Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se spune că imaginea ucigaşului rămâne imprimată pe retina victimei.
Ca-n orice legendă, există un sâmbure de adevăr. Victima, dacă ştii să
o "citeşti", îţi dezvăluie o sumedenie de indicii despre autorul
infracţiunii. Locul faptei, dacă este cercetat profesionist, îţi
"vorbeşte" şi el, la rându-i. Îţi trebuie însă talent, pricepere şi
discernământ ca să "vezi" şi să "auzi".
Se spune că imaginea ucigaşului rămâne imprimată pe retina victimei. Ca-n orice legendă, există un sâmbure de adevăr. Victima, dacă ştii să o "citeşti", îţi dezvăluie o sumedenie de indicii despre autorul infracţiunii. Locul faptei, dacă este cercetat profesionist, îţi "vorbeşte" şi el, la rându-i. Îţi trebuie însă talent, pricepere şi discernământ ca să "vezi" şi să "auzi".
"Nu există crimă perfectă, ci doar poliţişti neputincioşi, mărturiseşte comisarul Constantin Bărbieru, JP Vaslui. Cam asta e, nu ai ce-ţi trebuie, nu poţi să intri unde vrei... Dacă în primele două-trei luni nu găseşti un autor la o faptă aşa gravă, şansele să-l mai prinzi scad la 30%-40%. Au fost şi cazuri rare în care am găsit un criminal după 8 ani, după 10 ani. Au mai venit părinţii care nu puteau să moară până nu mărturiseau că feciorul a făcut o crimă cu ani în urmă. A fost un caz prin ’86 pe care l-am rezolvat abia în 1994. Am găsit un moş în faţa unei porţi, înjunghiat. Lovitură de cuţit şi gata. Cine? Ce? Cum? Nu s-a certat cu nimeni, n-avea probleme, un moş de la ţară, pe drum, pur şi simplu. Când l-am găsit pe autor, ne-a spus că totul a durat mai puţin de 30 de secunde. Autorul a ieşit în dimineaţa respectivă din casă la toaletă. A văzut un moş care îşi făcea nevoile pe gardul lui. Şi s-a enervat, a luat cuţitul din casă, s-a dus, l-a înţepat, a sărit gardul înapoi în curte şi s-a culcat la loc. Taică-su, din camera alăturată, nu a auzit nimic. Din discuţii, i-a mărturisit lui taică-su, că bătrânul l-a simţit că s-a schimbat. Şi bătrânul, când a fost să moară, n-a putut să-şi dea duhul până când nu ne-a chemat şi ne-a spus totul. În alte cazuri, dacă nu ai probe palpabile, dar ştii că ăla e criminalul, în sinea ta eşti sigur că e autor, atunci stai după coada lui până îl iau dracii. Ori crapă el, ori crăp eu. Dar am după cine să mă iau. Verificări numai pe el, ascultări, până trebuie să greşească o dată, îl înnebunesc, îl urmăresc, îi fac dosar pentru alte chestii, dacă face alte infracţiuni."
Anchetele judiciare nu seamănă deloc cu poveştile Agathei Christie. În serialul de reportaje pe care Jurnalul Naţional vi-l prezintă, începând de astăzi, veţi descoperi şi secvenţe bizare, dar şi momente ilare în instrumentarea unor cazuri de omoruri rămase nesoluţionate.
Doctoriţa din Brăila, ucisă cu 54 de lovituri de cuţit, criminalul în serie din Vaslui, nedescoperit nici după 7 ani, cazul tinerei din Eforie, care a murit strangulată cu firul de la încărcătorul de telefon, cazul farmacistelor din Braşov, îngenunchiate şi împuşcate în cap. Cazuri vechi, în care criminalul nu a fost încă pedepsit. Există crima perfectă? Răspunsul stă într-o pildă… Într-o zi, un om şi-a luat copilul şi-a plecat la furat porumb. Înainte să intre în lan, hoţul s-a uitat în stânga, apoi în dreapta, iar copilul său, care era lângă el, l-a întrebat: "de ce faci asta?". "Ca să nu mă vadă careva când fur", a spus tatăl. "Atunci de ce nu te uiţi şi-n sus?", a întrebat copilul.
