Cu sinceritate despre Ziua Naţională

Se vor împlini în curând 20 de ani de când România sărbătoreşte Ziua Na­ţi­o­nală la 1 Decembrie. Este o săr­bă­toa­re tânără, doar două decenii, însă de la evenimentul Marii Uniri se împlinesc 92 de ani.

În 80 de ani de monarhie, 42 de comunism şi 20 de democraţie, România a avut trei zile naţionale.

Prima, la 10 Mai, zi care celebra trei evenimente cruciale pentru istoria noastră:
- Depunerea jurământului de Regele Carol I în faţa Parlamentului (la 1866).
- Proclamarea Independenţei (1877).
- Ridicarea României la rangul de Regat (la 1881, prin încoronarea lui Carol I ca rege).   

A doua, 23 August, după 1947, zi ce a cunoscut mai multe reformulări, de la ziua "eliberării noastre de către glorioasa armată sovietică" până la ziua ce omagia "revoluţia de elibe­rare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă", zi dedicată cuplului Ceauşescu.

A treia: 1 Decembrie 1918, zi adop­tată după Revoluţie.
Jurnalul Naţional vă propune o dezbatere în jurul Zilei Naţionale, fă­ră  - ATENŢIE! - a o contesta pe cea de astăzi, doar din dorinţa de a afla mersul vremurilor, de a constata cât din mesajul participanţilor la Adunarea de la Alba-Iulia mai este înţeles astăzi. Şi, nu în ultimă instanţă, de a observa dacă istoria la zi ne în­tă­reş­te sau ne schimbă opţiunile. În vre­mea comunismului, cineva observa că forţa polonezilor constă în faptul că au conştiinţa istoriei lor. Noi avem conştiinţa istoriei noastre?

Ilustrul istoric Florin Constantiniu spunea că "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai su­bli­mă a istoriei româneşti".

Un cititor făcea observaţia că, fără Ziua Independenţei, Unirea n-ar fi fost posibilă. Multe ţări din lume îşi omagiază ziua în care au obţinut independenţa, Cehia faţă de Impe­riul Austro-Ungar, fostele ţări din URSS faţă de fostul imperiu comunist. Portugalia are ca Zi Naţională moartea marelui poet naţional Camoes, în timp ce Marea Britanie încă mai caută să "adune" sub aceeaşi Zi Naţională Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor.

Aşadar, plecând de la sumarele consideraţii de mai sus, invităm cititorii şi personalităţi ale vieţii publice să participe la campania noastră jurnalistică şi să răspundă la întrebările noastre cu libertatea de a gândi sincer despre Ziua Naţională.
Răzvan Bărbulescu
                    

---

Horia Moculescu: "Eu nu sunt mândru de 1 Decembrie, sunt mândru că sunt român"
"Ziua de 1 Decembrie îmi ridică mie mai multe probleme. Eu nu sunt mândru de 1 Decembrie, sunt mândru că sunt român. Sunt nemulţumit de multe lucruri, ca orice cetăţean. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât alţii. Eu am apucat ziua naţională şi 23 August, şi 10 Mai. După 23 August nu m-am înnebunit niciodată, e o zi maculată ca sorginte. În schimb, de 10 Mai ţin minte că eram foarte mândru! Tatăl meu era ofiţer superior în armata regală, în Regimentul 2 Vâlcea. A fost erou şi deţinea două Ordine «Mihai Viteazul». Nu era nimic formal, totul era de un fast reţinut, dar elegant. Tata defila călare, iar noi, familia lui, eram foarte mândri. Îmi amintesc apoi de o întâmplare amuzantă: primul 1 Mai liber, din 1946. S-a pornit o ploaie torenţială, care a înmuiat toate carele alegorice de mucava care defilau! Sigur, nu poate fi luată în discuţie data de 1 Mai ca zi naţională. Mai am o nemulţumire legată de imnul naţional, care nu are calităţile unui imn solemn. Nici măcar nu e scris într-o tonalitate majoră. Nu mă reprezintă, aşa cum n-aş vrea nici ca 1 Decembrie să fie ziua noastră naţională, deşi nu ştiu ce altă zi ar putea fi... Pe de altă parte, sentimentul de român e de nediscutat: nu poate fi anulat nici măcar pe vremurile mizere pe care le trăim acum."


România Mare a fost şi un dar divin
Mi se pare o impietate punerea în discuţie a celei mai mari izbânzi din toată Istoria românilor şi dislocarea ei de pe primul loc pe unul secund. Festivismul şi politizarea trebuie înlăturate şi înlocuite cu evocări şi pelerinaje la monumentele închinate celor care au plătit cu viaţa pentru a se naşte România Mare, mai ales că în aproape toate localităţile ţării există câte un răboj în piatră pe care sunt trecute numele celor pieriţi  în primul război mondial, pentru noi războiul de reîntregire. Ca să nu ne transfor­măm din popor în populaţie, trebuie să le transferăm urmaşilor valorile şi respectul pentru ele. De când lumea se ştie că unirea face pu­terea, la scară planetară cu cât o ţară este mai mare, cu atât cuvântul ei este mai greu.
1 Decembrie trebuie să rămână din cel puţin trei motive Ziua Naţională a României:
1. Spre aducere-aminte pentru generaţiile viitoare că în 1918 toate provinciile româneşti au acţionat la unison şi de aceea marile puteri nu au putut să le treacă nebăgată în seamă voinţa;
2. 1 Decembrie 1918 a rămas un ideal, din păcate, pierdut, dar nu abandonat, plătit scump cu mii de vieţi ale unor români, adevărate mo­dele de iubire de neam şi ţară pentru generaţiile prezente şi viitoare;
3. Cum lucrurile, se ştie, nu sunt în­tâm­pl­ă­toare, să ne gândim la unul: Sf. Apostol Andrei, cel care i-a creştinat pe români, este sărbătorit la 30 noiembrie, iar România Mare la 1 Decembrie, acesta este un dat al sorţii care trage greu în balanţă, România Mare poate fi conside­rată şi un dar al apostolului, dar pe care trebuie
să-l cinstim sărbătorind la 1 Decembrie ŢARA.
Alina T. Nistorescu


