Marta del Castillo (17 ani) a disparut din Sevilla in seara zilei de 24 ianuarie 2009. Trei saptamani mai tarziu, fostul ei prieten, Miguel Carcano (20 ani) recunoaste ca a ucis-o, lovind-o cu o scrumiera in cap. De-a lungul timpului, revine insa asupra declaratiilor cu alte versiuni, refuzand sa marturiseasca locul exact in care a ascuns cadavrul. Guvernul spaniol a cheltuit 616.319,27 euro pe operatiunile de cautare, fara sa poata gasi trupul Martei.
Ancheta a fost extrem de costisitoare: pentru a verifica declaratiile suspectilor, au fost audiati 90 de martori, au fost consultati 15 experti si au fost depuse la dosar peste 30.000 de probe (interceptari telefonice, expertize, fotografii criminalistice, obiecte ridicate pentru a fi expertizate, etc.)
Pe 16 martie 2009, Miguel Carcano rastoarna ancheta, declarand ca nu el, ci un prieten, Cuco (17 ani), este cel care a ucis-o pe Marta, stranguland-o cu un cablu prelungitor, dupa ce o violase. A doua zi declara ca si el a participat la viol, dar si la crima. Instanta retine insa ca niciuna dintre aceste versiuni nu e sustinuta de probele biologice ridicate din camera unde a avut loc crima. "Doar sub scaunul de la biroul calculatorului se regaseste si profilul genetic al lui Cuco', se spune in sentinta. In plus, in descrierea agresiunii sexuale la care Marta fusese supusa de Cuco, Miguel spune ca agresorul s-ar fi sprijinit, la un moment dat, de o margine a patului. "Probele biologice recoltate de criminalisti pe 30 ianuarie 2009 arata ca in acea zona a fost gasit doar un amestec de profile genetice apartinand lui Miguel si unei femei neidentificate', precizeaza sentinta.
Abia pe 9 septembrie 2009 Miguel recunoaste ca a mintit si se intoarce la varianta initiala, in care el a lovit-o pe fata cu o scrumiera in cap. Continua insa sa sustina ca Samuel Benitez (20 ani) si Cuco l-au ajutat sa scape de cadavru. Declaratia pe care o retractase e insa singura plina de detalii exacte. Si cutremuratoare. Miguel descria agonia Martei in timp ce era strangulata, spasmele si tremurul picioarelor ei. Intrebat fiind de anchetatori cum de a fost posibil sa furnizeze atatea amanunte, el a spus ca a facut acea declaratie fiind sub influenta heroinei pe care o consumase in inchisoare. In ziua aceea insa, el fusese tot timpul la audieri, fara sa manifeste vreun simptom ca s-ar afla sub efectul drogurilor.
La interogatoriul din 9 septembrie 2009, Miguel furnizeaza si mobilul crimei: Marta ii ceruse sa se impace cu ea si sa-si paraseasca actuala prietena, iar el s-a enervat si a lovit-o. Cuco era si el in casa, sustine Miguel, si el a fost cu ideea sa-l sune pe Samuel. Pentru a verifica daca fata mai traieste, Miguel i-a verificat pulsul cu un tensiometru pe care mama lui il folosea, cand traia. El, Cuco si Samuel au transportat cadavrul la masina cu un scaun cu rotile, care fusese tot al mamei lui. Cadavrul a fost aruncat de Cuco si de Samuel; la miezul noptii, ultimul l-a sunat spunandu-i ca "e in rau'. In aceasta declaratie criminalul sustine ca a aruncat fapta pe Cuco pentru a-l pedepsi: acesta declarase anchetatorilor ca si fratele lui Miguel ar fi implicat in ascunderea crimei. In declaratia lui finala, Miguel a pastrat aceasta ultima versiune, adaugand ca discutia in care Samuel i-a spus ca a aruncat cadavrul in rau nu e reala.
