Cum a scăpat Dante de arderea pe rug şi de decapitare

Sau cum dintr-o serie de nenorociri s-a nascut Divina Comedie.

De-a lungul istoriei au existat infruntari pentru hegemonie, intre doua supraputeri cu aspiratii ecumenice: papalitatea si puterea laica. Un capitol important al acestei confruntari s-a desfasurat pe scena politica a Italiei intre secolele al XII-lea si al XIV-lea, cand guelfii recunosteau puterea spirituala a papei asupra crestinilor, si ghibelinii sprijineau imparatul. Printre sustinatorii ghilbelinilor era si marele poet Dante Alighieri.

El a considerat de datoria sa sa-si spuna cuvantul de carturar, actionand ca interlocutor intre reprezentantii celor doua tabere. Pentru ca in perioada cat a detinut functii publice a desfasurat diferite actiuni ce au atras ura guelfilor, impotriva sa si a altor trei dregatori s-au introdus actiuni in justitie (27 ianuarie 1302), avand ca obiect savarsirea a opt diferite infractiuni de drept comun (inselaciune, furt, delapidare, luare de mita etc.) formulate colectiv si generic fara o determinare in timp si spatiu.

Hotararea instantei a constat in aplicarea pedepsei amenzii de 5.000 de florini. Din cauza neexecutarii pedepsei, instanta a pronuntat la 10 martie 1302 o noua hotarare, cuprinzand condamnarea la ardere pe rug. In ambele situatii, hotararile condamnatoare au fost date cu nesocotirea unor principii de drept penal si de procedura penala, intrevazandu-se substratul politic al condamnarii (lipsa totala a probelor de vinovatie, judecata inculpatilor in de­valmasie, neindividualizarea infractiunilor decat prin denumirea acestora, judecata cu efecte definitive inainte de expirarea termenelor legale inauntru carora era somat sa se infatiseze la instanta pentru a se dezvinovati, emiterea unei legi cu efect retroactiv pentru a-l putea supune pe poet urmaririi penale).

Condamnarea nedreapta l-a silit pe scriitor, pentru a-si cruta viata, sa aleaga calea exilului prin multe regiuni ale Italiei si chiar in afara Peninsulei. In aceasta perioada, speranta de a se reintoarce in tara a reinviat datorita campaniei de 'pacificare' intreprinsa de imparatul Henric al VII-lea de Luxemburg, pe care l-a sprijinit. Acuzat ca ar fi un tradator de patrie, in 1315 este din nou condamnat la moarte, si anume prin aplicarea pedepsei decapitarii alaturi de cea a confiscarii si distrugerii bunurilor si condamnarii la moarte si a fiilor sai. Si de aceasta data, solutia aleasa de Dante este exilul, unde isi finalizeaza una dintre cele mai importante carti 'Divina comedie', in care se afla ecourile evenimentelor ce i-au marcat existenta.

Procesul lui Dante a fost rejudecat la Arrezzo, in 1966, la solicitarea unor juristi si istorici invocandu-se argumente istorice si de drept, asupra carora instanta a pronuntat o hotarare de achitare. (Cosma, Doru, De la Dante la Zola, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1978)