Cum îi apărăm de ei înşişi?

Proveniţi din familii dezorganizate sau nu, dar cu probleme comportamentale grave, copiii delincvenţi nu răspund penal. Pentru ei există programe speciale care ar trebui să-i ajute să treacă peste perioada nefastă.

Organele de cercetare penală, respectiv poliţia şi parchetul, nu anunţă întotdeauna către serviciile de protecţie a copilului cazurile minorilor care au comis fapte penale şi au fost audiaţi. Această situaţie a fost subliniată în cadrul conferinţei de presă organizate astăzi de Fundaţia Reforma Justiţiei Penale (RJP), în parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), şi Fundaţia Prioson Fellowship Romania (PFR). Statisticile poliţiei arată că pentru primele trei luni ale anului 2009, 1066 de minori au comis fapte penale. Pentru aceeaşi perioadă a anului 2009, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului a înregistrat doar 844 de cazuriexplicaţia fiind chiar lipsa unei reglementări suficient de clare în legislaţia actuală. Mai mult, proiectul de cod de procedură penală care se discută acum în comisiile juridice din Parlament nu face nici un fel de progres în acest sens, iar situaţiile în care copiii sub vârsta responsabilităţii legale comit infracţiuni sunt în continuare ignorate.

MĂSURI PREA DURE? Reprezentanţii Fundaţiei Reforma Justiţiei Penale (RJP), ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) şi ai Fundaţiei Prioson Fellowship Romania (PFR) arată că, din nefericire, se preferă promovarea reducerii vârstei responsabilităţii penale, de la 14 la 13 ani, ca soluţie de politică penală, în loc să se facă eforturi pentru a asigura protecţie specializată copiilor care comit infracţiuni. "Aceasta arată incapacitatea sistemelor de justiţie şi de protecţie a copilului de a lucra integrat. Noi am luat legătura cu membri ai Camerei Deputaţilor, de la toate partidele reprezentate în parlament, care sunt dispuşi să susţină propunerile noastre referitoare la o mai bună colaborare între sistemele de justiţie şi de protecţie a copilului. De asemenea, promovăm o convenţie de colaborare între Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului, Poliţia Româna şi Ministerul Public, care să faciliteze colaborarea între profesioniştii care lucrează cu copiii care au săvârşit infracţiuni şi nu răspund penal", spun reprezentanţii celor două fundaţii care apără drepturile copiilor.

PĂRINŢI RESPONSABILI. În cadrul conferinţei de presă s-a mai vorbit despre necesitatea responsabilizării părinţilor acelor copii care au săvârşit infracţiuni, prin asistarea lor în relaţia cu copilul, dar şi prin obligarea lor de a participa la programe speciale care să le dezvolte capacitatea de a asigura educaţie şi condiţii de dezvoltare potrivite pentru minori. Acest lucru este important deoarece disfuncţionalităţile la nivelul familiei care nu asigură un mediu afectiv favorabil pentru copii reprezintă principalele cauze ale infractionalităţii copiilor. Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS) ar trebui să asigure asistarea la audierile poliţiei pentru toţi copiii sub vârsta responsabilităţii penale care sunt cercetaţi pentru o faptă de natură penală.

ALTE MĂSURI. Cele două fundaţii care apără drepturile copiilor care au comis fapte penale propun o serie de reglementări. Legea ar trebui să prevadă obligativitatea anunţării telefonice de către poliţie a reprezentantului SPAS înainte de audierea minorului. De asemenea, poliţia ar trebui să comunice SPAS în 24 de ore, în scris, datele de contact ale minorului respectiv, dacă reprezentantul SPAS nu este prezent la audiere. Dacă este prezent la audiere, reprezentantului SPAS i se aduc la cunoştinţă toate datele şi poate stabili detaliile viitoarei colaborări cu părinţii sau cu reprezentanţii copilului. Este suficient să se încheie un document (proces-verbal) cu ocazia transmiterii datelor. "Ar fi de dorit prezenţa reprezentantului SPAS alături de reprezentantul legal al minorului la audierile poliţiei. Reprezentantul SPAS ar trebui să se deplaseze imediat la sediul poliţiei pentru a asigura asistenţa minorului. Acesta poate avea rol de "avocat", fiind prezent la audieri ca un garant al respectării drepturilor copilului, în ondiţiile în care este posibil ca părinţii sau reprezentanţii legali ai minorului să nu beneficieze de informarea şi capacitatea necesare exercitării acestui rol, având ei înşişi nevoie de consiliere în astfel de situaţii, mai spun reprezentanţii fundaţiilor. Reprezentantul SPAS trebuie să se asigure că sunt respectate drepturile copilului, că acesta nu este intimidat, că nu semnează altceva decât ce a intenţionat să declare. Nu poate avea rolul de martor asistent, nu trebuie să se implice în desfăşurarea audierilor ori a altor acte de cercetare penală ce privesc minorul şi nu poate sugera minorului ce să declare. Trebuie creată o metodologie foarte clară cu privire la ce trebuie să urmărească şi să facă reprezentantul SPAS. În cadrul întâlnirilor dintre SPAS şi poliţie cu ocazia audierilor, pot fi schimbate informaţii referitoare al situaţia copilului - familie, istoric, servicii sociale accesate, etc. Acest schimb de informaţie poate creşte eficienţa intervenţiilor. Punerea în practică a acestei recomandări se poate face prin acord între ANPDC, IGPR şi Ministerul Public şi prin amendament la legea 272/2004.