Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ei au preluat o societate aflată de 10 ani în lichidare și promiteau să o repună rapid pe picioare. În plus, urmau să fie create circa 1.000 de locuri noi de muncă ceea ce, evident, a fost un motiv de bucurie pentru locuitorii din zonă. Planurile de acasă ale turcilor nu s-au potrivit însă cu realitatea românească, iar redeschiderea exploatației de la Moldova Nouă devine un vis tot mai îndepărtat.
După euforia achiziției, turcii au început să-și dea seama că s-au implicat într-o afacere extrem de complicată, cu grave probleme de mediu și în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor. În plus, pe teren nu mai există nicio instalație, totul fiind tăiat până la ultimul șurub. Aceste probleme descoperite la fiecare pas de turci au ca efect, pe lângă întârzierea reluării exploatării minereului de cupru, majorarea puternică a costurilor.
Terenul este o problemă
Odată cu achiziționarea Moldomin, turcii au fost asigurați că nu există probleme juridice legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor. Cel puțin așa apărea în caietul de sarcini al licitației, ignorându-se însă faptul că în zonă existau terenuri care nu aparțineau Moldomin, dar care blocau exploatarea dacă nu se ajunge la un acord cu proprietarii. Lucru care, de astfel, s-a și întâmplat. „Este vorba despre 10-20 de proprietari de terenuri care cer acum să fie despăgubiți de turci pentru utilizarea terenurilor ce le aparțin. Sigur, problema dreptului de proprietate asupra terenurilor este veche, vine dinainte de 1989, dar fiind vorba despre o societate de stat, ea a fost ignorată. Turcii sunt obligați să ajungă la o înțelegere cu acești proprietari, pentru că altfel ei vor deschide acțiuni în civil, iar aici lucrurile se pot bloca ani de zile”, potrivit unor surse din industria minieră.
Citește pe Antena3.ro
Decizia CJUE continuă să fie ignorată
Iazurile Tăușani și Boşneag au aparținut fostei companii Moldomin, iar poluarea cu steril de aici este veche, ea generând multe tensiuni în zonă, inclusiv cu vecinii sârbi. Poluarea ajunge în stratul subteran, în fântânile oamenilor, în cursurile de apă de suprafață, unde se adapă animalele. În verile secetoase casele, legume şi grădinile sunt pline de praf. Este peste tot, transformând viața oamenilor într-un calvar de ani de zile. Acelaşi praf este dus de vânt peste Dunăre, la vecinii sârbi, care nu de puține ori ne-au amenințat cu un scandal diplomatic internațional dacă nu luăm măsuri. Cu toate acestea, nimeni nu face nimic. Doar Garda de Mediu a mai intervenit și a mai aplicat amenzi. Printr-o decizie din anul 2016, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a obligat Guvernul României să stopeze poluarea localităţilor din Clisura Dunării, dând ca termen pentru finalizarea lucrărilor de ecologizare luna august 2018, dar acest lucru nu s-a întâmplat nici astăzi. Comisia Europeană ne-a cerut încă din 2012 să rezolvăm această problemă, dându-ne atunci termen aprilie 2014.
Sahara din Clisura Dunării
Cele două iazuri de decantare Tăușani și Boșneag au împreună o suprafață de 120 de hectare (și o adâncime medie de 2,5 metri), din care doar 5 hectare au fost ecologizate. Restul este deșert, iar când vântul bate cu peste 60 km/h, răscolește nisipul peste Clisura Dunării și localitățile sârbești din zonă, ne spune Cornel Sturza Popovici, președintele asociației ecologice Gec Nera. „Până la ecologizarea zonei, s-a ales varianta umezirii permanente a zonei pentru a împiedica ridicarea nisipului. Numai că această metodă nu prea funcționează. Turcii vor să folosească o instalație care era folosită de Moldomin, dar nu este o soluție această metodă”, a mai spus președintele GEC Nera. Realizarea instalației de umectare a costat două milioane de euro și ea a fost realizată din fondurile alocate de Ministerul Economiei. Metoda umectării solului pentru a bloca poluarea cu nisip a fost adoptată de autoritățile de la București în 2019. Conform contractului de vânzare al companiei Moldomin, sarcina realizării lucrărilor de ecologizare în zonă revine acum turcilor.
