Copilul tău este în siguranţă?

CAMPANIE ● Reporterii Jurnalului Naţional au mers în sate, cu sfaturi
La 25 mai, în fiecare an, este Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi. Jurnalul Naţional, iniţiatorul campaniei de presă pentru copiii dispăruţi, a dedicat această zi prevenţiei. Împreună cu BGS, partenerii noştri de acţiune în această campanie, Jurnalul Naţional a mers în satele din judeţul Ilfov şi a împărţit pliante cu sfaturi. Această acţiune va continua pe tot parcursul verii.

CAMPANIE ● Reporterii Jurnalului Naţional au mers în sate, cu sfaturi
La 25 mai, în fiecare an, este Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi. Jurnalul Naţional, iniţiatorul campaniei de presă pentru copiii dispăruţi, a dedicat această zi prevenţiei. Împreună cu BGS, partenerii noştri de acţiune în această campanie, Jurnalul Naţional a mers în satele din judeţul Ilfov şi a împărţit pliante cu sfaturi. Această acţiune va continua pe tot parcursul verii.


În comuna Chitila, copiii se joacă în faţa porţilor. Nesupravegheaţi. Ca să reuşim să stăm de vorbă cu părinţii lor, trebuie să strigăm din faţa gardului – "Bună ziuaaa!". Oamenii ies – bărbaţii de sub capotele maşinilor la care meşteresc, femeile din bucătărie, ştergîndu-şi mîinile pe şorţuri sau direct pe fuste. "Ce-i? Ce-s astea?" întreabă nedumerite cînd le întindem pliantul. După ce îi aruncă o privire se uită la noi, apoi la copiii care stau în fund pe bordură, apoi iar la noi. "Să aveţi grijă de copiii dvs…", le spunem. Ca răspuns, am primit două replici invariabile – fie "dar e aici, doamnă, la poartă! Cine mi-l ia?", fie "ia treceţi, măi, în curte. Acuma!". În micul cartier de blocuri din comună, puştimea e pe stradă. Aici, însă, la fiecare bloc e măcar un locatar care stă pe fereastră şi le supraveghează joaca. Oamenii coboară, curioşi. "Fetiţa asta e dispărută?", mă întreabă o femeie privind spre fotografia Iulianei Hîrda de pe tricoul meu. Micuţa de 4 ani a dispărut din judeţul Maramureş în mai 2007. "Doamne! Şi unde e? Unde dispar toţi copiii ăştia?", se întreabă retoric o mămică şi îşi strînge lîngă ea fetiţa de 6 ani. La un alt bloc, un ghindoc de vreo 4 ani se învîrte prin iarbă, pe lîngă maică-sa. "Ia spune-mi, cum te cheamă?", îl întreb. Ochii lui mari se ridică spre mine şi mă privesc cu neîncredere. Se dă un pas înapoi şi îmi răspunde cu glas răspicat: "Nu vorbesc cu tine! Nu te cunosc!". Alături, mama zîmbeşte mulţumită.
În Buftea e puţină lume pe stradă. Şi aceea – sceptică. Nici n-apuci să te apropii de oameni, că te trezeşti cu cîte un "nu mă interesează!". Abia după ce aud despre ce e vorba se mai înmoaie şi ascultă. Din spatele porţilor, cei care ne văd cu pliantele în braţe ne întreabă rîzînd– "Şi cu cine vreţi să votăm?" Cu responsabilitatea. Cu grija faţă de copiii voştri.


AVEŢI GRIJĂ DE COPII! Voluntari, Afumaţi, Şindriliţa, Lilieci, Moviliţa, Sineşti, Roşiori. "Doamnă, dar unde dispar copii ăştia. Îi iau sectele?", ne-au întrebat câţiva copii. Ne întreabă dacă băieţelul de pe afiş este copilul de trei ani care a dispărut săptămîna trecută la Constanţa.

În cele şapte localităţi în care am împărţit afişe, oamenii fie nu păreau impresionaţi de subiect, ca şi cum o astfel de dramă nu li s-ar putea întîmpla tocmai lor, fie se arătau interesaţi şi citeau sfaturile utile. Doamna Ana, o femeie din Afumaţi, ne cere mai multe afişe pentru a împărţi pe uliţa ei. "Să mergeţi la sate, că acolo dispar mulţi copii. Poate mai treziţi oamenii din amorţeală, din neglijenţă şi indolenţă". Pe uliţele pietruite pe care intram, oamenii ne priveau curioşi, întrebîndu-ne dacă suntem de la vreun partid. Pe o băncuţă la o poartă un grup de oameni se bucură de ziua de duminică şi aşteaptă pomana electorală. Cînd le explicam despre ce e vorba şi le ofeream pliantele, deveneau binevoitori şi spuneau: "Asta da! E ceva de folos..."

Tot copiii au fost cei mai receptivi la cele cîteva sfaturi puse pe hîrtie. În Moviliţa, pe marginea drumului, mai mulţi copii se jucau pe o pătură pe iarbă. Cei mai răsăriţi, care ştiau să citească, ne-au spus: "Păi noi stăm aicea singuri, şi ieşim şi-n stradă". Părinţii lor stăteau în casă, la umbră, sau se pregăteau de nunta de la cîteva case mai încolo, de unde urla muzica. La magazinul sătesc, vînzătoarea a exclamat după ce şi-a aruncat ochii pe pliant. "I-auzi? Cică «Nu vă trimiteţi copilul la cumpărături după lăsarea întunericului». Păi vin aicea la copii pînă seara târziu..."