"Nu există crimă perfectă, ci doar poliţişti neputincioşi, mărturiseşte comisarul Constantin Bărbieru, JP Vaslui. Cam asta e, nu ai ce-ţi trebuie, nu poţi să intri unde vrei... Dacă în primele două-trei luni nu găseşti un autor la o faptă aşa gravă, şansele să-l mai prinzi scad la 30%-40%. Au fost şi cazuri rare în care am găsit un criminal după 8 ani, după 10 ani. Au mai venit părinţii care nu puteau să moară până nu mărturiseau că feciorul a făcut o crimă cu ani în urmă. A fost un caz prin ’86 pe care l-am rezolvat abia în 1994. Am găsit un moş în faţa unei porţi, înjunghiat. Lovitură de cuţit şi gata. Cine? Ce? Cum? Nu s-a certat cu nimeni, n-avea probleme, un moş de la ţară, pe drum, pur şi simplu. Când l-am găsit pe autor, ne-a spus că totul a durat mai puţin de 30 de secunde. Autorul a ieşit în dimineaţa respectivă din casă la toaletă. A văzut un moş care îşi făcea nevoile pe gardul lui. Şi s-a enervat, a luat cuţitul din casă, s-a dus, l-a înţepat, a sărit gardul înapoi în curte şi s-a culcat la loc. Taică-su, din camera alăturată, nu a auzit nimic. Din discuţii, i-a mărturisit lui taică-su, că bătrânul l-a simţit că s-a schimbat. Şi bătrânul, când a fost să moară, n-a putut să-şi dea duhul până când nu ne-a chemat şi ne-a spus totul. În alte cazuri, dacă nu ai probe palpabile, dar ştii că ăla e criminalul, în sinea ta eşti sigur că e autor, atunci stai după coada lui până îl iau dracii. Ori crapă el, ori crăp eu. Dar am după cine să mă iau. Verificări numai pe el, ascultări, până trebuie să greşească o dată, îl înnebunesc, îl urmăresc, îi fac dosar pentru alte chestii, dacă face alte infracţiuni."
Anchetele judiciare nu seamănă deloc cu poveştile Agathei Christie. În serialul de reportaje pe care Jurnalul Naţional vi-l prezintă, începând de astăzi, veţi descoperi şi secvenţe bizare, dar şi momente ilare în instrumentarea unor cazuri de omoruri rămase nesoluţionate.
Doctoriţa din Brăila, ucisă cu 54 de lovituri de cuţit, criminalul în serie din Vaslui, nedescoperit nici după 7 ani, cazul tinerei din Eforie, care a murit strangulată cu firul de la încărcătorul de telefon, cazul farmacistelor din Braşov, îngenunchiate şi împuşcate în cap. Cazuri vechi, în care criminalul nu a fost încă pedepsit. Există crima perfectă? Răspunsul stă într-o pildă… Într-o zi, un om şi-a luat copilul şi-a plecat la furat porumb. Înainte să intre în lan, hoţul s-a uitat în stânga, apoi în dreapta, iar copilul său, care era lângă el, l-a întrebat: "de ce faci asta?". "Ca să nu mă vadă careva când fur", a spus tatăl. "Atunci de ce nu te uiţi şi-n sus?", a întrebat copilul.
Ucigaşul a lovit de 54 de ori
 |
| ELIMINARE. În cazul morţii doctoriţei Mariana Negoiţă, Poliţia exclude jaful ca mobil al crimei |
La 5 iulie 1996, doctoriţa Mariana Negoiţă a fost ucisă în apartamentul său din Brăila. Avea 54 de ani. Criminalul i-a retezat beregata şi nu s-a lăsat până ce nu i-a brăzdat tot trupul cu tăieturi. Poliţia a intervievat zeci de suspecţi, dar nu a reuşit nici până azi să găsească vinovatul.
Ziua fierbinte de vară dădea un pic de culoare clădirilor vechi, dărăpănate, nevăruite de zeci de ani din centrul oraşului Brăila. Un oraş care sărăcea pe zi ce trece, cu un număr din ce în ce mai mare de şomeri, oameni care, imediat după căderea comunismului, s-au trezit că nu mai au ce să le dea să mănânce copiilor lor. Spre sfârşitul zilei, urbea liniştită şi monotonă s-a transformat într-un adevărat furnicar. Pe străzi, în magazine, pe la colţuri, peste tot în jur, oamenii discutau care în şoaptă, care în gura mare, toţi îngroziţi despre crima din Strada Cojocari. Mariana Negoiţă, în vârstă de 54 de ani, recunoscută ca fiind una dintre cele mai apreciate şi mai respectate pediatre din oraş, fusese omorâtă. Ultima mărturie despre doctoriţă aparţine femeii de serviciu a blocului, Timofte Iuliana, care a văzut-o în acea zi, în jurul orei 8:30-9:00. Cam pe la aceeaşi oră, la casa de vacanţă din comuna Romanu a familiei Negoiţă, soţul său, "ca niciodată", după cum spun localnicii, intra în vorbă cu doi dintre vecinii săi, întrebându-i dacă nu pleacă la mare pe căldura aceea infernală. "Nu vorbise niciodată cu noi", declara Lică, vecinul bărbatului. Mai târziu, poliţiştii au tras concluzia că Negoiţă îşi făcea, devenind amabil cu vecinii, un alibi.
