Conspiraţia ciocolatei - Fathi Taher şi Omar Hayssam s-au dedulcit la Kandia

Achiziţionarea de către Cadburry Schweppes, cel mai mare producător de dulciuri din lume, a firmei Kandia Excelent pare să fie încunu­narea unei poveşti de succes. Puţini ştiu însă că succesul Excelentului s-a clădit şi pe cadavrul fabricii Kandia Timişoara. În perioada în care Kandia se dezintegra, controlul ei era deţinut de Florian Haus Prodcom (firma lui Hayssam şi a lui Mukhles Omar) şi de Rivta Handelsges (al cărei preşe­dinte era Fathi Taher)

Achiziţionarea de către Cadburry Schweppes, cel mai mare producător de dulciuri din lume, a firmei Kandia Excelent pare să fie încunu­narea unei poveşti de succes. Puţini ştiu însă că succesul Excelentului s-a clădit şi pe cadavrul fabricii Kandia Timişoara. În perioada în care Kandia se dezintegra, controlul ei era deţinut de Florian Haus Prodcom (firma lui Hayssam şi a lui Mukhles Omar) şi de Rivta Handelsges (al cărei preşe­dinte era Fathi Taher).

Fondul Proprietăţii de Stat a vândut la 6 decembrie 1996 51% din acţiunile fabricii de ciocolată Excelent, PAS-ului (Programul acţiunilor salariaţilor) societăţii. Potrivit informaţiilor furnizate de AVAS preţul total a fost de 18,1 miliarde de lei (aproximativ 5,8 milioane de dolari). Cumpărătorul îşi asuma şi obligaţia de a face investiţii tehnologice în valoare de 14,9 milioane de dolari şi de mediu (aproximativ 65.000 de dolari). În total era vorba de peste 20 de milioane de dolari, o sumă fabuloasă pentru o asociaţie de salariaţi.

 

CULISELE PRIVATIZĂ­RI­LOR. Misterul din spatele investiţiilor tehnologice s-a lămurit însă câteva luni mai târziu, când asociaţia a cesionat 51% dintre acţiuni fondului de investiţii Fulcrum NV prin vehicolul Axis Investments Ltd, controlat de omul de afa­ce­ri Fathi Taher. Potrivit informa­ţiilor apărute în presă la vremea respectivă, preţul cesionării ar fi fost de 600 de milioane de lei. Tranzacţia a stârnit o mulţime de suspiciuni, fostul director general al fabricii fiind acuzat de luare de mită, fals şi intermediere de valori mobi­liare. Emilia Tănăsescu a fost chiar arestată, dar salariaţii Excelent s-au solidarizat cu aceasta şi au ieşit în stradă pentru a solicita judecarea ei în libertate. Ei susţineau că tranzacţia acţiunilor Excelent nu numai că nu a prejudiciat interesele acţionarilor PAS, ci chiar a condus la realizarea unui program de investiţii în valoare de 1,5 milioane de dolari.

În ceea ce priveşte Excelent SA, lucrurile sunt clare, iar metoda utilizată (statul încredinţează acţiunile PAS-ului, dar cum acesta nu dispune de fondurile necesare, apare un investitor “milos” care să preia “povara”) era monedă curentă la acea vreme. Drumul fabricii Kandia către faliment păstrează încă multe secrete şi surprize. Concret, la 5 noiembrie 1998 FPS-ul a scos la privatizare prin negociere directă şi fabrica de ciocolată Kandia din Timişoara. Preţul total a fost de 10,4 miliarde de lei vechi (adică 1,18 mi­lioane de dolari la cursul mediu al BNR de 8875). Cumpărătorul trebuia să efectueze şi investiţii tehnologice de 2 milioane de dolari. În mod bizar, în contract nu au fost prinse investiţiile de mediu. Fabrica era la momentul privatizării pe pierderi (2,7 miliarde de lei) şi avea datorii de 12,4 miliarde de lei.

 

TAHER – HAYSSAM. Contrar însă celor vehiculate pe piaţă, cumpărătorul pachetului de 50,88% de acţiuni nu a fost fondul de investiţii Rivta Handelsges MBH (al cărui preşedinte era Fathi Taher), ci chiar compania concurentă din Bucureşti, Excelent SA (controlată tot de către acesta prin Axis Investment Ltd). Datele ne-au fost furnizate de către AVAS şi sunt confirmate de o serie de informaţii şi mai surprinzătoare de pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti (BVB). La scurt timp după ce Excelent Bucureşti a pus mâna pe acţiunile Kandiei, în acţionariatul fabricii au fost ope­rate nişte modificări extrem de interesante iar cea mai mare parte din acţiuni a ajuns la Omar Hay­ssam.

