Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziarist, memorialist, om politic, presedinte al Sindicatului Ziaristilor, altfel spus: Constantin Bacalbasa. La 5 februarie s-au implinit 77 de ani de la plecarea sa din lume si, cautand prin biblioteca, am redescoperit o bijuterie de carte 'Bucurescii de altadata', pe care Constantin Bacalbasa a scris-o, intre altele, asumandu-si rolul de 'povestitor', intr-un mod simplu, limpede si fara inflorituri dupa cum marturisea, in cel mai frumos stil literar care este acela pe care toata lumea il intelege, de la omul cult pana la cel simplu.
S-a nascut in Bucuresti, la 21 august 1856, pe Dealul Spirei. A copilarit insa la Braila, unde a urmat clasele primare si trei clase gimnaziale pentru a reveni la Bucuresti in 1871, adus de tatal sau, Costache Telescu (Bacalbasa), sef al politiei din Braila, spre a urma clasa a IV-a la Liceul 'Sf. Sava'. S-a inscris apoi la Facultatea de Drept, pe care a prasit-o dupa doi ani, alegand cariera de ziarist, in 1879. Semnatura sa s-a regasit in multe publicatii: Emanciparea, Adeverul, Drepturile omului, Telegraful, Conservatorul, Epoca, Dimineata, Universul, Literatorul, Lupta, Naratiunea. A fondat si cateva reviste: Tara, Patriotul, Romanimea dar si o 'foaie' saptamanala umoristica numita… Ghita Berbecul.
N-a fost un nume intamplator ci, ca si personajul de la care a pornit, revista in care Constantin Bacalbasa publica sub pseudonimele 'Bacon' si 'Radu Tandara', a avut un impact deosebit, dupa cum marturisea scriitorul, 'pana la caderea regimului liberal, in 1888'.
Povestea lui Ghita Berbecul este una hazlie si am aflat-o din exceptionala sa carte 'Bucurescii de altadata'. Ghita era un berbec mare, dintr-o rasa asiatica, iar in scurt timp a devenit un 'personagiu' vestit in Capitala. Tot orasul ii stia naravul lui Ghita Berbecul, foarte inteligent, care se prezenta la ore fixe in diferite locuri din zona centrala si nu uita niciodata unde trebuia sa fie. Iata ce ne spune Constantin Bacalbasa: 'Dimineata nu lipsea de la oarecare cafenele unde clientii ii dadeau capete de cornuri, bucatele de zahar si cafea cu lapte in farfurioare.
La ora 12:00, fara gres, intra in gangul bisericii Cretulescu, urca scarile (…), si intra in sala de mancare a atelierului Casei de croitorie a dnei Briol. Cum il zareau, lucratoarele il chemau sa il hraneasca. Ghita Berbecul era petrecerea de un ceas a fetelor. La ora 2:00 precis, era la Senat (…), la peronul din Bulevard, si primea defileul senatorilor. Mai tarziu era la Cafeneaua Union din Strada Regala, iar seara se aseza langa un rahagiu care, in toate serile, isi instala taraba cu zaharicale pe Calea Victoriei. (…)
Femeile care circulau isi treceau toate mainile prin lana bogata a berbecului, dupa cum multe din ele ii cumparau cate un rahat sau o alta hazarica. In cele din urma, Ghita Berbecu, care cazuse in darul fumatului, devenise un stricat si jumatate'. Mare amator de dovleac copt, dupa cum marturisea la randu-i scriitorul Radu D. Rosetti, Ghita Berbecul era spaima vanzatorilor ambulanti, la vederea carora batalul adopta o pozitie de atac. Daca negustorul ii dadea 'portia', Ghita devenea prietenos si mai cerea o portie, daca nu i se da nimic, se repezea si arunca tava-n sus, cu coarnele.
Asadar, n-a fost usor de cei care au devenit 'personagii' ale revistei 'Ghita Berbecul'!-
Citește pe Antena3.ro
