CPUN-ul a adoptat legea electorală pentru alegerile din 20 mai 1990

După mai bine de 20 de ore de confruntări aprinse, desfăşurate în trei şedinţele ale CPUN, cu dispute şi zeci de amendamente, legea electorală a fost, în final, adoptată. Alegerile programate pentru 20 mai 1990 aveau să se desfăşoare în baza acestui nou decret.

Înainte să intre în dezbaterea plenului CPUN, legea electorală a trecut prin şapte şedinţe ale Comisiei constituţionale şi juridice, la care au participat şi reprezentanţii mai multor partide politice. Ajunsă în Biroul Executiv al CPUN, legea electorală a fost supusă, din nou, unui tir de amendamente.


ANULĂRI, REREDACTĂRI ŞI REFORMULĂRI
"Cel mai democratic act din ultimii 45-50 de ani" a fost dezbătut în decursul a trei zile, timp în care membrii CPUN au "disecat" decretul articol cu articol. Prima şedinţă s-a ţinut pe 9 martie. Din cauza timpului insuficent, dezbaterea a fost amânată pentru a doua zi. Însă, supriză, pe 10 martie şedinţa CPUN, întrucât nu s-a întrunit numărul necesar de participanţi. S-a ajuns la consens în sedinţele CPUN din 13 şi 14 martie.

Dezbaterile nu au fost lipsite de "ieşiri la scenă" din partea unor membri ai CPUN care fie deviau de la subiectul în cauză, fie "co­lorau" atmosfera prin aplauze nepotrivit pornite sau excesiv pre­lungite. Unele articole au fost anulate, altele au fost reredactate. Numeroase aliniate au fost reformulate, iar altora li s-au adău­gat precizie şi acurateţe juridică. Juriştii prezenţi la discuţii au flu­idizat procedurile, prin lămuriri de specialitate, având în ve­de­re că majoritatea membrilor CPUN nu aveau cunoştinţe de drept.


CONTROVERSE PRIVIND LEGITIMITATEA CANDIDAŢILOR
Proiectul de lege a generat o serie de conflicte. Spre exemplu, conţinutul articolului 11, referitor la unele restricţii privind candidatura la funcţii publice, a generat dezbateri aprinse. Au existat amendamente care propuneau ca foştii nomenclaturişti comunişti sau ofiţerii de Securitate să nu poată figura pe listele de candidaţi. În opinia unor membri, forma finală adoptată, care nu făcea nici o referire la "comunism", nu a satisfăcut aşteptările în întregime. Unele voci au protestat că s-a trecut mult prea repede peste acest aspect. "N-am grăbit nimic. Am ascultat toate părerile, toate propunerile şi s-a rezolvat prin vot. Altfel, discutăm o săptămână întreagă şi nu mai avem lege electorală" a spus Ion Iliescu, care prezida şedinţa, răspunzând acuzelor că ar fi forţat votarea articolului 11.

Un alt punct dezbătut a fost acela al clarificării alineatului care oferea legitimitate de a candida tuturor persoanelor care au participat la Revoluţie. Se ridica problema persoanelor care aveau cazier şi puteau dovedi într-un fel sau altul că fuseseră în "focul evenimentelor" în decembrie 1989.

Alte intervenţii au avut în vedere durata mandatului preşedintelui, încercându-se clarificarea tuturor aspectelor care puteau duce la abuz de putere. Şeful statului nu trebuia să aparţină nici unui partid, singura instituţie superioară lui urmând a fi numai legea.

Din punct de vedere juridic, au fost dezbătute în mod special capitolele care prezentau desfăşurarea alegerilor, listele electorale, avându-se în vedere elaborarea unor norme care reduceau orice fel de interpretări eronate. În ultima zi, discuţiile consacrate adoptării legii au revenit asupra numărului deputaţilor, acesta modificându-se de la 331, aşa cum era propus, la 387.