Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vălenii de Munte, 2022: cartea și presa primesc interzis din partea primarului Florin Constantin. Valorile culturale se transformă în valori materiale. De-ale capitalismului valuri!
În orașul de la poalele munților, cuibărit pe Valea Teleajenului, cultura nu mai are importanță. Punctele de difuzare a presei și a cărților primesc somații prin care trebuie să elibereze „de îndată” chioșcurile, altfel sunt amenințate cu ridicarea cu forța.
Fostul arbitru de Divizia A la fotbal Adrian Moroianu, cel care a înființat firma Calliope în 1990, ne-a trimis un strigăt disperat: „Avem probleme mari cu domnul primar din Vălenii de Munte, care dorește să elimine din oraș chioșcurile de presă și de carte. În acest context, presa centrală și locală nu va mai putea ajunge nici la Măneciu, nici la Izvoarele. Vă rugăm să ne sprijiniți”. Am plecat pe firul evenimentelor și am încercat să găsim o explicație.
Ultimele patru chioșcuri sunt amenințate cu închiderea
Imediat după Revoluție, firma Calliope s-a ocupat de distribuția presei în județele Prahova, Dâmbovița și Brașov. E cea mai veche din România, în condițiile în care multe societăți s-au închis din diferite motive. Anii capitalismului feroce au dus, încet, dar sigur, la restrângerea activității. În 2022, au mai rămas doar 4 chioșcuri care să satisfacă nevoia oamenilor de informare. Însă și acestea sunt amenințate acum cu închiderea. Locul lor va fi luat de puncte de comerț stradal. De ce? Pentru că acestea vor „genera venituri financiare suplimentare la bugetul local prin încasarea chiriei lunare, precum și a taxei datorate pe terenul închiriat”, spune sec și cu limbă de lemn un „Studiu de oportunitate privind licitația publică a terenului situat în orașul Vălenii de Munte”.
Presa nu va mai ajunge pe toată Valea Teleajenului
Dar de ce în alte orașe ori sectoare din București se înființează locuri speciale pentru presă și carte? De ce acolo se poate respecta accesul cetățenilor la informații de interes public (art. 31 din Constituția României) și accesul la cultură (art. 33 din Constituția României), iar la Vălenii de Munte, nu? Răspunsul pe care-l invocă Adrian Moroianu este lipsa de interes a primăriei. Ori alte „interese”, ar spune cârcotașii.
Închiderea celor patru puncte de difuzare a presei și a cărții are efect de bulgăre de zăpadă asupra întregii văi a Teleajenului. Pentru că, din considerente de rentabilitate, societatea de distribuție nu va mai duce cărți și ziare nici în celelalte localități de pe traseu: Izvoarele, Măneciu ori Cheia. Se pierd astfel locuri de muncă - angajații vor fi disponibilizați -, iar locuitorii nu vor mai avea acces la ziare și cărți.
Primarul Florin Constantin spune că s-a întâlnit de mai multe ori cu Adrian Moroianu dar că, de când s-a schimbat codul administrativ, nu mai poate face licitații doar pentru distribuția de presă. „Nu am cum să îi spun numai vânzare de presă. S-a modificat codul în 2019. Îl înțeleg, dar nu pot să țin o licitație publică doar pentru Calliope. N-are nimeni nici o intenție de a îngrădi presa. Ce să-i fac, a venit celălalt (n.r. - firma câștigătoare) și a dat mai mult. A oferit 750 de lei, de trei ori mai mult ca el și eu nu pot să mă bag, poate să vândă și izmene acolo. Pe bulevard, unde vrea dânsul chioșc, se înghesuie mulți comercianți. La toate licitațiile pe care le voi face vor veni și alții, nu poate să fie numai dânsul. La finalul acestei luni, voi propune Consiliului Local identificarea de noi spații. Dacă ei votează da, atunci eu le pun la licitație. Dar, repet, vor fi scoase tot pe activități comerciale. Păi ce face dânsul e numai distribuție de presă? Nu vinde și alte produse? Nu mai zic că 90% sunt lucruri nocive la chioșcuri. Și țigări, și cafea, și suc. Dânsul stă abuziv de o lună și jumătate pe domeniul public și nu plătește nimic. Asta nu zice când face reclamații? Aștept bunăvoință din ambele părți. Dar când o parte e ostilă și nu-și dă acordul decât într-o singură direcție, nu știu cum se poate rezolva”. Primarul spune că face totul pentru a ridica nivelul de cultură din oraș. „Eu nu mai știu cum să fac să-i aduc pe copii la bibliotecă. Am mărit programul, dar dacă intră unul pe zi e mult. Biblioteca noastră are 30.000 de cărți”, a încheiat primarul Florin Constantin.
