Copiii sclavi

O profitabila piata a muncii in care sunt exploatati minorii se dezvolta pe nevazute, in primul rand pentru ca legile in vigoare nu sunt puse in practica. Consecintele directe: toti acesti copii vor deveni adulti needucati si necalificati, pe care statul si comunitatea vor fi obligati sa-i intretina. Mare parte dintre ei vor ingrosa randurile infractorilor pentru a supravietui. Rosii gustoase din piata, carne frageda de porc sau de oaie, paine proaspata - v-ar mai face la fel de multa pofta daca ati sti ca toate sunt produsul eforturilor unor copii obligati de parinti sa munceasca inca de la varste fragede? Pentru ca aceste produse, si nu numai, sa-si pastreze pretul scazut, un milion de copii romani sunt economic activi, din care cateva sute de mii muncesc chiar si impotriva propriei lor vointe, iar cateva zeci de mii sunt tratati precum sclavii. Acesti copii cresc fara o educatie si fara sa se califice intr-o meserie anume. La varsta la care ar trebui sa se implice in viata comunitatii, ei vor deveni o problema sociala.

In satul iesean Ceplenita, la usa familiei Ciornei s-au perindat anul trecut o multime de oameni importanti veniti tocmai de la Iasi sau Bucuresti secondati de o armata de ziaristi. Toti au fost interesati de un singur lucru: cum au putut parintii lui Gheorghita, de 13 ani, si ai lui Mihai, de 12, sa-i inchirieze pe cei doi unor necunoscuti dintr-un sat aflat la sute de kilometri departare, tocmai in judetul Giurgiu.

Gheorghita lucra ca porcar in satul Gostinu, la varsta la care ar fi trebuit sa mearga la scoala, iar parintii primeau banii pe munca acestuia. Baiatul s-a suit pe un stalp de inalta tensiune si s-a electrocutat, fiind adus in stare foarte grava la Bucuresti. Aici s-a declansat scandalul, deoarece stapanul lui Gheorghita din Gostinu a venit sa-si ceara argatul inapoi. Cazul a fost preluat de Directia pentru Protectia Copilului si de catre Politie. In saptamanile care au urmat s-au promis tot felul de anchete si pedepse in cazuri similare de inchiriere a copiilor, descoperite instantaneu in satele iesene. Furtuna s-a stins insa rapid.

La 6 luni de la izbucnirea scandalului insa, nici unul dintre cei implicati nu pare sa fi inteles care a fost problema. Maria Ciornei, mama lui Gheorghita, crede ca singura problema a fost copilul insusi: „Era obraznic si rau". „Aici vin in fiecare primavara din Giurgiu si iau copii la munca, sunt si altii care-si dau copiii mici sa munceasca", continua contrariata Maria Ciornei. Tatal lui Gheorghita a fost decazut din drepturile parentale, ceea ce nu inseamna mare lucru pentru el. Familia Ciornei oricum nu mai stia nimic de Gheorghita si Mihai din momentul in care i-au trimis la Giurgiu. Nimic altceva nu s-a intamplat cu parintii lui Gheorghita pentru ca si-au traficat propriii copii.

La 500 de kilometri departare de Ceplenita, in satul Gostinu, am vrut sa stam de vorba si cu familiile care i-au inchiriat pe cei doi frati. Am nimerit la stapanii lui Mihai, la familia Calcea. Marin Calcea nu este acasa, dar ne raspunde sotia lui: „Ala de s-a fript nu a stat la noi, dar va spun eu ca era nebun. Fratele lui a muncit la noi si era foarte cuminte si harnic. Nu avea nevoie sa mearga la scoala, ca nici la el in sat nu mergea". Femeia nu intelege cu ce a gresit: „Nu am facut nimic rau, nici politia nu ne-a zis nimic. Am platit toti banii baiatului. Sa stiti ca aici in sat este plin de moldoveni, chiar si copii. Aici ii aducem la munca de pe vremea lui Ceausescu". Aceeasi nedumerire o intalnim si la nevasta lui Vasile Tarca, la care a muncit Gheorghita: „Noi nu am facut nimic rau, ca nu l-am luat pe copil cu forta. Si pe stalp cine l-a pus sa se urce? Diavolul!". Femeia ne spune ca au dat declaratii la tot felul de politisti, dar de cateva luni e liniste. Nimeni nu i-a mai chemat la politie si nu au primit nici macar o amenda.

