Coreea de Nord: tara in care raul nu exista

Izolata de lume, Coreea de Nord este prima dinastie comunista. Liderul ei, "Dragul Conducator", Kim Jong Il, a mostenit tara de la tatal sau, Kim Ir Sen. Va prezentam, de azi, un serial despre dictaturile cu care suntem contemporani.

Bastionul stalinismului, cel mai rau regim de pe Planeta in materie de libertate a presei, dictatura, cultul personalitatii, foamete. Sunt doar cativa dintre termenii cel mai des utilizati cand vine vorba despre Coreea de Nord si definirea ei si a liderului ei printre statele lumii. Deschidem astazi un capitol dureros de dur al realitatii: cel al dictaturilor cu care suntem contemporani. Catastrofa feroviara de saptamana trecuta din Coreea de Nord a fost inca o dovada ca, intr-o perioada de boom in domeniul tehnicii de varf, un regim dictatorial isi permite inca luxul sa le ascunda supusilor realitatea. Renumita pentru izolare, Coreea de Nord a reactionat cu aceeasi aplecare spre secret si de aceasta data. La peste 24 de ore de la producerea catastrofei, autoritatile nu au dat publicitatii nici o stire oficiala sau vreun bilant. Au contactat, abil, departe de ochii publicului, Organizatia Natiunilor Unite si Crucea Rosie, care le puteau furniza un ajutor de urgenta, dar nu au anuntat poporul ca in tara s-a produs o catastrofa. Si a fost vorba despre o uriasa explozie, care a distrus mii de case si spulberat sute de oameni!

Rupti de lume si de realitate

Regimul stalinist de la Phenian detine monopolul absolut al informatiilor si considera libertatea presei ca pe o amenintare potentiala la adresa supravietuirii sale. Ca sa fie tacamul complet, legaturile telefonice internationale au fost taiate imediat dupa producerea accidentului. La Seul, Guvernul Coreii de Sud isi exprima regretul ca are dificultati in a confirma detalii, iar Jeong Se-Hyun, ministrul sud-coreean al Unificarii, responsabil cu relatiile intercoreene, a declarat ca nu a primit nici o informatie oficiala din partea Phenianului.

„Este regula pentru propaganda nord-coreeana, sa nu vorbeasca despre accidente", explica un transfug din Nord, citat de AFP. „Nu am gasit nici o vorba despre accidente sau dezastre in presa din Coreea de Nord", adauga el.

Un alt refugiat instalat in Sud, Jong Yong-Sun, spune ca nord-coreenii prefera sa taca, decat sa discute despre un eveniment negativ, de teama ca-si atrag sanctiuni din partea agentilor Securitatii. „Sa recunosti o problema este jenant, iar sa recunosti ca ai nevoie de ajutor este, probabil, si mai rau", explica si un diplomat occidental de la Seul.

Precedentele graitoare

Cei care au reusit sa fuga din infernul stalinist isi amintesc de faptul ca Nordul s-a confruntat, de-a lungul timpului, cu catastrofe care au fost trecute sub tacere. La sfarsitul anilor 1980, o uzina de munitie a explodat in orasul Kanggye, din nordul tarii, provocand moartea a numeroase persoane (niciodata nu poti sti exact cate!), povesteste un transfug care locuia chiar in acest oras. Dar nici un deces nu a fost recunoscut de stat, iar populatia care nu se afla in regiunea respectiva nici ca a aflat despre acest eveniment, adauga transfugul.

In 1997, caderea unui tren intr-o rapa s-a soldat cu peste 2.000 de morti. Dar nici atunci catastrofa nu a fost evocata oficial. Potrivit ziarului sud-coreean Chosun Ilbo, care citeaza tot un transfug nord-coreean, oficiali locali ai armatei si cailor ferate au fost executati, pentru a calma furia populatiei.

In cele din urma, sambata, la peste 48 de ore de la producerea catastrofei feroviare de la Ryongchon, intr-un gest surprinzator pentru statul stalinist, Phenianul a recunoscut producerea, in tara, a unei grave explozii. Un oficial nord-coreean a admis, chiar, ca peste 150 de persoane si-au pierdut viata in aceasta catastrofa. Aceste declaratii si acceptarea ajutorului strain, ca urmare a exploziei de joia trecuta, nu inseamna o deschidere spre lume a celui mai inchistat regim politic al Planetei, ci pur si simplu nevoia disperata de ajutor, imposibilitatea regimului de a face fata dimensiunilor catastrofei.

