Sau cum dintr-o serie de nenorociri s-a nascut Divina Comedie.
De-a lungul istoriei au existat infruntari pentru hegemonie, intre doua supraputeri cu aspiratii ecumenice: papalitatea si puterea laica. Un capitol important al acestei confruntari s-a desfasurat pe scena politica a Italiei intre secolele al XII-lea si al XIV-lea, cand guelfii recunosteau puterea spirituala a papei asupra crestinilor, si ghibelinii sprijineau imparatul. Printre sustinatorii ghilbelinilor era si marele poet Dante Alighieri.
El a considerat de datoria sa sa-si spuna cuvantul de carturar, actionand ca interlocutor intre reprezentantii celor doua tabere. Pentru ca in perioada cat a detinut functii publice a desfasurat diferite actiuni ce au atras ura guelfilor, impotriva sa si a altor trei dregatori s-au introdus actiuni in justitie (27 ianuarie 1302), avand ca obiect savarsirea a opt diferite infractiuni de drept comun (inselaciune, furt, delapidare, luare de mita etc.) formulate colectiv si generic fara o determinare in timp si spatiu.
Hotararea instantei a constat in aplicarea pedepsei amenzii de 5.000 de florini. Din cauza neexecutarii pedepsei, instanta a pronuntat la 10 martie 1302 o noua hotarare, cuprinzand condamnarea la ardere pe rug. In ambele situatii, hotararile condamnatoare au fost date cu nesocotirea unor principii de drept penal si de procedura penala, intrevazandu-se substratul politic al condamnarii (lipsa totala a probelor de vinovatie, judecata inculpatilor in devalmasie, neindividualizarea infractiunilor decat prin denumirea acestora, judecata cu efecte definitive inainte de expirarea termenelor legale inauntru carora era somat sa se infatiseze la instanta pentru a se dezvinovati, emiterea unei legi cu efect retroactiv pentru a-l putea supune pe poet urmaririi penale).
Condamnarea nedreapta l-a silit pe scriitor, pentru a-si cruta viata, sa aleaga calea exilului prin multe regiuni ale Italiei si chiar in afara Peninsulei. In aceasta perioada, speranta de a se reintoarce in tara a reinviat datorita campaniei de 'pacificare' intreprinsa de imparatul Henric al VII-lea de Luxemburg, pe care l-a sprijinit. Acuzat ca ar fi un tradator de patrie, in 1315 este din nou condamnat la moarte, si anume prin aplicarea pedepsei decapitarii alaturi de cea a confiscarii si distrugerii bunurilor si condamnarii la moarte si a fiilor sai. Si de aceasta data, solutia aleasa de Dante este exilul, unde isi finalizeaza una dintre cele mai importante carti 'Divina comedie', in care se afla ecourile evenimentelor ce i-au marcat existenta.
Procesul lui Dante a fost rejudecat la Arrezzo, in 1966, la solicitarea unor juristi si istorici invocandu-se argumente istorice si de drept, asupra carora instanta a pronuntat o hotarare de achitare. (Cosma, Doru, De la Dante la Zola, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1978)