Intr-adevar, desi fapta porcarilor din Gostinu si a parintilor lui Gheorghita era perfect incadrabila la „trafic de persoane", nimeni nu pare sa fi fost trimis in judecata.

Ba mai mult, la inceputul lunii februarie, aceiasi porcari din Gostinu au revenit la Ceplenita sa mai racoleze o serie de copii pentru munca. Au plecat cu trei minori dupa un foarte scurt timp de cautari. Nimeni nu a fost interesat de acest caz, in afara de asistentele sociale ale Departamentului pentru Protectia Copilului si World Vision. In urma insistentelor acestora pe langa Politia din Giurgiu, copiii au fost gasiti si adusi inapoi la Ceplenita, dupa cateva saptamani. Politia insa nici macar nu s-a mai obosit sa deschida o ancheta. „Daca Ciornei patea ceva, era un exemplu pentru comunitate. Nu i s-a intamplat nimic, iar lumea foloseste acest caz ca model", este de parere Madalina Galben, asistenta sociala a Primariei Ceplenita.

Copii de inchiriat in orice sat

Am cutreierat satele din jurul Ceplenitei pentru a vedea daca pot fi gasiti chiar atat de usor copii de inchiriat. Am pretins ca suntem proprietarii unor ferme de animale din Alexandria si avem nevoie de copii care sa munceasca un sezon intreg. In fiecare sat sunt cunoscute familiile care obisnuiesc sa-si trimita copiii la munca. Desi in luna aprilie este deja tarziu sa cauti muncitori, au fost destule cazuri in care ni s-au oferit copii de la 12-13 ani in sus. Multe familii regretau ca nu mai au copii de inchiriat, fiindca ai lor munceau deja la ferme din Giurgiu. La Hodora spre exemplu, am fost indrumati catre Ion Poiana, care s-a oferit sa stranga el din sat mai multi copii, ca sa nu mai pierdem noi vremea. „Facem inscris, banii raman la parinti si ne dati si ceva avans. Cu 700.000 pe luna este bine, daca le dati si mancare si de imbracat", ne pune Ion in tema. Discutia se poarta in fata casei, impreuna cu sotia care ne roaga sa revenim peste o saptamana cand se intoarce unul dintre copiii lor, de 13 ani, pe care ar vrea sa ni-l inchirieze. „Noi stam toata ziua acasa, puteti sa sunati cand vreti la vecini si sa vorbim despre asta", ne asigura Ion. Se pare ca in familia Poiana, ca si in multe altele cu care am discutat, singurii care mai muncesc sunt copiii.

„In multe dintre familiile care traiesc la limita subzistentei, copiii sunt singura sursa de venit", ne explica Eugen Borlea, directorul World Vision Iasi. „Nici macar nu este vorba de contracte, se face un barter in cele din urma, care de multe ori nici nu este respectat. In cazuri cu care am avut de-a face, copiii vroiau inapoi la munca, pentru a-si intretine familia."

Folosirea copiilor la diverse munci pare sa fie un lucru firesc mai ales pentru agricultori. In periplul nostru prin judetele din Moldova, o mare parte a muncilor agricole erau facute si de catre copii. Am gasit copii care aveau grija de oi, de vaci, de porci, copii care lucrau pamantul si care munceau in vie. Majoritatea ar fi trebuit sa fie la scoala. Multi copii cu care am vorbit nu considerau ca muncesc si nici nu stiau cu cat vor fi platiti.

ONG-urile experimenteaza solutii

Exista si timide incercari de a schimba aceasta mentalitate. Biroul International al Muncii (ILO) a desfasurat un program impreuna cu Ministerul Educatiei si Asociatia „Step by Step", in care s-a urmarit aducerea inapoi in scoli a copiilor care erau folositi de catre parinti la munci agricole. Programul s-a desfasurat in Iasi, Galati, Vaslui si Botosani. Gabriela Ionescu, directoare a scolii din satul Zorleni de langa Barlad, a beneficiat de acest program: „50% dintre copiii din clasele I-VIII erau dusi la munci agricole si ajungeau in scurt timp in abandon scolar. Am implicat 50 de copii in program, dar nu am avut asigurata continuitatea". Costica Sandulache este unul dintre copiii care au fost adusi inapoi la scoala si acum este in clasa a VII-a. Costica nu-l mai are decat pe tatal sau si inca doi frati la scoala. Familia din care provine este foarte saraca. Tatal sau nu recunoaste insa ca-si trimitea copilul la munca: „Nu mergea la scoala pentru ca pur si simplu nu aveam cu ce sa-l imbrac sau ce sa-i dau sa manance. Dar acum merge la scoala, si chiar are note foarte bune. Ar avea si bursa, dar e discriminat in clasa fiindca este tigan".