ÎNTÅRZIERE. La 5 iulie 1996, Mariana trebuia să ajungă la lucru la ora 14:00, aşa cum făcea de altfel în fiecare zi de vineri. Femeia nu obişnuia niciodată să întârzie, dar în vinerea aceea n-a mai ajuns ca de obicei, cu 10-15 minute mai devreme de începerea programului. Asistenta sa, Tincuţa Ion, îngrijorată, a sunat-o acasă. La telefon nu a răspuns nimeni. "Tincuţa a venit într-un suflet la mine pentru a-mi spune că doctoriţa Mariana nu a venit încă, iar că acasă, la telefon, nu răspunde nimeni. Am sfătuit-o să o sune pe fiica doctorei, Loredana Butuc", povesteşte una dintre colegele sale de lucru. Nici fiica nu a reuşit să dea de mama sa la telefon. Îngrijorată s-a dus pe Strada Cojocari, la locuinţa doctoriţei. Acolo a găsit-o întinsă pe podea, la intrarea în bucătărie, cu picioarele îndreptate spre hol. Tăietura adâncă de la beregată lăsase să se scurgă pe podea mult sânge. Din declaraţiile fetei, casa era foarte bine ferecată. Pentru a ajunge în faţa apartamentului trebuia ca să-ţi deschidă poarta curţii interioare cineva, ca mai apoi să poţi trece de uşa blocului, încuiată şi ea.
INTRARE LIBERÅ. Apartamentul familiei Negoiţă era bine păzit de două uşi masive, peste care se trăgea un grilaj de metal. Comisarul Marcel Drăgan, unul dintre cei care s-au aflat la faţa locului, ne-a certificat că nici una dintre încuietori nu era forţată: "Cu alte cuvinte, criminalul a pătruns pentru că i s-a dat voie; doctoriţa era foarte precaută şi nu permitea oricui să pătrundă în casă". "Cu siguranţă", spun anchetatorii, "ultimul care a văzut-o pe Mariana Negoiţă în viaţă îi era un cunoscut". Probele biologice prelevate din apartament aparţineau fie Marianei, fie soţului său. Pentru că era o zi uscată, nu s-au găsit urme de încălţăminte.
Era în jurul orei 15:00 când Loredana a închis uşile apartamentului mamei sale şi, împreună cu soţul său, s-a urcat în maşină, pornind către casa de vară a familiei, din comuna Romanu, unde se afla, de mai bine de opt zile, tatăl său, Remus Negoiţă. Fără să anunţe Poliţia sau să rămână în casă până la venirea organelor de investigaţie, fata a preferat să plece de la locul faptei, pentru că, spune ea, aşa cum aflăm din declaraţia de la dosar: "Voiam să văd faţa criminalului". Din declaraţiile apropiaţilor a reieşit că fiica nu se înţelegea cu tatăl său, iar Remus Negoiţă îşi ura ginerele. "Când au ajuns la mine, la Romanu, Butuc, bărbatul ei, mi-a spus: «Mama a murit». I-am răspuns: «Dumnezeu să o ierte, ştiu că era cam bolnavă», crezând că vorbeşte de fapt despre cuscra mea, mama lui. «Nuuu, mama Mariana a murit!». Atunci am rămas înlemnit. Nu ştiam ce să zic. Ne-am urcat în maşină şi am pornit către Brăila. Butuc conducea cam repede şi am vrut să trec eu la volan. Era nervos. Până la urmă l-am lăsat. Pe parcursul drumului, Loredana nu prea a vorbit. Eu însă îi tot întrebam: «De ce nu aţi anunţat poliţia?»", povesteşte soţul doctoriţei. Crima a fost anunţată la Poliţie de cei trei de-ndată ce au ajuns în Brăila.