Sofia Vicoveanca: "Sunt mândră că sunt româncă de 1 Decembrie şi mereu"
"1 Decembrie e ziua noastră, a tuturor ro­mâ­nilor. Sunt mândră că sunt româncă de 1 De­cem­brie şi mereu. Sunt mândră de data asta, de plaiul ăsta, de limba asta. Am şi o melodie din care răzbate ideea asta de mândrie că aparţinem acestor locuri. Îmi dau lacrimile de bucurie pentru tot ce înseamnă spaţiul ăsta bine­cu­vân­tat. Dar şi de tristeţe când mă gândesc că toţi oamenii buni, care au iubit ţara asta şi poporul român ne-au părăsit. Adrian Păunescu, George Pruteanu... Doamne, Doamne, mă gândesc că nepoatele mele nu vor mai avea repere morale. Noi am avut! În altă ordine de idei, am filmat la o televi­ziune o emisiune dedicată zilei de 1 Decembrie şi am făcut-o cu drag. Nu cred că sărbătoarea naţională ar trebui schimbată cu o alta. Ce facem acum, schimbăm totul? Şi aşa e totul vraişte în ţară. S-ar produce busculadă!"


Florin Chilian: "Aş fi preferat ca zi naţională 21 decembrie, dar..."
"Am avut reacţia instinctivă de a tăcea în legătură cu subiectul 1 Decembrie... Numai la mândrie nu mă duce cu gândul această dată.
1 Decembrie 1918 este o dată istorică devenită zi naţională şi, după părerea mea, ar fi trebuit să fie sărbătorită cu o minimă decenţă, cel puţin în ultimii 20 de ani. Din ce în ce mai puţin mă atinge data asta. Europa ne priveşte nu ca pe un popor, ci ca pe o populaţie. În ochii ei, suntem ca vitele-n staul. Dintr-un punct de vedere pur subiectiv, aş fi preferat ca zi naţională 21 decembrie 1989. Mulţi s-au chinuit să ne scoată din conştiinţă această dată în care s-au întâmplat nenorociri şi crime. Ar fi trebuit să avem demni­ta­tea să ne luptăm să cerem şi să obţinem condamnarea vinovaţilor de atunci. Ultimele in­stanţe nu ne ajută cu nimic. Sistemul de justiţie ar fi trebuit să rezolve cazurile astea, dar nu s-a întâmplat aşa ceva şi nici nu se va întâmpla. Nimeni nu mai vrea să ştie de fişetul Revoluţiei. De 1 Decembrie sau la orice altă dată din ca­lendar, nu mai are nici un haz să fii român!"


Dacă nu era Independenţa, nu venea nici Marea Unire
"Am trăit doi ani şcolari cu ziua naţională la 10 mai! Atunci înfloreşte mărgăritarul în pădurea de lângă satul meu natal.
M-am căznit o viaţă de om să percep 23 August ca o sărbătoare! Era mai degrabă o microvacanţă, depinde cum cădea în zilele săptămânii... Apoi lucruile au început să se degradeze şi chinurile «serbărilor» din vacanţa de vară ne copleşeau treptat...
A fost un noroc că la 9 mai 1877 Ko­găl­ni­ceanu a fost interpelat în legătură cu situaţia externă a României... Dacă nu venea Independenţa, nu venea nici România Mare. Cred că ziua Independenţei este cea mai nimerită pentru ZI NAŢIONALĂ (10 mai, n.n.).
Coincidenţa cu ziua regelui n-are nici o relevanţă, deşi, dacă moştenitorul din Belgia al familiei regale ar fi adus aici, refacerea monarhiei ar fi o soluţie pentru criza în care ne aflăm."
 Ovidiu Gheorghe Ionescu, Buzău
Va urma

Trei întrebări pentru a afla care este starea la zi a conştiinţei noastre istorice
Jurnalul Naţional invită cititorii şi personalităţi ale vieţii publice să răspundă cu o deplină libertate în gândire la următoarele întrebări despre Ziua Naţională:
1. Consideraţi 1 Decembrie cea mai potrivită zi pentru a fi sărbătoarea naţională?
2. Dacă nu, la ce altă zi din istorie vă gândiţi?
3. De 1 Decembrie, sentimentul de mândrie că sunteţi român îl simţiţi mai puternic decât de obicei?