Cum a disparut dosarul sotilor Ceausescu?

Chiar daca dosarul privind condamnarea si executarea cuplului Elena si Nicolae Ceausescu a fost reconstituit in luna martie a acestui an, intrebarea "Cine a furat originalul din arhive?" a ramas tot fara raspuns. Chiar daca dosarul privind condamnarea si executarea cuplului Elena si Nicolae Ceausescu a fost reconstituit in luna martie a acestui an de presedintele Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, intrebarea "Cine a furat originalul din arhive?" a ramas tot fara raspuns. Jurnalul National solicita procurorului general al Romaniei, Ilie Botos, sa ordone o ancheta privind disparitia dosarului sotilor Ceausescu.

AUTOSESIZARE. Generalul Ion Panaitescu, presedintele Tribunalului Militar, cel care a reconstituit dosarul sotilor Ceusescu

Magistratii Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti (TMTB) au descoperit la sfarsitul anului trecut ca dosarul penal al procesului sotilor Ceausescu, prin care au fost condamnati la moarte si executati, nu mai exista in nici o arhiva. Ca urmare a unei adrese a Sectiei Parchetelor Militare catre TMTB, prin care se solicita dosarul nr. 1/1989 al Tribunalului Militar Exceptional pentru rezolvarea unor memorii si a constatarii lipsei acestuia din arhive, s-a procedat la reconstituirea pas cu pas a dosarului.

AUTOSESIZARE. In legatura cu disparitia dosarului sotilor Ceausescu, presedintele Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, generalul magistrat Ion Panaitescu, declara unui cotidian central, la sfarsitul anului trecut, ca Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie ar putea sa se sesizeze din oficiu sau la solicitarea instantelor militare pentru a cerceta o posibila sustragere ori distrugere de inscrisuri. "In ceea ce priveste disparitia dosarului, eu nu sunt organ de urmarire penala. Daca organul de urmarire penala, adica Parchetul General, observa treaba asta, trebuie sa se sesizeze din oficiu si sa demareze cercetarile. Si sa-i ia pe toti cei care au avut o anume legatura cu dosarul si sa raspunda. Eu nu sunt nici detectiv, nici procuror", declara generalul Panaitescu la vremea respectiva. A trecut aproximativ jumatate de an si procurorii nu au demarat inca o ancheta in ceea ce priveste disparitia dosarului sotilor Ceausescu din arhivele militare. Speram ca, in urma demersului nostru, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sa se sesizeze si sa demareze o ancheta.

DISPARITIA. In urma verificarilor, magistratii militari au constatat ca, pentru prima data, dosarul a fost cerut de Comisia Senatoriala pentru Cercetarea Evenimentelor din 1989 cu adresa P/ST.2211/1994. Apoi a mai fost cerut si de catre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Sectia Judiciara, cu adresa nr. 20927/2357/P/1996. La fiecare dintre aceste adrese s-a raspuns ca dosarul a disparut din anul 1990 si ca nu mai poate fi gasit. Pe de alta parte, la sfarsitul anului trecut, generalul magistrat Dan Voinea, fost sef al Sectiei Parchetelor Militare si fost procuror in dosarul sotilor Ceausescu, declara: "Ultima data cand am vazut acest dosar era prin anii ’97-’98. Dosarul era atunci la Directia Instantelor Militare din Ministerul Justitiei". De asemenea, generalul Voinea se arata pesimist in ceea ce priveste reconstituirea dosarului, intrucat acesta cuprindea mai multe acte importante, intocmite in acele imprejurari, cum ar fi declaratiile sotilor Ceausescu luate in instanta.

LA JUDECATA. Cuplul Ceausescu, cu putin timp inainte de executie

DECLARATIILE CELOR DOI. Ca a disparut in 1990 sau in 1996, sau in 1998, aproape ca nici nu mai conteaza. Cert este ca dosarul a disparut. In functie de data la care acesta a disparut, eventual se restrange numarul persoanelor suspectate de a-l fi sustras ca fiind cele care ar fi avut acces la el. Si la fel de cert este faptul ca pana la sfarsitul anului 2003 nimeni nu s-a autosesizat cu privire la disparitia dosarului prin care cei doi au fost condamnati si executati la moarte. Revenind la afirmatiile generalului Voinea privind actele importante din dosarul original, iata ce declara judecatorilor Jan Tanasa, grefierul participant la sedinta de judecata din 25 decembrie 1989: "Inculpatii au refuzat sa faca orice declaratii in fata tribunalului, dar eu am consemnat ceea ce presedintele completului (Gica Popa - n.r.) mi-a dictat. (…) Declaratiile in care am consemnat comportamentul celor doi inculpati in proces au fost semnate de catre mine si de presedintele completului de judecata, dar nu si de inculpatii in cauza. De asemenea, am luat semnaturile in alb ale celor trei asesori populari pentru a-i scuti de deplasare la Bucuresti dupa redactarea hotararii. (…) Asesorii populari au fost greu convinsi sa semneze in alb, desi semnasera minuta hotararii".