In satul Calarasi din judetul Botosani, directorul scolii nu este de gasit, iar la Primarie sau printre taranii de pe strada nimeni nu-si mai aduce aminte de desfasurarea unui astfel de program. Reusim sa identificam in cele din urma pe fosta asistenta sociala a Primariei. Liliana Anton lucreaza ca barmanita in birtul satului, pentru ca Primaria nu a mai avut bani sa o plateasca. Isi aminteste vag de programul „Step by Step", insa nu pare convinsa de eficienta lui: „Nu au fost multi copii adusi inapoi in scoala si, oricum, era vina lor pentru ca munceau si nu veneau la ore".

Targul de sclavi din Matca

Am realizat pe parcursul documentarii ca la munca sunt folositi copii chiar si de catre fermele mai prospere din tara. Am ajuns la Matca, langa Tecuci, un sat cunoscut pentru serele de legume si fermele de fructe. O zona extrem de prospera, care in curand va primi titulatura de parc agro-industrial. Matca aprovizioneaza cu legume de buna calitate o mare parte din tara si alimenteaza chiar si furnizori externi. Locul atrage la munca zileri din toate colturile Romaniei si chiar din Republica Moldova. In articolele publicate in presa despre aceasta zona, fermierii se mandresc cu harnicia lor, afirmand ca in Matca este de lucru pentru toata lumea, de la mic la mare: „Copiii nostri se joaca in solarii si ne ajuta, chiar si cei de 3-4 ani au ceva de facut", declara pentru un ziar central unul dintre legumicultori. Intr-adevar, la Matca muncesc chiar si copii, si nimeni nu pare deranjat de acest lucru.

Sutele de oameni care vin sa caute de munca la Matca se strang de la primele ore ale diminetii chiar la intrarea in sat, pe un loc viran. Taranii vin cu masinile si-si tocmesc muncitorii cu ziua. Un ziler primeste maximum 200.000 de lei pe zi si munceste 12 ore. Printre cei care-si cautau de munca in locul supranumit „targul de sclavi" am zarit si cativa copii. „Nu prea se pricep copiii, trebuie sa mai stai si sa-i inveti, dar sunt harnici si-i folosim la munci unde nu trebuie multa pricepere", ne declara un taran. Spre exemplu, la curatarea si legarea viei. Prin fata noastra trece un tractor cu remorca, plin cu muncitori, printre care si cativa copii. Urmarim tractorul si ajungem intr-o vie, apartinand de ferma satului, a carei privatizare se afla pe ultima suta de metri. Din remorca coboara cel putin opt copii, cu varste cuprinse intre 13 si 14 ani. Seful de echipa ii imparte pe fiecare prin vie, si copiii se apuca de treaba. „Noi muncim de la 10 ani", se faleste Marin in timp ce cara un snop de nuiele cat el de mare, cu care va lega via. Ca si Marin, colegii lui muncesc din greu toata ziua. Primesc 125.000 de lei pe zi, din care se scade mancarea si transportul. Drumul este obositor, pentru ca pustii vin cu tractorul cu remorca tocmai din satul Corni, aflat la 30 de kilometri departare. Mai aflam si ca acesti copii muncesc de fapt pe contracte intocmite de catre parinti, care nu mai vin la munca si-si trimit copiii sa-i inlocuiasca.