Regimul „perfect"

Regimul nord-coreean este mai ermetic decat fosta Uniune Sovietica, apreciaza, la unison, analistii.

In aceasta tara nu se poate intampla nimic rau. Comunismul in forma sa „perfecta" este, probabil, garantia imaginata de regimul la putere pentru a arata lumii ca se poate si asa. Nici macar statutul nu-i e foarte clar. Coreea de Nord este o Republica Populara Democratica, adica o republica in care, cel putin la nivel teoretic, poporul este cel care are puterea. Noi, romanii, stim cel mai bine ce inseamna „puterea poporului". Si la Phenian, ca si la Bucuresti, in vremea comunismului, ca in toare cazurile regimurilor de inspiratie marxist-leninista, clasa populara si proletara n-a avut cu adevarat niciodata practica puterii.

Populatia acestei tari traieste de multi ani intr-o saracie lucie, foametea devenindu-i partener de viata. Cu toate astea, comunitatea internationala se multumeste doar cu declaratii, manifestari verbale ale dezacordului cu regimul dictatorial de la Phenian.

Reportajele realizate in secret si care au putut fi prezentate de televiziuni din mai multe tari ale lumii sunt printre putinele marturii ale foametei si malnutritiei care domnesc in Nord.

Oameni plecati pe strazi, in cautarea unor ierburi comestibile, cazuri de canibalism si lupta pe viata si pe moarte pentru rarele ratii alimentare provenite din ajutoarele Natiunilor Unite sau ale diferitelor organizatii neguvernamentale sunt imaginile care au revenit obsedant pe ecranele televiziunilor occidentale, in reportaje ce s-au vrut semnale de alarma, in speranta gasirii unei solutii pentru salvarea acestui popor infometat si terorizat.

Ajutoarele deturnate

Ajutoarele internationale sunt deturnate de oamenii puterii. S-a spus ca multre dintre ele sunt revandute, pentru ca banii rezultati din aceste tranzactii sa intre in marele si incapatorul buzunar care alimenteaza cultul personalitatii liderului suprem, Kim Jong Il.

Pentru ca acesta trebuie alimentat cu bani, imaginatie bolnava si sacrificii. Portretele lui Kim Jong Il, stapanul de la Phenian, troneaza pe ziduri in toate orasele tarii si invadeaza clasele scolilor. Palate gigantice sunt ridicate in onoarea lui. Bulevarde imense, dar pe care nu circula aproape nimeni, traverseaza Capitala, iar unicul post de televiziune nu face nimic altceva decat sa laude meritele liderului tuturor coreenilor.

Conform spuselor celor care au avut contact cu realitatea Nordului, libertatile individuale sunt reprimate, politia este omniprezenta. Disidentii regimului, ca si familiile lor, sunt trimisi in „gulag", unde-i asteapta tortura.

Potrivit unor rapoarte internationale, adevaratul pericol in Coreea de Nord il reprezinta armata, foarte numeroasa si puternica. In plus, regimul de la Phenian este acuzat ca ar detine daca nu chiar ogive nucleare, macar tehnologie nucleara.

Numeroase negocieri pe marginea problemei nucleare coreene s-au soldat cu rezultate zero. Nimeni nu a reusit sa afle ce poseda, de fapt, regimul lui Kim Jong Il si daca este sau nu o amenintare pentru securitatea Planetei.

Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud, China si Rusia spera ca Phenianul va accepta sa renunte la programul sau de inarmare nucleara, in schimbul unui ajutor economic vital pentru tara, pentru eradicarea foametei care a provocat moartea a circa doua milioane de oameni, potrivit agentiilor umanitare.