POSTDATARE. Generalul Dan Voinea a fost de asemenea chemat in fata instantei pentru o declaratie privind reconstituirea dosarului sotilor Ceausescu. Iata ce declara acesta referitor la declaratiile lui Ion Dinca si Tudor Postelnicu, care ar fi facut parte din dosarul 1/1989 al Tribunalului Militar Exceptional: "In ziua de 23 decembrie 1989 au fost arestati de mine numitii Postelnicu Tudor, fost ministru de Interne, si Dinca Ion, fost demnitar al PCR, si cu prilejul arestarii lor, fiind audiati, am atasat dosarului a carui reconstituire se face si declaratiile olografe ale sus-numitilor. (…) Unele declaratii, intre care sunt si cele aflate in vol. 1/P/1990 al Directiei Procuraturilor Militare le recunosc apartinand lui Postelnicu Tudor si Dinca Ion, sunt luate in acele zile, datarea lor insa este ulterioara zilei de 23 decembrie, intrucat procurorii care le-au luat le-au stampilat si pregatit pentru dosar in zilele incepand cu 27 decembrie 1989. Declaratiile la care fac referire au fost luate de mine in prezenta procurorului militar Mircea Levanovici si au fost citite in ziua de 23 decembrie de catre fostul procuror general al Romaniei, Nicolae Popovici, ce se afla in sediul fostului Comitet Central al PCR". Dar sa luam, spre exemplu, declaratia lui Postelnicu data in fata procurorului (vezi facsimil). Avand in vedere ca declaratia este olografa, scrisa chiar de Postelnicu, si deci nu pe formular tipizat, in subsolul paginii apar data de 27 decembrie si semnatura. Asadar, pare evident faptul ca nu avea cum sa fie postdatata de procurori, din moment ce este vorba de o declaratie olografa semnata si datata chiar de inculpat. Astfel, ori declaratia nu a fost proba in dosarul Ceausescu, generalul Voinea fiind gresit informat in ceea ce priveste postdatarea ei, ori Postelnicu a uitat in ce zi se afla atunci cand a avut loc interogatoriul.

SIMULACRU DE PROCES. Parerile in ceea ce priveste judecarea si executarea "pe fuga" a sotilor Ceausescu sunt impartite. Unele spun foarte bine ca l-au impuscat repede, ca altfel cine stie ce se mai intampla daca se mai astepta putin, iar altele spun ca a fost un simulacru de proces. In timp ce primele invoca starea de necesitate si disperarea ca la cea mai mica greseala regimul comunist ar putea sa se intoarca, celelalte invoca respectarea procedurii de la acea vreme. Astfel, cei mai multi juristi, magistrati, procurori si avocati sustin ca cei doi, ca sa aiba parte de un proces corect, ar fi trebuit sa beneficieze de cel putin o cale de atac, si aceasta fiind recursul. Bun, dar cei doi au refuzat sa atace cu recurs sentinta, vor spune unii. Da, dar potrivit Codului de Procedura Penala, trebuie asteptata trecerea a trei zile pana cand hotararea devine definitiva si executorie, timp in care inculpatul, care, chiar daca a afirmat ca nu declara recurs, are timp sa se razgandeasca. Prevederile fostului Cod de Procedura Penala ca si ale actualului referitoare la caile de atac sunt aproximativ identice, spun juristii. Astfel, chiar daca sotii Ceausescu nu au declarat recurs, ei aveau, potrivit legii, inca zece zile timp sa se razgandeasca sau ca avocatul sau membri ai familiei sa declare recurs, astfel ca cel mai devreme ei puteau fi executati la data de 4 ianuarie, ora 14:00.