NU LIPSEA NIMIC. "Eu am anunţat moartea soţiei mele şi am întrebat dacă pot să merg să o văd. Până să sosească ei, eu am intrat în casă. Nu mai ştiu dacă am descuiat sau nu uşile sau dacă Loredana le lăsase descuiate atunci când a pornit către mine, la Romanu. Când am intrat am pus mâna pe Mariana să văd dacă mai trăieşte şi m-am uitat puţin prin casă. Am constatat că lipseau bijuteriile pe care le purta ea de obicei, inele, lănţişorul. În noptieră, cutia de bijuterii era goală", ne-a declarat Remus Negoiţă. Poliţia exclude însă ideea unui jaf, mai ales că, aşa cum povesteşte comisarul Drăgan, sosit atunci la faţa locului, locuinţa era înţesată de aparatură electronică şi electrocasnică, aşa cum nu se găsea în prea multe case pe vremea aceea, cutii de cafea, sticle de whisky, baxuri de ţigări. Combina frigorifică era ticsită de sus până jos cu carne, iar în colţarul din bucătărie s-a descoperit, printre zeci de pungi strânse, o punguţă cu aur. Hoţul ar fi avut ce să fure. Singurele bijuterii care dispăruseră erau cele pe care femeia le purta în fiecare zi. Când a fost găsită, Mariana avea cerceii de aur la ureche.
Unul dintre principalii suspecţi ai Poliţiei a fost soţul Marianei, medic veterinar, ieşit la pensie în acel moment, care avea însă un alibi puternic. În cursul anilor, Remus a fost anchetat de nenumărate ori; testele poligraf la care a fost supus l-au arătat ca nevinovat. Totuşi, surse din Poliţie au susţinut, pe parcursul anilor, că Negoiţă are o boală psihică şi că astfel ar fi reuşit să înşele detectorul de minciuni şi să iasă nevinovat. Poliţiştii au discutat şi cu infractorii cunoscuţi ai Brăilei la acea oră; l-au luat în calcul şi pe soţul fiicei, incriminat şi astăzi de socrul său, dar nici una dintre aceste verificări nu a dus la vreun rezultat. Cu câteva luni în urmă mai fusese găsit ucis în judeţul Brăila, mai exact în apropiere de comuna Romanu, unde îşi avea casa Remus Negoiţă, un taximetrist, care era rudă cu Mariana Negoiţă. Deşi arma crimei era diferită – un pistol artizanal în cazul taximetristului –, poliţiştii s-au gândit şi la posibilitatea ca omorurile să aibă legătură, însă nu au ajuns la nici o concluzie.
ERORI ŞI PISTE. Procurorul care se ocupă în acest moment de caz admite că în debutul anchetei s-au făcut câteva erori. În primul rând, circumstanţele au făcut ca procurorul criminalist al Brăilei, Lucian Doxan, să fie în concediu în acel moment. În al doilea rând, "locul faptei a fost practic invadat de 12 oameni, în condiţiile în care în apartament ar fi trebuit să intre procurorul, medicul legist, un singur poliţist judiciar şi un criminalist, căruia îi cerem să facă fotografii etc.". În al treilea rând, poliţiştii s-au împărţit în două echipe de anchetă. Şi Loredana Butuc, fiica Marianei Negoiţă, crede că poliţia a greşit atunci urmărind o singură pistă, şi anume cea în care tatăl său era vinovatul. Comisarul Dumitru Hahui, în acest moment director adjunct al Poliţiei Comunitare Brăila, a fost cel care a condus de la început ancheta. Acum, el are o nouă teorie, care implică un pian cu tendoanele tăiate. Fapta se prescrie după 15 ani de la comiterea ei, deci criminalul mai are de aşteptat trei ani, după care se poate prezenta să-şi mărturisească singur fapta, fără să se mai teamă de nimic. Chiar de ar apărea şi acum şi ar admite că e vinovatul, ar primi jumătate din pedeapsa pe care ar fi luat-o în urmă cu 12 ani.
Nu rataţi!
Citiţi mâine portretul victimei. Ce fel de om era doctoriţa ucisă, care era cercul său de prieteni.