Citește pe Antena3.ro
Licitație cu cântec. Nereguli la care comisia de validare a închis ochii
Să luăm exemplul punctului de difuzare de presă și carte de pe platforma gării din Vălenii de Munte, acolo unde este „vadul” cel mai mare. Acesta a fost scos la licitație publică, desfășurată în data de 25.08.2022. S-au prezentat două firme, SC Calliope SRL și SC Itac Rebecad SRL, ultima având ca domeniu principal de activitate „comerț cu amănuntul al florilor, plantelor și semințelor, comerț cu amănuntul a animalelor de companie și al hranei pentru acestea, în magazine specializate. A câștigat cea din urmă, deși pe parcursul licitației s-au înregistrat mai multe încălcări ale codului administrativ.
Dar haideți să vedem care este procedura unei licitații publice. Firmele participante se înscriu plătind taxele stabilite de organizator pentru participarea la licitație și pentru achiziționarea caietului de sarcini. Acestea depun apoi documentația în „plicul exterior” și oferta pentru chirie, în „plicul interior”. Comisia de validare deschide prima dată exterior, verifică documentele de calificare și, dacă acestea sunt în regulă, trece la deschiderea plicului interior. Apoi se analizează criteriile de atribuire a contractului de închiriere, în cazul acestei licitații, fiind stabilite 4 criterii: cel mai mare nivel al chiriei (cu o pondere de 40% din scorul final), capacitatea economico-financiară a participanților (20%), protecția mediului înconjurător (20%) și condițiile specifice impuse de natura bunului închiriat (20%). După analizarea celor 4 criterii se acordă un punctaj, în funcție de acesta realizându-se departajarea firmelor candidate și se stabilește câștigătorul.
Uite plicul, nu e plicul
Cum a fost la Văleni. Comisia de validare a licitației a deschis plicurile exterioare și a observat (sau s-a făcut că nu observă) că firma Itac Rebecad nu are toate documentele obligatorii cerute. Mai exact, lipsea Bilanțul contabil pe anul 2021 (vezi facsimil 1). În mod normal, firma ar fi trebuit descalificată direct. Însă s-a trecut la deschiderea „plicului interior”, unde oferta de chirie a acesteia era de 750 de lei lunar. Conform specialiștilor, suma nu se poate susține din punct de vedere economic, dar aceasta este o altă discuție.
A urmat analiza criteriilor de departajare din caietul de sarcini, în urma căreia au fost acordate punctaje formale, acuză administratorul Calliope, Adrian Moroianu. Astfel, în afară de punctajul pentru nivelul chiriei, pentru celelalte criterii au fost acordate aceleași scoruri, deși existau diferențe enorme între cele două societăți (vezi facsimil 2). În ceea ce privește capacitatea economico-financiară a participanților, SC Itac Rebecad avea o cifră de afaceri de 274.575 lei și a înregistrat o pierdere de 23.432 lei în anul 2021, dar a primit același punctaj, de 20%, deși Calliope a avut o cifră de afaceri de 49.648.623 lei și un profit net de 1.044.192 lei. Prima are 2 angajați, a doua, 191.
Punctaje egale pentru sarcini îndeplinite diferit
La criteriul protecția mediului înconjurător, cele două firma au primit iar același punctaj de 20%, în condițiile în care SC Itac Rebecad nu a făcut nicio precizare, în timp ce Calliope a scris că „în cei peste 25 de ani de activitate (comerț cu amănuntul și distribuție presă) în aceeași locație, a luat în permanență în considerare păstrarea calității vieții urbane prin ocrotirea ambientului natural existent. Activitățile precizate și construcția provizorie nu este generatoare de zgomot excesiv și de poluare pentru sol și subsol și a aerului. Date fiind produsele comercializate, nu există surse de radiații și de substanțe toxice. Deșeurile menajere se vor colecta, ca în ultimii 25 de ani, în recipiente specifice, care vor fi evacuate periodic, prin grija chiriașului”.
În urma unei analize corecte, susține Calliope SRL, punctajele nu aveau cum să fie egale. Reprezentanții societății de difuzare a presei și a cărților au introdus acțiune în instanță pentru „modul în care a Comisia a viciat decisiv rezultatul licitației publice”.
Iorga a făcut din Vălenii de Munte o insulă de cultură
Nicolae Iorga s-a născut la Botoşani, în 1871. După un parcurs intelectual de neegalat, cărturarul s-a stabilit, în 1910, în Vălenii de Munte, oraș pe care l-a ridicat, prin cultură, la nivel de „Insulă de românitate” (Tudor Arghezi, 1946).