RESPECTAREA PROCEDURII. Tribunalul Militar Exceptional s-a constituit in baza unei hotarari (vezi facsimil) a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) la 22 decembrie 1989, imediat dupa fuga sotilor Ceausescu. Astfel, potrivit acestei hotarari, acesta trebuia sa procedeze de urgenta la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si de Ceausescu Elena, urgenta fiind impusa de dorinta, in acest sens, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei". In continuare, hotararea prevede ca Tribunalul Militar Exceptional va judeca aceasta cauza in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal. Tribunalul, potrivit CFSN, trebuia sa fie alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca in vigoare, urmand sa se asigure intocmai dreptul de aparare al faptuitorilor. Hotararea este semnata de Ion Iliescu la data de 24 decembrie, in calitate de presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, desi acesta a fost numit in aceasta functie doua zile mai tarziu.

SENTINTA. Tribunalul Militar astfel constituit din presedinte, colonel de justitie Gica Popa, judecator, colonel de justitie Ioan Nistor, asesori populari, cpt. Corneliu Sorescu, lt. maj. Daniel Condrea, lt. Ion Zamfir, procuror militar, maior de justitie Dan Voinea si grefier, plut. maj. Jan Tanasa, hotaraste la 25 decembrie 1989 pedeapsa capitala si confiscarea totala a averii impotriva sotilor Ceausescu pentru genocid, subminarea puterii de stat, acte de diversiune si subminarea economiei nationale. In fata instantei de judecata, procurorul militar Voinea a dezvoltat oral rechizitoriul scurt de aproape doua pagini, mentionand ca inculpatii se fac vinovati de grave crime impotriva poporului roman si a minoritatilor nationale, constand in aceea ca timp indelungat au actionat premeditat si perseverent, cu scopul de a distruge fizic si psihic intreaga colectivitate din Romania. De asemenea, cei doi au fost acuzati ca au ordonat fortelor de represiune sa deschida focul asupra demonstrantilor, suprimand astfel viata a mai multor mii de oameni nevinovati. Astfel, probele administrate in dosar si mai ales faptele de evidenta notorietate care nu mai trebuie dovedite sau demonstrate au dus la condamnarea celor doi pentru faptele mentionate anterior.

AVOCATUL. Unul din cei doi avocati ai sotilor Ceausescu, Constantin Lucescu, a rugat instanta sa se tina seama de imprejurarea, singura care ar le-ar fi putut fi favorabila, si anume ca cele trei greseli fundamentale din activitatea lor infractionala savarsita in ultimele zile ale lui decembrie 1989 (convocarea mitingului din fata fostului sediu al CC, unde dictatorul intentiona sa-si expuna opinia in legatura cu caracterul evenimentelor de la Timisoara, ordinul de a-l ucide ca tradator pe fostul ministru al Apararii Nationale, general-colonel Vasile Milea, motivat de faptul ca nu a dat ordinul de a se trage in demonstrantii de la Timisoara, ca si ordinul de a se trage in tinerii manifestanti din Bucuresti) au constituit scanteia care a aprins flacara Revolutiei din 22 decembrie 1989 si doborarea dictaturii ceausiste. In ultimul lor cuvant, sotii Ceausescu au contestat legalitatea instantei si au refuzat sa-si exprime opinia cu privire la faptele imputate, motiv pentru care au si refuzat sa semneze declaratiile consemnate in sedinta publica.

RECONSTITUIREA

In luna martie a anului curent, generalul Ion Panaitescu, presedintele Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, declara reconstituit dosarul prin care sotii Ceausescu au fost condamnati si executati, stergand astfel o pata din justitia romaneasca, aceea a disparitiei dosarului original. Iata ce contine dosarul astfel refacut cu numarul de 417/2003: ordonantele de arestare ale celor doi (in copie), rechizitoriul, (in copie), minuta sedintei (in copie), procesul-verbal prin care cei doi nu declara recurs (in copie), certificatele de deces si cel constatator al mortii (in copie), proces-verbal privind asistarea ca martori la executare de catre col. Ion Baiu si maior de justitie Mugurel Florescu (in copie), procesul-verbal al medicilor legisti care au constatat decesul (in copie), sentinta (in copie), dispozitivul sentintei (in copie), hotararea CFSN prin care s-a instituit Tribunalul Militar Exceptional (in copie) si procesul-verbal de primire a obiectelor ce au apartinut celor doi in momentul executiei (in copie) (un ceas de mana Rolex, metal alb, o bratara de aur cu zale, un lant de aur, doua chei safe, doua chei yala si agrafe de par).