Bufonul stalinist, amator de filme

Pentru multi, „Dragul Conducator" Kim Jong Il este imaginea bufonului stalinist, amator de vinuri fine, dar si de femei frumoase si filme. Dincolo de casetele video care-i umplu timpul, Kim este mostenitorul unei tari. Este singurul care decide ce si cum pentru tara si joaca rol de Dumnezeu pentru poporul nord-coreean. Din putinul care se cunoaste despre Kim Jong Il rezulta un portret putin magulitor: un playboy caricatural, in fruntea unui regim opresiv. Diplomatii care l-au intalnit sau disidentii care au reusit sa vorbeasca lumii il caracterizeaza drept paranoic ipohondru, amator de coniac.

COMPLEXAT. Se spune ca poarta pantofi cu talpi groase si-si tapeaza parul, ca sa para mai inalt. Are 1,59 metri inaltime. Analistii nu s-au decis insa daca excentricitatile sale mascheaza mintea stralucita a unui maestru in manipulare sau tradeaza un nebun irational. S-ar putea ca liderul nord-coreean sa incurajeze „productia de barfe" la adresa sa, tocmai pentru a tine in sah Vestul, comenteaza BBC. Ignoranta hraneste teama...

PASIUNI. S-a scris ca liderul de la Phenian are o colectie de 20.000 de casete video cu filme de la Hollywood, ca ar fi scris chiar o carte despre cinema. Si ca ar fi mers pana-ntr-acolo, incat, in 1978, a orchestrat rapirea unui regizor sud-coreean si a iubitei acestuia. Inclinatia sa pentru exotic se aplica si la domeniul gastronomic. Konstantin Pulikovski, un emisar rus care a calatorit cu trenul alaturi de Kim, prin Rusia, spune ca liderul nord-coreean manca zilnic raci si folosea betisoare chinezesti din argint. Cei doi au baut sampanie, la bordul aceluiasi tren, in compania unor femei de o frumuseste si inteligenta de necontestat, potrivit lui Pulikovski. Kim are, de altfel, reputatia unui mare bautor si al unui admirator de femei. Se zice ca a fost vazut ingurgitand 10 pahare de vin in timpul summitului din 2000 cu presedintele sud-coreean Kim Dae-Jung. Bautura sa preferata este insa coniacul Hennessy VSOP.

CONTROVERSAT. Multi dintre disidentii si transfugii nord-coreeni spun despre Kim ca ar fi fost implicat, ca sef al fortelor speciale nord-coreene, in anii ’70-’80, in activitati teroriste internationale. Inclusiv in bombardarea, in 1986, a unui avion al companiei Korean Airlines, atac in urma caruia au murit 115 oameni.

Totodata insa, se spune despre Kim ca urmareste asiduu evenimentele internationale pe Internet, iar unii dintre analisti il vad ca pe un manipulator destept, care este in stare de orice ca sa-si tina regimul la putere. Fostul secretar de Stat al SUA, Madeleine Albright, care s-a intalnit cu Kim, spune despre el ca e un lider foarte bine informat. Tot Albright spunea ca unele dintre comentariile pe care le-a facut despre planurile sale privind economia nord-coreeana sunau ilogic.

BINECUVANTAT. Cultul care-l inconjoara pe Kim Jong Il duce pana la momentul nasterii sale. Kim s-a nascut in Siberia, in 1941, cand tatal sau, Kim Ir Sen, era in exil in fosta Uniune Sovietica. Dar, potrivit propagandei nord-coreene, Kim s-a nascut intr-o cabana din barne de lemn, la baza militara a tatalui sau de pe Muntele Paektu, in februarie 1942. Propaganda zice ca evenimentul a fost marcat de aparitia unui curcubeu dublu si a unei stele pe cer.

NASTEREA UNUI LIDER. Tanarul Kim a absolvit Universitatea Kim Ir Sen in 1964 si, dupa o perioada de pregatire a sa pentru preluarea puterii, a fost desemnat succesor al tatalui sau in 1980. Dar nu a detinut functii importante pana in 1991, cand a preluat controlul asupra fortelor armate, in ciuda lipsei sale de experienta militara. Dupa moartea tatalui sau, in 1994, a preluat puterea.

Ce-ar fi daca....