DISPĂRUT ÎN FRIGIDER. Petreşti, Tamaş, Baloteşti, Snagov, Ghermăneşti, Periş. Cînd ne văd apropiindu-ne, oamenii se uită circumspecţi. Apoi răsuflă uşuraţi cînd află că n-am venit să le arvunim votul electoral. Citesc afişele şi spun, oftînd "chiar era nevoie de aşa ceva. La cîte ştiri cu copii dispăruţi am văzut la televizor, şi nimeni nu face nimic...". O luăm din poartă-n poartă. Lîngă o curte din Petreşti e toată familia ieşită la gard. Bunicul ne povesteşte din experienţă. "Dispar. O secundă numai de neantenţie şi dispar! Acu’ două zile am păţit-o cu cel mic." Prâslea priveşte în jos, ruşinat. "Şi-n frigider l-am căutat. Că acolo se ascunsese frate-su o dată, închisese uşa după el şi nu mai putea să iasă. Noroc că l-am auzit strigînd dinăuntru «mamă, mamă!». P’ăsta micu’ l-am găsit în capătul curţii, n-avea nici o teamă că e singur".

Oamenii gîndesc, în general, că "mie nu mi se poate întîmpla asta". Cei în vîrstă cred că astăzi părinţii nu mai ştiu să aibă grijă de copii. "Îi fac şi uită apoi de ei, mamă", oftează o bătrînă pe o bancă. În mînă învîrte un pix branduit cu sigla unui partid. L-a primit cu "electoralele". Pe aceeaşi stradă din Tamaş, un alt bătrîn îşi cere iertare cînd ne vede. "Nu mi-a venit pensia". "Păi, noi facem o campanie de prevenţie pentru copiii dispăruţi", încercăm noi să-l lămurim. "Păi, pentru asta, tată, pentru asta. Să fi dat şi io nişte bani pentru copiii ăia".

La Baloteşti, copiii de şcoală se joacă singurei în faţa blocurilor. Le dăm afişe, se ducă părinţilor şi învăţătoarei la şcoală iar ei încep să silabisească sfaturile. "NU îi lăsaţi să se joace nesupravegheaţi, nici măcar în faţa porţii sau în faţa blocului". "Dar eu sînt mare, am 9 ani", se laudă un puşti cu o îngheţată în mînă. Copil crescut în faţa blocului, cu cheia de gît, ca mai toată generaţia lui de puşti cu părinţi prea ocupaţi şi prea obosiţi.

La Snagov, baza de agrement e plină de pături şi de grătare. Şi de copiii scoşi de părinţi la iarbă verde. Români, rromi, arabi, chinezi..., turnul lui Babel prin care împărţim afişe cu sfaturi. "Of, ce m-am speriat, am crezut că sînt afişe cu candidaţi. Că ne-am săturat de ele", se confesează o doamnă. "Bine că nu ne cereţi bani", e mulţumită o alta, pe-o margine de macat pus pe iarbă. Oamenii sînt circumspecţi. Dar, atunci cînd vine vorba de copii, devin atenţi şi cad pe gînduri. Măcar cîteva secunde. "Copilul meu e în siguranţă?"

"Sînt mici şi trebuie protejaţi"

Vidra, Jilava, Măgurele. În ritm de muzică electorală, printre baloane şi maşini dotate cu megafoane ce îndemnau oamenii să voteze candidaţii la primărie, locuitorii din Vidra ne-au primit cu bucurie şi vorbe de laudă. "Şi politicienii ar trebui să facă ceva, să dea o lege, prin care să-i omoare pe cei care răpesc copiii, iar poliţia ar fi bine să dea mai multe ture prin comună, să fie mai atentă". Nu au uitat nici acum de Adrian Stoica, copilul de numai 5 ani dispărut anul trecut din comuna lor. Şi cu toate astea, nu trăiesc cu frica în sîn că nepoţii sau copiii lor s-ar putea afla în pericol. De cînd cu necazul din familia Stoica, "suntem cu ochii pe cei mici ca pe butelie. Mai bine să ai grijă de ei, decît să-i cauţi apoi şi-n piatră seacă", spun ei, recunoscîndu-l pe Adrian pe tricourile pe care le purtam. Tanti Maria priveşte imaginea copilului dispărut şi-i dau lacrimile. "Dacă noi nu stăm după ei, să-i păzim mereu, atunci cine? Ei sînt mici şi trebuie protejaţi", este de părere femeia. Alţii, pe lîngă sfaturile scrise pe afişele noastre, ar vrea "şi cîţiva euro, ca să avem cu ce ne creşte copiii". În faţa unei cîrciumi, un bătrîn număra maşinile cu însemne electorale. Ajunsese la 74 cînd i-am dat un afiş şi i-am zis să nu-şi lase nepoţii nesupravegheaţi. "Nepoatele mele au 13 şi 15 ani şi de fiecare dată le spun să nu plece cu nimeni necunoscut, iar dacă Doamne fereşte le supără cineva, să ţipe, să ceară ajutor", ne spune o femeie din Măgurele. Am întîlnit şi cîţiva bunici care nu ştiau să citească; însă cei mai mulţi erau informaţi că este ziua "copiilor". Aşa prescurtaseră ei "ziua copiilor dispăruţi"...

• Carmen Preoteşoiu, Irina Munteanu