DINEL STAICU

Este de notorietate faptul ca Dinel Staicu (foto), presedinte al CA al Universitatii Craiova, a deschis la Scornicesti un muzeu al Epocii de Aur. Doi ziaristi de la ProSport i-au oferit, la adapostul anonimatului, contra sumei de 2.000 de dolari, dosarul original al sotilor Ceausescu. "Desigur, noi nu aveam acel dosar, voiam doar sa verificam daca si in ce masura Staicu, cand ne-a declarat in prima convorbire telefonica, a fost sincer ca nu stie nimic despre dosarul in cauza. Oferindu-i-l contra sumei de 2.000 de dolari, Staicu ne-a spus ca dosarul original nu exista si ca dosarul s-a cumparat contra sumei de 2.000 de dolari si ca am putea sa-l vedem daca vom merge la Muzeul Epocii de Aur de la Scornicesti. Intr-o discutie ulterioara, Staicu a declarat ca se afla in posesia unei copii a dosarului si ca nu stie unde este originalul", a declarat ziaristul George Paunescu. Staicu a negat si in fata instantei militare ca s-ar afla in posesia dosarului original.

UITE DOSARU’ NU-I DOSARU’

In cartea "Revolutia traita - Adevarul si «adevarurile» despre revolutie", scrisa de fostul presedinte Ion Iliescu, este redata stenogrma convorbirii acestuia cu membrii Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, la Bucuresti, la 16 decembrie 1994. Redam un fragment: "Valentin Gabrielescu - (…) In legatura cu procesul lui Ceausescu; sigur ca el a fost justificat atunci in momentele acelea de faptul ca erau tragerile care erau si pericolul de razboi civil, asa cum ati spus adineaori. Vreau sa va intreb doua lucruri in legatura cu aceasta. Mi-a venit nastrusnica idee acum doua saptamani sa intreb unde-i dosarul lui Ceausescu, sa vedem si noi ce scrie acolo. Am vazut si noi la tv atunci, dar mai departe… Si am vazut asa: la Tribunalul Militar care l-a judecat nu e. Si nici n-a fost vreodata. Asa spune presedintele tribunalului. La Procuratura Generala nu e, nici n-a fost, nici nu stiu de treaba asta. L-am chemat pe judecatorul care, cel care nu s-a sinucis, generalul Nistor, unde e domnule. Domnule, eu am facut dosarul si m-am dus cu el la Ministerul Apararii la inceputul lui ianuarie si l-am dat domnului general Stanculescu, care atunci era… nu stiu ce era acolo… L-am intrebat pe domnul general Stanculescu unde este. L-am dat lu’ Spiroiu. Erau niste mape, asa si asa, niste dosare si niste chei, si niste casete. L-am intrebat pe domnul Spiroiu: le-ai avut? Le-am avut. Unde sunt? Si mi-a spus: cand am fost scos din functie, am fost la domnul Iliescu si l-am intrebat pe domnul Iliescu: Domnule presedinte, ce fac cu astea ale lui Ceausescu? Si domnul presedinte mi-a spus: Da-i-le lui Vasile Ionel. L-am chemat pe domnul Vasile Ionel. Nu v-a spus treaba asta? Ion Iliescu - Ba da. V.G. - Si i-am cerut. Si mi-a dat o copie dupa sentinta semnata de cei care au fost acolo. Si atat. Dosarul propriu-zis pana acum noi nu am putut sa-l gasim, daca exista sau s-a pierdut, sau n-a fost. Si poate stiti dumneavoastra mai mult. Nu stiti? I.I. - Nu m-am ocupat de dosare, de arhiva. (…) Dosarul, de fapt, inseamna desfasurarea procesului, care este inregistrat pe caseta. (…) V.G. - Sa lasam partea asta formala ca e, nu e. Domnule presedinte, o intrebare si cu asta am incheiat. Ati facut bine ca l-ati impuscat sau nu? I.I. - V-am spus. V.G. - Mai spuneti o data. Si cu asta v-am lasat in pace. I.I. - Personal, ca om politic, preferam un proces normal. In conjunctura data, cred ca a fost singura solutie posibila. Si finalitatea ei a fost rezultatul care motiveaza, justifica din punct de vedere istoric si juridic actul respectiv. Am curmat amplificarea unor sacrificii umane inutile."

NU RATATI!

In numerele viitoare puteti citi alte marturii privind evenimentele din decembrie 1989.