Ziua fierbinte de vară dădea un pic de culoare clădirilor vechi, dărăpănate, nevăruite de zeci de ani din centrul oraşului Brăila. Un oraş care sărăcea pe zi ce trece, cu un număr din ce în ce mai mare de şomeri, oameni care, imediat după căderea comunismului, s-au trezit că nu mai au ce să le dea să mănânce copiilor lor. Spre sfârşitul zilei, urbea liniştită şi monotonă s-a transformat într-un adevărat furnicar. Pe străzi, în magazine, pe la colţuri, peste tot în jur, oamenii discutau care în şoaptă, care în gura mare, toţi îngroziţi despre crima din Strada Cojocari. Mariana Negoiţă, în vârstă de 54 de ani, recunoscută ca fiind una dintre cele mai apreciate şi mai respectate pediatre din oraş, fusese omorâtă. Ultima mărturie despre doctoriţă aparţine femeii de serviciu a blocului, Timofte Iuliana, care a văzut-o în acea zi, în jurul orei 8:30-9:00. Cam pe la aceeaşi oră, la casa de vacanţă din comuna Romanu a familiei Negoiţă, soţul său, "ca niciodată", după cum spun localnicii, intra în vorbă cu doi dintre vecinii săi, întrebându-i dacă nu pleacă la mare pe căldura aceea infernală. "Nu vorbise niciodată cu noi", declara Lică, vecinul bărbatului. Mai târziu, poliţiştii au tras concluzia că Negoiţă îşi făcea, devenind amabil cu vecinii, un alibi.
ÎNTÅRZIERE. La 5 iulie 1996, Mariana trebuia să ajungă la lucru la ora 14:00, aşa cum făcea de altfel în fiecare zi de vineri. Femeia nu obişnuia niciodată să întârzie, dar în vinerea aceea n-a mai ajuns ca de obicei, cu 10-15 minute mai devreme de începerea programului. Asistenta sa, Tincuţa Ion, îngrijorată, a sunat-o acasă. La telefon nu a răspuns nimeni. "Tincuţa a venit într-un suflet la mine pentru a-mi spune că doctoriţa Mariana nu a venit încă, iar că acasă, la telefon, nu răspunde nimeni. Am sfătuit-o să o sune pe fiica doctorei, Loredana Butuc", povesteşte una dintre colegele sale de lucru. Nici fiica nu a reuşit să dea de mama sa la telefon. Îngrijorată s-a dus pe Strada Cojocari, la locuinţa doctoriţei. Acolo a găsit-o întinsă pe podea, la intrarea în bucătărie, cu picioarele îndreptate spre hol. Tăietura adâncă de la beregată lăsase să se scurgă pe podea mult sânge. Din declaraţiile fetei, casa era foarte bine ferecată. Pentru a ajunge în faţa apartamentului trebuia ca să-ţi deschidă poarta curţii interioare cineva, ca mai apoi să poţi trece de uşa blocului, încuiată şi ea.
INTRARE LIBERÅ. Apartamentul familiei Negoiţă era bine păzit de două uşi masive, peste care se trăgea un grilaj de metal. Comisarul Marcel Drăgan, unul dintre cei care s-au aflat la faţa locului, ne-a certificat că nici una dintre încuietori nu era forţată: "Cu alte cuvinte, criminalul a pătruns pentru că i s-a dat voie; doctoriţa era foarte precaută şi nu permitea oricui să pătrundă în casă". "Cu siguranţă", spun anchetatorii, "ultimul care a văzut-o pe Mariana Negoiţă în viaţă îi era un cunoscut". Probele biologice prelevate din apartament aparţineau fie Marianei, fie soţului său. Pentru că era o zi uscată, nu s-au găsit urme de încălţăminte.
Era în jurul orei 15:00 când Loredana a închis uşile apartamentului mamei sale şi, împreună cu soţul său, s-a urcat în maşină, pornind către casa de vară a familiei, din comuna Romanu, unde se afla, de mai bine de opt zile, tatăl său, Remus Negoiţă. Fără să anunţe Poliţia sau să rămână în casă până la venirea organelor de investigaţie, fata a preferat să plece de la locul faptei, pentru că, spune ea, aşa cum aflăm din declaraţia de la dosar: "Voiam să văd faţa criminalului". Din declaraţiile apropiaţilor a reieşit că fiica nu se înţelegea cu tatăl său, iar Remus Negoiţă îşi ura ginerele. "Când au ajuns la mine, la Romanu, Butuc, bărbatul ei, mi-a spus: «Mama a murit». I-am răspuns: «Dumnezeu să o ierte, ştiu că era cam bolnavă», crezând că vorbeşte de fapt despre cuscra mea, mama lui. «Nuuu, mama Mariana a murit!». Atunci am rămas înlemnit. Nu ştiam ce să zic. Ne-am urcat în maşină şi am pornit către Brăila. Butuc conducea cam repede şi am vrut să trec eu la volan. Era nervos. Până la urmă l-am lăsat. Pe parcursul drumului, Loredana nu prea a vorbit. Eu însă îi tot întrebam: «De ce nu aţi anunţat poliţia?»", povesteşte soţul doctoriţei. Crima a fost anunţată la Poliţie de cei trei de-ndată ce au ajuns în Brăila.