Copii de peste Prut

Este o obisnuinta ca fermele din estul Romaniei sa angajeze la munca si copii din Republica Moldova. Recent, doi copii au fost prinsi de Politia de Frontiera trecand ilegal granita, pentru a munci in agricultura in judetul Vaslui. Dar astfel de aranjamente se fac si mult mai organizat. In Iasi spre exemplu, 400 de copii moldoveni au trecut granita numai intr-o saptamana din septembrie anul trecut, pentru a culege fructe. Copiii din Ungheni si Balti se aflau in practica obligatorie, iar fermele de la Bucium si Sarca au facut un contract cu liceele si scolile de unde proveneau copiii, cat si cu firme intermediare din Republica Moldova. Inspectoratul Teritorial al Muncii a amendat cele doua ferme pentru ca nici unul dintre copiii moldoveni nu avea contract de munca, iar toti copiii au fost trimisi urgent inapoi in Moldova. „Cred ca am supravietuit unui sabotaj, pentru ca noi faceam asta de ani de zile si nu a fost nici o problema", ne spune directorul tehnic de la ferma Bucium, de langa Iasi. Directorul este convins ca cineva din concurenta fermei a fabricat respectivul scandal pentru ca Bucium sa ramana fara forta de munca in perioada recoltarii.

Ancheta coordonata de CRJI (Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie) si finantata de FUJ (Asociatia Jurnalistilor de Investigatie din Danemarca). www.crji.org

Traficul de persoane

Legea 678/2001 - „Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa ori prin oferirea, darea acceptarea sau primirea a bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane." Legea pedepseste aceste fapte savarsite asupra unei persoane care nu a implinit 15 ani cu inchisoarea de la 5 la 15 ani.

Motive economice preferat copii

Nu beau, nu fumeaza, nu fac scandal - nu necesita acte (contract, asigurari, carte de munca) - lucreaza fara pauze - consuma putin (mancare, cazare, haine) - sunt mult mai ieftini decat forta de munca calificata - nu-si cunosc drepturile si nu pot reclama abuzurile - nu au fost inregistrate repercusiuni majore asupra angajatorilor care au incalcat legea.

Consecinte negative

Copiii nu mai beneficiaza de educatie - suporta abuzuri fizice si psihice - nu sunt calificati intr-o meserie - statul nu incaseaza taxe si impozite de pe urma muncii prestate la negru de catre copii - nu participa la fondul de pensii - statul si comunitatea vor trebui sa-i ingrijeasca - vor participa la cresterea criminalitatii.

Cadru legislativ in vigoare

Constitutia Romaniei - Codul Familiei - Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane - Codul Muncii (Legea 53/2003) - OUG nr. 26/1997 privind protectia copilului in dificultate - Norme Generale de Protectia Muncii, 2002 - Conventia OIM nr. 138 privind varsta minima de incadrare in munca, 1975 - Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, 1990 - Conventia OIM nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si actiunea imediata in vederea eliminarii lor, 2000.

Sunt exploatatI

Toti copiii cu varste pana la 13 ani - toti cei intre 13-14 ani care lucreaza mai mult de 10 ore pe saptamana - toti cei intre 15-17 ani, care lucreaza mai mult de 30 de ore pe saptamana - toti copiii care sunt implicati in cele mai grave forme ale muncii copiilor (trafic, munca fortata, prostitutie si pornografie, activitati ilicite).

„Vreau sa ma fac mai repede mare, sa fac multi copii si sa-i trimit sa munceasca pentru mine."
unul dintre copii care munceau in angroul din Siraj

Fenomenul in cifre si statistici

Institutul National de Statistica considera la inceputul anului ca numai 40.000 de copii in Romania sunt exploatati prin forme severe de munca, aproape 20.000 de aflandu-se intre 10 si 14 ani. In acelasi timp, un studiu publicat recent de UNICEF, Ministerul Muncii si Biroul International al Muncii, intitulat „Munca copiilor in Romania", a identificat 900.000 din cei aproape 5 milioane de minori cati traiesc in Romania - economic activi. 300.000 de copii sunt pusi la munci chiar si impotriva vointei lor. 70.000 de copii sunt victime ale celor mai grave forme de exploatare a copilului prin munca, inclusiv de catre retelele de prostitutie sau trafic de stupefiante. Ei muncesc in permanenta, in conditii grele sau chiar periculoase. Majoritatea sunt analfabeti, fiind retrasi de la scoala pentru „a-si face treaba". Dr. Catalin Ghinararu, initiatorul recentului studiu, ne-a explicat ca diferenta enorma de cifre dintre studiul Institutului National de Statistica si propriul studiu vine din interpretarea definitiilor cu privire la copiii exploatati prin munca.

Nu ratati!
In numarul de maine, in care vom publica o ancheta despre exploatarea si vanzarea copiilor in Republica Moldova si Transnistria.