947, Lanza a semnat un contract de şapte ani cu directorul MGM, Louis B. Mayer. Până la acea vreme, Mario Lanza avea numai două apariţii pe scena operei. Filmul de debut, "The Midnight Kiss", a lansat şi primul cântec de succes: "Celeste Aida". Următorul an a marcat un nou film, "The Toast of New Orleans", şi o nouă piesă, "Be My Love", vândută în milioane de exemplare. Cariera fulminantă s-a terminat însă mult prea devreme. S-a stins din viaţă la 7 octombrie 1959, la doar 38 de ani, în urma unei pneumonii.

IL GRANDE PAVAROTTI
"Pavarotti cânta de plăcere, dintr-o mare bucurie. Era ca un medicament trimis de Dumnezeu pe Pământ pentru a-i vindeca pe cei în suferinţă, pentru a le alina durerile, pentru a le mângâia sufletele. Nu cred că va mai fi cineva ca el vreodată", a spus jazzmanul Johnny Răducanu la începutul lui septembrie 2007, la aflarea veştii triste despre moartea marelui tenor. Plăcere, bucurie, mângâiere, medicament, spune maestrul Răducanu. Exact aşa a fost vocea lui Pavarotti pentru auzul şi sufletul fiecăruia dintre noi. Big Luciano a cântat şi colinde, un gen care - ca toate celelalte - i s-a potrivit de minune.

Pavarotti cânta aşa cum respira. A făcut din operă un gen popular. O dată cu el a dispărut un mod de a înţelege arta lirică. "Au existat tenori şi a existat Pavarotti", aşa spus regizorul Franco Zeffirelli. Cel mai mare dintre tenori ne dăruia bucurie. Numai el ştia cum o face. Dar reuşea de fiecare dată, cu fiecare concert pe scenă sau pe stadion. A ajuns la public pe drumul cel mai greu de străbătut: cel al inimii. Era la fel de bun interpretând Verdi, Massenet, Bellini, Donizetti... În volumul "Pavarotti - Lumea mea", scris de el însuşi şi de William Wright, apărut în 1999 la Editura Erc Press, Pavarotti mărturiseşte că dintre toate rolurile interpretate trei sunt cele care-i sunt cel mai aproape de suflet: cele din "Boema", din "Bal mascat" şi din "Elixirul dragostei": "«Boema» este opera mea de suflet. Cu ea am debutat. «Bal mascat» e o operă strălucită. Am spus mereu că, dacă mi s-ar permite să cânt într-o singură operă pentru tot restul vieţii, aceasta ar fi «Bal mascat». Iubesc «Elixirul dragostei», fiindcă mă văd pe mine în rolul personajului tenor, Nemorino. E un băiat simplu, de la ţară, la fel ca mine, dar are multă inteligenţă nativă".


Domingo descoperă noi talente
Placido Domingo şi-a făcut la vârsta de 18 ani debutul la Opera Naţională din Mexic cu un rol în "Rigoletto". După doi ani l-a interpretat pe Alfredo în "La Traviata" şi a cântat, timp de trei stagiuni, în 280 de spectacole la Opera Internaţională Israeliană din Tel Aviv, înainte de a se lansa, în 1965, în cariera muzicală internaţională încununată de succes. În 1967 a debutat la Opera de Stat din Viena. La 28 septembrie 1968 a debutat oficial la Opera Metropolitană din New York, înlocuindu-l pe Franco Corelli în opera "Adriana Lecouvreur". De atunci a apărut la această instituţie în peste 600 de spectacole, cu 42 de roluri. A păşit apoi pe scena Operei Lirice din Chicago, iar în 1969 a cântat la Opera din San Francisco şi la La Scala. În prezent, Placido Domingo este directorul general al Operei Naţionale din Washington şi al Operei din Los Angeles, calitate în care a lansat programele Domingo-Cafritz şi Domingo-Thornton pentru descoperirea şi dezvoltarea tinerilor artişti talentaţi.

