x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Cum a trăit Petre Ţiganu’ prăbuşirea Argentinei sub jugul FMI

Cum a trăit Petre Ţiganu’ prăbuşirea Argentinei sub jugul FMI

de Monalise Hihn    |    09 Mai 2010   •   00:00
Cum a trăit Petre Ţiganu’ prăbuşirea Argentinei sub jugul FMI

Petre Ţiganu’, soţul doamnei Grădina şi tatăl domnişoarei Argentina, a povestit, pentru Jurnalul Naţional, cum s-a văzut din interiorul magazinelor prădate prăbuşirea celei mai promiţătoare economii sud-americane sub jugul FMI. Aflat, la momentul respectiv, într-un fructuos "schimb de experienţă" cu sistemul bancar din Argentina, Petre a rămas cu amintirea frumoasă a naşterii fetei sale şi cu aceea urâtă a pulanelor luate pe spinare când a participat la prădarea colectivă a magazinelor de mâncare.



L-am întâlnit în urmă cu câţiva ani în casa unor români, în Spania. Mic, oacheş, analfabet, dar extrem de inteligent. I se spunea Petre ţiganu' şi este din Hunedoara. Venea din Argentina, care tocmai se prăbuşise sub jugul FMI. Fusese la "un schimb de experienţă" pe la băncile din Buenos Aires. Soţia, Grădina, tocmai o născuse pe Argentina. Am uitat întâmplarea, dar mi-am amintit-o vorbind cu Victor Ciutacu despre FMI, Argentina (ţara, nu fiica lui Petre) şi România. El repetă de ceva luni că situaţia din România începe să semene izbitor cu cea din Argentina. Îmi pare rău că trebuie să îi dau dreptate.

Să revin însă la Petre ţiganu'. Văzuse multe în viaţa lui, pentru că era umblat: Franţa, Germania, Mexic şi, în final, Argentina. Peste tot, "schimburi de experienţă". Era vestit pentru că ştia să "tragă din bani" la bancă. Între timp, am aflat că s-a lăsat. Părea şocat de ceea ce văzuse, chiar el o luase zdravăn pe cocoaşă de la poliţişti.

Fusese prins furând mâncare. "Ne-am dus în Argentina că ne-o zâs cineva că e bine. Şi o fost cât s-o putut. Aveau de toate. Apoi, într-o zi, am văzut că nu se mai poate să mergem la bancă. S-o închis şi nimeni nu le mai dădea banii. Or stat oamenii pe stradă şi or zbierat. Eu n-am înţăles ce, dar era de bani, că prea erau nervoşi. Or spart şi geamuri. Eu m-am spăriat că aşa ceva n-am văzut nici la Paris şi nici în Jărmania". Apoi, zile bune nici Grădina, soţia lui, n-a mai ieşit pe stradă. "Cine să mai dea vreun ban?! Că nu mai aveau şi erau nervoşi, nervoşi. Tăt ţâpau şi dădeau cu pietre. Dejeaba!".

Gluma s-a îngroşat, banii s-au împuţinat, autorităţile nu mai făceau faţă. "Era ca la război!", îşi amintea Petre. Şi-a luat inima în dinţi şi a intrat într-un magazin. La ieşire, cordoane de poliţie. "Intrau oamenii, că erau flămânzi tare şi puneau mâna pe ce apucau. Încercau să treacă de gabori. Pe unii i-am văzut că şi-au ascuns mâncarea sub haine. Or luat-o la fugă, dar îşi cocoşau spinările că aşa or crezut că n-o să-i doară prea rău loviturile pe care le dădeau gaborii cu pulanele. Unii or scăpat cu mâncarea, chiar dacă i-or lovit rău, dar le era foame şi nu aveau bani. Li s-or dus că nu ştiu ce or făcut ăia de conduceau Argentina. Era rău, rău. Alţii mâncat bătaie mare şi le-or luat şi ce-or lua de-ale gurii. Oamenii stăteau afară din magazin şi îi blestemau pe gabori".

Obişnuit să scape din magazine, cu "marfa" pe el, Petre şi-a încercat norocu': "Mi-o fost frică, dar şi mie îmi era foame rău. Am furat şi io ce s-o nimerit. M-or prins! Zâceau ceva, dar io nu i-am înţăles. Nu ştiu să zâc cum mi-or spus, dar m-or bătut rău. Or dat cu pulanu' pe unde or apucat. Mi-or luat şi mâncarea. Grădina s-ar fi descurcat mai bine, că sub fustă intră multe, dar ea era acasă. Aşa de tare m-or bătut. Erau răi, că dădeau cu ciudă. Aşa îi loveau şi pe ăia care erau din ţara aia, cum le zâce. Am stat ascuns în casă o săptămână până mi-o trecut vineţala de la pulanele gaborilor. Nu mai mărg niciodată acolo!".

Totuşi, Petre s-a respectat: şi-a botezat fiica născută acolo, Argentina. Dacă ar fi ştiut că toate se trag de la FMI, poate ar fi adăugat şi alte prenume fetei, de pildă Fondul Monetar Internaţional. Aşa, pentru aducere aminte! Petre nu e în ţară acum şi nici nu l-am mai întâlnit de atunci, deşi avem domiciliul în acelaşi oraş. Sper doar ca nu cumva la următoarea întâlnire, când el se va întoarce din Irlanda (unde aud că e acum), să ajung să îi povestesc eu despre au spart oamenii geamuri sau cum li s-au îndoit spinările românilor sub pulanele jandarmilor!

×
Subiecte în articol: special