În 1907, cumnatul istoricului, profesorul Ştefan Bogdan, îl invită la Văleni pentru câteva zile. Astfel, întâmplarea a făcut să descopere ceea ce-şi dorea. Evenimentul îl va descrie cu mare plasticitate: „Nu era pe atunci nici cale ferată, aşa încât de la Ploieşti se pornea pentru vreo două ceasuri de înaintare înceată în vechile trăsuri ce sunau de-a lungul Văii Teleajenului din clopote, pentru a speria lupii şi a înştiinţa pe hoţi; nici podul de la Drajna, legând cu cele două linii ce ţâşnesc una peste Ţara Bârsei, la Cheia, alta spre Biscele Buzăului şi Muntele Siriului, nu era încă întins. (…) Cum stăteam să plec, blândul birjar sprinten, al cărui nume îl arăta ardelean, Tohăneanu, îmi spunea cu prietenie ţărănească ce bine ar fi pentru localitate dacă ar avea la îndemână pe cineva ca mine (nu ştiu cine-i va fi dat ideea, foarte exagerată, despre valoarea mea, care stătea doar într-o întâie alegere, la Iaşi, ca deputat)”.
În 1910, savantul se mută împreună cu familia în casa polcovnicului Panca, într-un imobil ridicat în stil brâncovenesc, de tip culă muntenească, cu cerdac, pivniţă şi patru camere. Iorga a locuit în această casă timp de 30 de ani. A fost casa lui de suflet, în care a iubit, a suferit, a muncit enorm.
A înființat Universitatea de vară
Activitatea culturală a lui Nicolae Iorga în Vălenii de Munte începe cu tipografia „Neamul românesc” și cu Universitatea de vară, unde au ţinut cursuri Iorga, G.M. Murgoci, Ştefan Bogdan, V. Bogrea, Al. Lepădatu, A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, D. Gusti, Barbu Delavrancea, Sextil Puşcariu, precum şi savanţi străini din Italia, Franţa şi Anglia.
În 1922, cu ajutorul românilor stabiliţi în America şi al Băncii Almaşanu, care a oferit o veche clădire boierească, s-a deschis „Şcoala de misionare naţionale şi morale Regina Maria”. După modelul teatrelor în aer liber de la Salzburg şi Seghedin, Iorga deschide în 1938 la Vălenii de Munte un teatru situat pe malul Teleajenului, unde s-au jucat piese scrise de el: Răzbunarea pământului, Oedip Rege și altele.
Pe lângă aceste așezăminte, au mai funcţionat şi un Muzeu de Artă Religioasă, aşezământul pentru minoritari „Regele Ferdinand”, aşezământul „Principesa Elena”, Şcoala artelor uitate, Şcoala de cântăreţi bisericeşti, biblioteca „Cuvântul” şi un orfelinat pentru copii.
Toți regii au vizitat Văleniul
Aceste aşezăminte au fost vizitate de familia regală în mai multe rânduri. Rând pe rând, principele Carol, regina Maria principesa Irina a Greciei, principele Nicolae şi principesa Ileana, regele Ferdinand, prințul Paul al Greciei și principesa Elena, mama regelui Mihai, au trecut pragul instituțiilor culturale din Văleni, iar unii dintre ei și al casei lui Iorga. Carol al II-lea a revenit de mai multe ori, spunând: „Păstrez amintiri frumoase, căci la Vălenii de Munte a fost prima mea manifestare intelectuală, după ce şi eu, ca şi alții, am fost pe aici, când mi-am luat bacalaureatul”.
Nicolae Iorga a contribuit la modernizarea orașului Vălenii de Munte fiind implicat în viaţa politică, dar şi din postura de consilier comunal. Cu concursul lui au fost construite două şcoli primare, s-au deschis două străzi noi spre Aşezământul „Elena” şi s-a înfiinţat o grădină publică în Vălenii de Munte.
Cetățean de onoare al orașului de sub munte
Pe 24 iulie 1934, a primit, în numele Consiliului Local şi al tuturor locuitorilor, titlul de „cetăţean de onoare al oraşului”. Sub patronajul Ecaterinei Iorga şi al profesorului, în toamna lui 1937 s-a înfiinţat o cantină pentru elevii săraci din oraş, aproximativ 100 de copii, cu fonduri strânse de la cetăţenii Vălenilor.
Nicolae Iorga a încercat permanent să-i antreneze pe vălenari în opera sa de înfrumuseţare a oraşului şi pentru a-i impulsiona, la încheierea cursurilor de vară acorda câte o diplomă familiilor care-şi îngrijeau cel mai bine casele.
Aici, la poalele munţilor, profesorul a clădit un altar al culturii româneşti. Însuşi Tudor Arghezi scria în 1946, că „Vălenii au fost o insulă de românitate”, graţie activităţii intense de N. Iorga.