Pavarotti şi recordul de bisuri
Luciano Pavarotti s-a născut la 12 octombrie 1935, în nordul Italiei, la Modena, oraş în care a şi murit la 6 septembrie 2007. Surse de specialitate îl recomandă drept unul dintre cei mai mari tenori ai tuturor timpurilor care, în afara de muzica clasică, a abordat o varietate de genuri muzicale. A debutat pe scenă în 1961, cu aria lui Rodolfo, din "Boema" de Puccini, şi a interpretat numeroase roluri celebre. Cu rolul din opera lui Donizetti "Fiica regimentului", interpretat în 1972 la Metropolitan Opera din New York, a obţinut un record de 17 bisuri. A jucat în multe opere televizate, a câştigat multe premii Grammy, discuri de aur şi discuri de platină. Este singurul cântăreţ de operă care a reuşit să vândă mai bine de 100 de milioane de înregistrări. Găzduia anual concertele caritabile "Pavarotti And Friends" în oraşul său natal, unde interpreţi din diverse stiluri muzicale cântau în scop caritabil. Printre concerte s-au numărat cele dedicate victimelor din Bosnia, Guatemala, Kosovo, Irak şi copiilor soldaţi.

Mario Lanza - cel mai mare
În 1951, Mario Lanza a intrat definitiv în clasamentul universal al marilor personalităţi prin portretul lui Enrico Caruso în piesa cu titlu omonim. Gloria neaşteptată i-a sporit popularitatea. Mai mult, Enrico Caruso Jr. a ţinut să-l felicite pe marele tenor pentru interpretare. Cu puţin timp înainte de moarte, Enrico Caruso Jr. a declarat: "Nu mai văd pe nimeni la fel de priceput precum Lanza. Nu cred că va mai putea cineva să-l «joace» pe tatăl meu aşa cum a făcut-o el. Lanza este un tenor de excepţie. Voi rămâne mereu în suflet cu imaginea lui, timbrul unic şi harul cu care a fost înzestrat. Are toate calităţile. Mi-era greu să cred până acum într-un om sau un artist complet. Mario Lanza mi-a demonstrat că este! I-am făcut acest compliment şi în numele tatălui meu. Sunt mai mult ca sigur că el ar fi creat un podium special pentru acest tenor. Un podium pe care nu există decât o singură scara, cea a primului loc".

Alături de mari voci româneşti
Josep Carreras i Coll, cunoscut ca José Carreras, este un tenor spaniol originar din Catalonia. Este unul dintre cei mai proeminenţi cântăreţi de operă ai generaţiei sale, absolut remarcabil în operele scrise de Verdi şi Puccini. Carreras este, de asemenea, cunoscut pentru eforturile sale umanitare îndreptate spre tratarea leucemiei. Tenorul este fondatorul şi preşedintele instituţiei La FundaciŰ Internacional Josep Carreras per a la Lluita contra la LeucËmia (Fundaţia Internaţională José Carreras pentru lupta împotriva leucemiei), pe care a constituit-o în 1988, după recuperarea sa aproape miraculoasă din cumplita boală. După concertul din octombrie 2000, susţinut în România alături de Ana Camelia Ştefănescu, Carreras a menţionat că a avut, adeseori, ocazia să cânte pe marile scene ale lumii de la Metropolitan, Scala din Milano sau la Opera din Viena, în compania unor nume de marcă ale bellcanto-ului românesc precum Viorica Cortez, Eugenia Moldoveanu, Ileana Cotrubaş şi Corneliu Murgu.

"Pavarotti cânta de plăcere, dintr-o mare bucurie. Era ca un medicament trimis de Dumnezeu pe Pământ pentru a-i vindeca pe cei în suferinţă, pentru a le alina durerile, pentru a le mângâia sufletele. Nu cred că va mai fi cineva ca el vreodată"
Johnny Răducanu - jazzman

"«Boema» este opera mea de suflet. Cu ea am debutat. «Bal mascat» e o operă strălucită. Am spus mereu că, dacă mi s-ar permite să cânt într-o singură operă pentru tot restul vieţii, aceasta ar fi «Bal mascat». Iubesc «Elixirul dragostei», fiindcă mă văd pe mine în rolul personajului tenor, Nemorino"
Luciano Pavarotti - tenor

"Nu este un simplu tenor, ci unul extraordinar de iubit. Nu mai pun la socoteală inteligenţa, abilităţile, caracterul şi vocea fără asemănare. Pentru mulţi tenori vârsta de 28 de ani a reprezentat un început. Carreras interpretase deja pe 24 dintre cele mai mari scene ale Europei şi Americii de Nord"
Lofti Mansouri - directorul Operei din San Francisco