NU LIPSEA NIMIC. "Eu am anunţat moartea soţiei mele şi am întrebat dacă pot să merg să o văd. Până să sosească ei, eu am intrat în casă. Nu mai ştiu dacă am descuiat sau nu uşile sau dacă Loredana le lăsase descuiate atunci când a pornit către mine, la Romanu. Când am intrat am pus mâna pe Mariana să văd dacă mai trăieşte şi m-am uitat puţin prin casă. Am constatat că lipseau bijuteriile pe care le purta ea de obicei, inele, lănţişorul. În noptieră, cutia de bijuterii era goală", ne-a declarat Remus Negoiţă. Poliţia exclude însă ideea unui jaf, mai ales că, aşa cum povesteşte comisarul Drăgan, sosit atunci la faţa locului, locuinţa era înţesată de aparatură electronică şi electrocasnică, aşa cum nu se găsea în prea multe case pe vremea aceea, cutii de cafea, sticle de whisky, baxuri de ţigări. Combina frigorifică era ticsită de sus până jos cu carne, iar în colţarul din bucătărie s-a descoperit, printre zeci de pungi strânse, o punguţă cu aur. Hoţul ar fi avut ce să fure. Singurele bijuterii care dispăruseră erau cele pe care femeia le purta în fiecare zi. Când a fost găsită, Mariana avea cerceii de aur la ureche.
Unul dintre principalii suspecţi ai Poliţiei a fost soţul Marianei, medic veterinar, ieşit la pensie în acel moment, care avea însă un alibi puternic. În cursul anilor, Remus a fost anchetat de nenumărate ori; testele poligraf la care a fost supus l-au arătat ca nevinovat. Totuşi, surse din Poliţie au susţinut, pe parcursul anilor, că Negoiţă are o boală psihică şi că astfel ar fi reuşit să înşele detectorul de minciuni şi să iasă nevinovat. Poliţiştii au discutat şi cu infractorii cunoscuţi ai Brăilei la acea oră; l-au luat în calcul şi pe soţul fiicei, incriminat şi astăzi de socrul său, dar nici una dintre aceste verificări nu a dus la vreun rezultat. Cu câteva luni în urmă mai fusese găsit ucis în judeţul Brăila, mai exact în apropiere de comuna Romanu, unde îşi avea casa Remus Negoiţă, un taximetrist, care era rudă cu Mariana Negoiţă. Deşi arma crimei era diferită – un pistol artizanal în cazul taximetristului –, poliţiştii s-au gândit şi la posibilitatea ca omorurile să aibă legătură, însă nu au ajuns la nici o concluzie.
ERORI ŞI PISTE. Procurorul care se ocupă în acest moment de caz admite că în debutul anchetei s-au făcut câteva erori. În primul rând, circumstanţele au făcut ca procurorul criminalist al Brăilei, Lucian Doxan, să fie în concediu în acel moment. În al doilea rând, "locul faptei a fost practic invadat de 12 oameni, în condiţiile în care în apartament ar fi trebuit să intre procurorul, medicul legist, un singur poliţist judiciar şi un criminalist, căruia îi cerem să facă fotografii etc.". În al treilea rând, poliţiştii s-au împărţit în două echipe de anchetă. Şi Loredana Butuc, fiica Marianei Negoiţă, crede că poliţia a greşit atunci urmărind o singură pistă, şi anume cea în care tatăl său era vinovatul. Comisarul Dumitru Hahui, în acest moment director adjunct al Poliţiei Comunitare Brăila, a fost cel care a condus de la început ancheta. Acum, el are o nouă teorie, care implică un pian cu tendoanele tăiate. Fapta se prescrie după 15 ani de la comiterea ei, deci criminalul mai are de aşteptat trei ani, după care se poate prezenta să-şi mărturisească singur fapta, fără să se mai teamă de nimic. Chiar de ar apărea şi acum şi ar admite că e vinovatul, ar primi jumătate din pedeapsa pe care ar fi luat-o în urmă cu 12 ani.
Nu rataţi!
Citiţi mâine portretul victimei. Ce fel de om era doctoriţa ucisă, care era cercul său de prieteni.