Devastatoarea explozie de saptamana trecuta a oferit prilejul pentru analisti de a face speculatii pe marginea posibilei succesiuni a liderului nord-coreean. Kim Jong Il tocmai trecuse prin gara cu pricina, cu noua ore inaintea exploziei. Si daca explozia se producea tocmai la trecerea lui? Cine i-ar fi luat locul „Dragului Conducator"? Iata o intrebare la care diplomatii si analistii nu pot da un raspuns sigur.

SPECULATII. Cel mai probabil ar fi ca, intr-o prima instanta, cel care-si asuma puterea sa fie seful statului - Kim Yong-nam - presedintele Adunarii Supreme a Poporului. Alte nume „in carti" ar fi cele ale lui Kim Yong-chun, seful Statului Major al Armatei si al lui Pak Pong-ju, premierul.

FAMILIA. Kim are mai multi copii, cu mai multe femei. Despre una singura se stie ca s-a maritat cu Kim - Kim Young-sook, aleasa pentru el de catre Kim Ir Sen, tatal actualului lider. Mult timp, analistii l-au dat ca posibil succesor pe Kim Jong-nam, fiul cel mare al lui Kim Jong Il. Dar el a cazut in dizgratie, incercand sa fuga in Japonia. S-a mai vehiculat si numele altui fiu, Kim Jong-chul, precum si cel al fratelui sau mai mic, Kim Jong-woong, dar ambii candidati sunt considerati cam tineri pentru a-si asuma conducerea statului.

Masina propagandei

Propaganda oficiala nord-coreeana este cheia care tine la putere regimul lui Kim Jong Il. Principalele teme ale propagandei oficiale sunt vizibile inca din zona demilitarizata dintre cele doua state coreene. „Generalul nostru este numarul unu", scrie pe o pancarta la intrarea in teritoriul nord-coreean. Altele il descriu pe Kim ca pe „Soarele secolului al XX-lea". Kim domina buletinele de stiri, asa cum Ceausescu si ai lui dominau Telejurnalul la romani. De cele mai multe ori este aratat in vizitele de lucru pe la unitati ale armatei sau hidrocentrale, inconjurat de poporul care-i arata afectiunea maxima si pionieri destoinici, bucurosi ca-l pot saluta. Telejurnalele descriu o Coree atat de fericita, incat oamenii au timp sa viziteze si grandioase expozitii florale. Ce admira ei cel mai tare? Evident, floarea al carei nume este „Kim Jongilia"!

Dinastia comunista

Republica Populara Democrata Coreeana (RPDC) este condusa de catre Kim Jong Il, de la moartea tatalui sau, „Marele Conducator" Kim Ir Sen.

RPDC a devenit, astfel, prima dinastie comunista din lume, care a impus si un nou calendar, pentru ca schimbarea sa fie totala.

SITUARE: Peninsula Coreeana, nord-estul continentului asiatic.

POPULATIE: 22,4 milioane de locuitori.

CAPITALA: Phenian.

LIMBA: Coreeana.

RELIGII: Buddism, crestinism si chundo kyo (religie proprie Coreii)

ISTORIE: Regat independent, Coreea este anexata si colonizata de Japonia in 1910. In 1945, URSS ocupa nordul, care devine Republica Democrata Coreea, la 9 septembrie 1948, iar americanii sudul, Republica Coreea. Phenianul invadeaza sudul in iunie 1950, declansand razboiul Coreilor. Din 1955, Phenianul si Seulul sunt teoretic in razboi, fiindca nu au incheiat un tratat de pace.

DINASTIA. Coreea de Nord a fost condusa timp de 46 de ani de Kim Ir Sen, pana la moartea sa, in iulie 1994. Fiul sau, Kim Jong Il, i-a succedat ca secretar general al Partidului Muncitorilor (unic la putere), in octombrie 1997. Puterea este concentrata in mainile unui grup restrans de lideri. Calendarul nord-coreean este calendarul Juche, care ia ca data de referinta anul 1912, anul nasterii lui Kim Ir Sen. Decizia de adoptare a noului calendar s-a luat la 8 iulie 1997, la trei ani de la decesul „Marelui Carmaci".

---

Nu ratati! |n ziarul de maine, povestea extraordinara a „parintelui turkmenilor", Saparmurat Niazov, presedintele pe viata al Turkmenistanului.