„Am cerut la sfârșitul anului 2022 firmei Cuprumold Mining (compania înființată în România de ETI BAKIR - n. red) o suprafață de 100 mp, în interiorul iazului, pe 5 ani, pentru ca împreună cu Universitatea de Vest Timișoara să implementăm un proiect pe Interreg IPA România - Serbia privind eficiența unei soluții de fitoremediere pentru consolidarea vegetativă a iazului, deoarece am considerat mereu că stropirea iazului cu actuala instalație cu aspersoare este… un fiasco. Ne-au refuzat ca și Moldomin în trecut, ca și lichidatorul judiciar mai de curând, deoarece în acționariat sunt aceeași reprezentanți ai ANRM care o țin langa că soluția cu stropitul prafului este cea bună. În toata lumea iazurile se stabilizează vegetativ”.
Cornel Sturza Popovici, asociația ecologică Gec Nera
Este nevoie de un nou acord de mediu
Pentru a putea exploata minereul de cupru, ETI BAKIR trebuie să obțină un nou acord de mediu de la autoritățile române. Agenția de Mediu Caraș-Severin le-a cerut turcilor să prezinte un calendar cu măsurile de mediu pe care le vor întreprinde pentru a obține această autorizație, dar până acum nu l-au prezentat. „În discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții ETI BAKIR, ei ne-au sus că intenția lor este să deschidă exploatarea în 2025-2026. La cum arată astăzi lucrurile, este greu de crezut că termenul va fi respectat”, potrivit lui Cornel Sturza Popovici.
„Turcilor nu le-a spus nimeni că exploatarea carierei este imposibil de făcut la cum arată ea astăzi. Aici trebuie refăcute treptele de exploatare, trebui refăcute platformele. Sterilul a fost lăsat în interiorul carierei, blocând accesul. Uzina de preparare a concentratului a dispărut, fiind tăiată bucată cu bucată. La Moldomin a mai rămas doar ce nu a putut fi tăiat, au mai rămas doar niște schelete. Trebuie refăcute inclusiv drumurile interioare. Vorbim despre foarte mulți bani pe care trebuie să-i investească turcii dacă vor să înceapă exploatarea”.
Surse din industria minieră
Portul are nevoie de investiții
Odată cu achiziționarea falimentarei Moldomin, turcii au cumpărat și un mic port industrial la Dunăre. El era utilizat doar pentru încărcarea minereului de cupru scos din carieră și transportat cu barjele pe Dunăre spre Portul Constanța. Importanța lui este foarte mare, pentru că turcii au câștigat un acces facil spre Marea Neagră, după care, încărcat pe nave maritime, minereul ajunge în Turcia unde va fi prelucrat și se va întoarce pe piețele mondiale sub formă de cupru. Asta este doar o parte a poveștii, dar pentru a o transforma într-una de succes turcii aveau să descopere că și aici este nevoie de investiții serioase. Odată cu oprirea funcționării companiei Moldomin și portul a avut de suferit. După 20 de ani de nefolosință, aici este nevoie acum de investiții mari pentru dotări moderne.
Moldomin deținea 40% din rezerva de minereu cuprifer
La Moldova Nouă se află al doilea cel mai mare zăcământ din România de minereu de cupru, un zăcământ estimat la circa 500 de milioane de tone de minereu cuprifer, ceea ce înseamnă cam 40% din rezerva țării, potrivit unor surse autorizate. Societatea Moldomin era în insolvență din 2006 și în faliment din 2010, iar statul a preferat să vândă această bogăție în 2021, deși este o resursă strategică. Pe lângă cupru, aici mai vorbim de exploatarea aurului, argintului și a unor metale rare, cum ar fi molibdenul, spun surse autorizate.