Concret, potrivit informaţiilor de pe site-ul BVB, din 8 februarie 1999, Excelent SA Bucureşti a cedat 45,31% din acţiunile Kandia firmei Florian Haus Prodcom SRL, ai cărei acţionari erau Omar Hayssam şi fratele său Mukhles Omar. Restul titlurilor până la 50,88% (adică 5,56%) a ajuns la Rivta Handelsges, fondul de investiţii al cărui preşedinte era tot Fathi Taher. În 2002, Rivta a intrat în posesia restului de 46.62% acţiuni, devenind astfel acţionar majoritar la Kandia.

 

MOBILUL, ÎNCHIDEREA KAN­DIEI? De ce nu au făcut ac­ţio­narii Excelent public faptul că au cum­părat pachetul majoritar al fa­bricii Kandia în 1998? Un posibil motiv ar consta în faptul că firma con­trolată de Omar Haysasm, Florian Haus Prodcom şi fondul de in­ves­tiţii Rivta Handelsges, controlat de Fathi Taher, au pus pe butuci sau cel pu­ţin nu au făcut nimic pentru a pre­ve­ni degradarea producătorului timi­şorean pentru a-i da apoi lovitura de graţie. Lucru care s-a şi întâmplat în 2003 când Excelent SA a comunicat public faptul că a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni (83,96%) al fabricii Kandia de la fondul de investiţii Rivta Handelsges. Preţul tranzacţiei ar fi fost de 6 milioane de euro. Câteva luni mai târziu, “noul” patron a anunţat închiderea fabricii şi transferarea principalelor mărci la Bucureşti. Reprezentanţii companiei îşi motivau decizia prin lipsa de rentabilitate a Kandiei.

Kandia nu era pe roze la momentul privatizării, dar secretomania din jurul tranzacţiei şi faptul că patronul avusese la dispoziţie câţiva ani buni pentru a o face rentabilă induc ideea că punerea ei pe butuci a fost premeditată. Foştii angajaţi ai societăţii ne-au confirmat faptul că investiţiile tehnologice de două mi­lioane de dolari asumate în momentul privatizării au fost promisiuni în vânt şi că s-a făcut doar cosmetizări minore. În august 2004, fabrica din Timişoara şi-a închis porţile definitiv. În urma distrugerii companiei, fondul de investiţii Axis Investments Ltd controlat de Fathi Taher a rămas cu cele peste 12 hectare de teren ale fabricii, situate în centrul Timişoarei.

 

BĂTAIA DE JOC. Puşi pe liber de la o zi la alta, foştii angajaţi ai Kandia au dat în judecată “noul patron” acuzându-l de încălcarea Codului Muncii prin efectuarea concedierii colective. Oamenii erau nemulţumiţi şi de aşa-zisele plăţi compensatorii primite: două salarii de mizerie şi câteva pachete cu zahăr, cacao şi ulei. “A fost practic bătaie de joc. Azi au venit şi ne-au zis că de mâine fabrica se închide. Erau oameni care şi-au mâncat tinereţea acolo”, îşi aminteşte Anna Rigonţa, liderul sindicatului Kandia la momentul desfiinţării. Tribunalul Timiş a dat dreptate în noiembrie 2005 foştilor angajaţi. A dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi reîncadrarea pe posturile deţinute anterior concedierii. Compania bucureşteană trebuia să le plătească foştilor salariaţi şi despăgubiri “egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi toate celelate drepturi”.

Chiar dacă este vorba de o hotărâre definitivă, irevocabilă şi executorie a instanţei, patronii de la Bucureşti nici nu s-au sinchisit s-o respecte. “Am câştigat din 2005 şi nici acum, în 2008, această hotărâre nu a fost pusă în aplicare. Ba mai mult, încercau să mă convingă să îmi semnez demisia. Din 2005 şi până acum şi-au bătut în permanenţă joc de noi”, ne-a declarat dezamăgită Anna Rigonţa.

 

Zeci de milioane de euro şi 12 ha de teren ultracentral

În iunie 2007, Kandia Excelent a anunţat că acţionarii săi majoritari, Axis Investments şi Meinl Bank vor vinde acţiunile deţinute către una dintre companiei grupului Cadburry Schweppes. Concret, Cadburry Schweppes a cumpărat 93,32% din Kandia Excelent pentru 326,4 milioane de lei (99,5 mi­lioane de euro). Pe piaţă însă se zvonea că Fathi Taher ar fi renunţat cu un an în urmă la controlul fondului Axis, în favoarea Meinl Bank. Dacă punem cap la cap preţurile plătite pentru cele două fabrici şi investiţiile făcute, ajungem gro­sso-modo la 45 milioane de euro. Prin urmare, din afacerea Kandia Excelent s-a rămas cu un profit de vreo 50 de milioane de euro şi cu 12 hectare de teren ultracentral în Timişoara. Contactat telefonic, Fathi Taher (foto) a refuzat orice dialog. “Nu vorbesc cu dumneavoastră”, a fost singura replică obţinută înainte ca acesta să închidă telefonul.

Nici Sorin Alexandrescu, directorul general al Kandia Excelent nu a fost mai vorbăreţ, e-mail-ul în care solicitam un interviu rămânând fără nici un răspuns.

 

diana.rucinschi@jurnalul.ro