Trimis in judecata separat si judecat de un Tribunal pentru Minori, Francisco Javier Garcia Marin (Cuco) a fost condamnat pe 23 martie 2011, pentru ascunderea crimei, la 2 ani si 11 luni de inchisoare, plus inca o luna sub control judiciar. Procurorii, care il acuzasera de crima si viol, solicitasera o pedeapsa de 6 ani de detentie. In plus, Cuco a fost obligat, prin decizia instantei, sa plateasca statului 414.908 euro din suma cheltuita pentru gasirea cadavrului. Cum el era minor la data comiterii faptei, datoria s-a transferat, automat, in contul parintilor.
In toamna lui 2011, procurorii au trimis la Tribunalul Provincial din Sevilla dosarul in care Miguel e acuzat, la randu-i, ca a ucis-o pe Marta, alaturi de alti trei inculpati acuzati de tainuire (fratele lui Miguel – Francisco Javier Delgado Moreno si prietena acestuia – Garcia Mendaro, dar si Samuel Benitez Perez). Acuzarea a cerut pentru Miguel o pedeapsa de 52 de ani de inchisoare, iar pentru ceilalti trei - intre 5 si 8 ani.
In rechizitoriu s-a retinut ca Miguel a ucis-o pe Marta lovind-o puternic in tampla stanga cu o scrumiera cilindrica, din cristal gros. Conform estimarilor legistilor, fata a murit imediat. Cuco, care se afla in casa in acel moment, l-a ajutat pe Miguel si, impreuna cu o a treia persoana, au pus cadavrul intr-un scaun cu rotile si l-au transportat intr-un loc ramas necunoscut. Procurorii mai considera si ca fratele lui Miguel l-a ajutat pe acesta sa stearga urmele crimei.
Singurele probe directe din dosar sunt recunoasterea faptei (cu cele cinci versiuni ale sale), cateva urme de sange cu ADN-ul Martei (cele gasite in buzunarul sacoului lui Miguel Carcano si cele de pe cuvertura patului, unde criminalul a aruncat scrumiera dupa ce a lovit-o pe fata), plus un amestec de profile genetice apartinand lui Miguel si Martei, gasit pe manerul drept al scaunului cu rotile.
Miguel Carcano a fost expertizat de legisti si psihologi. Conform concluziilor raportului din 31 iulie 2009, el "nu prezinta nicio modificare psihopatologica, nicio tulburare psihica sau de comportament. La data comiterii faptei, nu avea alterata capacitatea de cunoastere sau vointa. Are o personalitate manipulatoare'.
Ascunderea cadavrului a cauzat prejudicii morale si psihice familiei
Printre zecile de mii de probe depuse la dosar exista si cateva ce vorbesc despre durerea familiei Martei. Expertii legisti i-au evaluat pe parintii victimei, ajungand la urmatoarele concluzii: "Eva Casanueva Nunez (45 de ani, mama Martei) – durere nerezolvata. Declaratiile constante cu privire la posibilitatea gasirii cadavrului fiicei ei ii provoaca o stare de incertitudine continua, cauzand o anxietate intensa. Acest fapt duce la o durere prelungita, producand un episod depresiv. Necesita tratament psihofarmacologic (antidepresiv si anxiolitic). Sentimentul ca nu e indeajuns de puternica provoaca din nou recidiva'. "Antonio Abad del Castillo Marquez (47 ani, tatal Martei) – doliu patologic; el nu a putut depasi acest episod din diverse motive: neincredere cu privire la moartea fiicei sale, asteptarile ca ea ar putea fi inca in viata, un sentiment coplesitor de manie impotriva celor ce-i genereaza suferintele intense, incapacitatea de a aprecia corect situatia actuala. Nu e exclus ca, daca ar exista posibilitatea, el sa treaca la acte ostile impotriva celor pe care-i considera responsabili pentru suferinta lui'.
Acest raport a fost intocmit nu numai pentru a justifica prejudiciul moral cauzat parintilor Martei, ci si pentru a identifica prejudiciul psihic, pentru care nu se solicita daune. Refuzul lui Miguel de a spune exact unde este cadavrul Martei a marit suferinta parintilor, care nu s-au putut consola nici macar cu un mormant unde sa-i poata aprinde o lumanare fiicei lor.
Citeste in editia tiparita a ziarului din 26 aprilie: Cum cred judecatorii ca a murit Marta si ce condamnari au primit inculpatii.