Cum a fost Hora Unirii un manifest politic muzical

Incepea epoca renasterii neamului romanesc
Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei, la Iasi, la 5 ia­nuarie 1859, iar la 24 ianuarie, la Bucuresti, este ales domn al Munteniei. Alegerea sa pe tronul Moldovei este considerata ca o
victorie a ideilor unioniste si democratice. Incepea o noua epoca de renastere a natiunii romane.
Mihail Kogalniceanu, in discursul adresat domnitorului imediat dupa alegere, arata ca prin inaltarea lui Cuza "pe tronul lui Stefan cel Mare s-a reinaltat insasi nationalitatea romana... Alegandu-te pe tine domn... am voit sa aratam lumei aceea ce toata tara doreste: la legi noi, om nou... Fii dar omul epocii; fa ca legea sa inlocuiasca arbitrarul! Fa ca legea sa fie tare, iar tu, Maria Ta, ca domn, fii bun, fii bland; fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai. Nu uita ca daca cincizeci de deputati te-au ales domn, insa ai sa domnesti peste doua milioane de oameni!"
Astazi sarbatorim 153 de ani de la Unirea Principatelor Romane.


Pentru ideea de Unire a tuturor intr-o singura patrie, romanii luptasera multe veacuri pe cai politice, diplomatice, prin razboaie.

O istorie scrisa de Radu D. Rosetti, demonstreaza ca Unirea a fost cucerita si prin cai mai subtile, fara varsare de sange. Cine s-ar fi gandit ca muzica Horei Unirii, ale carei versuri le-a scris Vasile Alecsandri, a fost fo­losita ca manifest muzical, ras­pandit de lautari, cu mult inainte de a se prinde romanii in horele istorice.

Tara iubita de straini
"Cat de binecuvantata este aceasta tara, daruita noua de Dumnezeu, ne-o arata si faptul ca nu e om pe suprafata pamantului care, dupa ce-a vazut-o, sa nu se departeze de ea cu parere de rau, – si nu putini sunt strainii care, veniti s-o locuiasca pentru catva timp, nu s-au mai indurat s-o paraseasca, sfarsind prin a o iubi cu patima. Un caz tipic, demn de adus la cunostinta, este dovada de patriotism romanesc a familiei Flechtenmacher, reprezentata azi prin amicul meu Mihail Flechtenmacher, distinsul avocat din Baroul de Ilfov.(...)" El este sursa istoriei lui Rosetti.

"(...) Alexandru Flechtenmacher, nascut la Iasi la 5 iunie 1822. (...) Cu mare talent la muzica, neputand sa invete ce-i placea, din cauza ca parintii sai erau saraci, este trimis la Viena pe cheltuiala printului Vogoride. Numit sef de orchestra la Teatrul National al lui Millo, in data ce se intoarce in tara, e remarcat de Mihai Sturza care, la 1844, ii acorda o bursa, ca sa-si completeze studiile la Paris. Evenimentele din 1848 nu-i dau ragaz sa mai ramana acolo. Re­patriat, prin cantecele pe cari le com­pune pentru piesele lui C. Ne­gru­zzi, V. Alecsandri, Gusti si Millo, da un ajutor de netagaduit propasirii Teatrului National din Capitala Moldovei, iar succesul pe care-l are cu Baba Harca, prima noastra opereta, cu libretul de Millo, dureaza pana azi. «Muzica facuta de Alexandru Flechtenmacher, capelmaistrul orchestrei teatrului Moldovenesc, este incantatoare si adevarat romaneasca», scria pe-atunci Albina. (...) Vasile Alecsandri spunea despre compozitor «Eu am existat pentru neamul romanesc numai din ziua cand stihurile mele au rasunat sub arcusul lui Flechtenmacher»."

Moldova si Muntenia s-au imbratisat
Si acum punctul culminant. "Dar cititi intreaga biografie a fiului pravi­lis­tului, in cartea din care m-am docu­men­tat si eu, si veti ramane uimiti de cat de iznafi suntem aproape cu totii in cunoasterea partii importante pe ca­re a avut-o acest roman de data no­ua, in renasterea noastra nationala. (…) Nu numai ca Alexandru Flechtenmacher a compus Hora Unirii cu doi ani inainte de infaptuirea actului istoric, dar a si luptat alaturi de boierii tarii pentru izbandirea visului, invatand lautarii munteni si moldoveni s-o cante si s-o raspan­deasca, chiar in pofida Domnitorului Mihalache Sturza, care, dupa cum se stie, era pentru status quo. Or fi scris apoi si altii hore ale Unirii, dar a lui Flechtenmacher s-a cantat in ziua cand s-au imbratisat Moldova si Muntenia, si a lui trebuie sa fie cantata, prin traditie, in ziua cand sarbatorim unirea tutulor romanilor. (...)" ( 3 Flechtenmacheri)

Tatal patriotului
Despre inceputurile familiei Flechtenmacher in noua patrie ne povesteste tot Radu D. Rosetti. "Adus in tara la 1813, de la Viena, de catre Domnitorul Scarlat Calimach, care vrea sadaruiasca Moldovei o legiuire noua, Christian Flechtenmacher (n.r. – tatal compozitorului), un erudit in ale Dreptului, de origina sas din Transilvania, a fost numit mai tarziu Nomofilax sau Pravilist, un fel de pazitor al legilor, servind cu credinta trei Domni si facut in urma boer de catre Mihail Sturza, care l-a ridicat la rangul de Caminar.
Ce-a facut Christian Flechtenmacher pentru vechiul Drept romanesc, pe care, avand in vedere si obiceiul pamantului, muncind aproape douazeci de ani, l-a pus in concordanta cu legiuirile apusului, impreuna cu Andronache Donici si dascalul Anania, se poate vedea in frumoasa si documentata comu­nicarea dlui Andrei Radulescu, citita Academiei Romane in sedinta e la 5 Mai 1922.
Aici, e destul sa se stie ca Flechtenmacher facea «istoriceasca lamurire a protasului», iar Domnitorul nu intarea hotararile pana cand nu citea avizul legistului oficial: «Se gaseste pravilnica».
Interesant, desigur, dar mai interesant faptul ca «strainul» a inceput sa lupte pe cale cul­tu­rala pentru Unire si ca la intocmirea Condicei lui Caragea din Muntenia, s-a avut in vedere «metodul» lui Flechtenmacher din Moldova."

Hora Unirii
Hai sa dam mana cu mana
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei! (...)

Si sa vada sfantul soare
Intr-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe campia romaneasca!
(1857, de Vasile Alecsandri)

Un Domnitor atat de tanar si intelept
Consulul general al Belgiei la Bucuresti, Jacques Poumay, a facut o descriere entuziasta a proaspatului Domn.
"Domnitorul in varsta de doar 38 de ani, este inalt, zvelt, blond, cu privire patrunzatoare; distins in manierele sale, el poseda un fel de a fi original, placut si serios in acelasi timp. Este un soldat magnific, purtand cu gratie uniforma; vorbeste ita­liana si franceza cu multa acuratete. Om al ordinei, energic, a facut asupra tuturor o excelenta impresie... Printul Cuza este un barbat cum nu exista altul in Principate, care vrea fericirea tarii sale. Hotarat, fara exaltare insa, modest si dezinteresat, chibzuieste cu intelep­ciune (...)"
"Alexandru Ioan Cuza si Unirea Principatelor Romane" (Biblioteca Judeteana "Nicolae Milescu Spatarul", Vaslui