Cum s-a luat decizia de executare a Ceausestilor

OANA STANCU

Jurnalul National: Domnule Roman, ce stiati despre sotii Ceausescu dupa momentul disparitiei lor?

Petre Roman: Noi in primul rand am vazut cum au plecat de pe sediul CC cu elicopterul. Evident ca mai departe nu am stiut nimic. Prima data cand am aflat unde sunt a fost la Ministerul Apararii Nationale, in dimineata zilei de 23. Dupa atacul de la televiziune, unde eram mai multi, Ion Iliescu, Gelu Voican si cand s-a tras asupra etajului 11, eram in pericol direct si am plecat la MApN. Ajungand pe 23, acolo am aflat, mi-aduc aminte ca ne-a spus treaba asta chiar generalul Stanculescu in confidential, in secret, ca sunt intr-o cazarma langa Targoviste si ca el este intr-un sistem de cod, de parola, cu comandantul de acolo, al unitatii de blindate.

Nu ati aflat de pe 22 seara?

Eu nu am stiut, am aflat a doua zi.

Bun, si ce ati stabilit atunci? Ce sa faceti cu ei? Banuiesc ca era o prioritate ce se intampla cu sotii Ceausescu.

Noi am fost asigurati de catre cei din Ministerul Apararii ca pentru moment erau luate toate masurile necesare de a-l tine acolo in conditii de securitate. Asta insemnand si toate masurile privitoare la un eventual atac asupra acestei unitati. Ulterior ni s-a spus ca au fost asemenea actiuni razlete.

"Au fost atacuri asupra unitatii"

De atac asupra unitatii…

Da, de incercare de a patrunde in unitate. Dar razlete. Un atac masiv n-a fost. Insa ceea ce se intampla in Bucuresti erau atacurile acelea pe care le-am numit teroriste si carora nu le gasesc o mai buna caracterizare acum. Erau concentrate in mod foarte precis asupra punctelor strategice: Ministerul Apararii, sediul fostului CC, Televiziunea, Radioul, Ministerul de Interne, cam acestea erau supuse loviturilor lunetistilor. Din felul cum erau coordonate se poate intelege usor ca era o actiune planificata la nivelul intregului Bucuresti, adica nu erau actiuni razlete colo si colo. Ulterior am si vazut ca la ultimele etaje din zona acelor puncte strategice s-a constatat ca erau apartamente goale, cu nume fictive, deci care erau gandite ca puncte de rezistenta, de actiune, asa cum au si fost.

Revenind la 23 dimineata, Stanculescu va da vestea ca i-au prins. Ce se intampla? Erati cu Iliescu…

Era mai multa lume acolo, la MApN, erau cam toti comandantii importanti din armata la nivel central, erau si Silviu Brucan, si generalul Vlad, si generalul Guse. In privinta lui Ceausescu nu s-a mai intamplat nimic. Ni s-a spus ca este totusi intr-o zona de securitate, ca lucrurile sunt organizate si din acel moment nu a mai vorbit nimeni pe tema asta.

Fara solutii contra teroristilor

Trebuia luata totusi o decizie in privinta lor, ce faceati cu ei?

Nu s-a luat nici un fel de decizie atunci. Lucrurile au continuat cu aceste atacuri care creau panica, de altfel nu am nici o indoiala ca rolul lor asta era, sa creeze panica, au continuat in 23 si au continuat si in 24.

Si pe 23 seara, 24 dimineata, nu ati mai discutat ce faceti cu ei?

Nu. De abia in dupa-amiaza zilei de 24 dupa ce s-a facut un fel de consiliu cu militarii carora le-am spus: "Domnule, ce poate face Armata pentru a starpi aceste actiuni ale lunetistilor?". Si aici a venit raspunsul Armatei, pentru noi surprinzator, dar logic, ca Armata nu poate face nimic.

Cine a spus asta?

Toti, impreuna, era o evaluare profesionista. Si anume din toate evaluarile care exista in teoria militara, pentru actiuni din acestea de strada e nevoie de 80-100 de militari pentru fiecare terorist, lunetist, pregatit de atac. Pentru a-l anihila. Si atunci au facut o socoteala rapida ca daca in Bucuresti actioneaza 1.000 de asemenea luptatori individuali, asta inseamna ca Armata trebuia sa desfasoare in Bucuresti 80-100.000 de militari cu tehnica militara. Evident ca asta era un dezastru mai mare decat ce se intampla cu actiunile acestor teroristi. Pentru ca o desfasurare de o asemenea amploare creeaza niste probleme ingrozitoare, enorme. Deci Armata a spus ca asta nu e o treaba pe care s-o facem, Armata nu e pregatita pentru asta, Armata actioneaza in camp deschis, dar in nici un caz in lupte de strada. Decat daca isi asuma riscul de a lovi cu mijloace grele in cladiri etc. Deci riscurile erau enorme, nu era cazul, nu eram in stare de razboi. Deci trebuia alta solutie. O solutie politica, nu una militara. Si solutia politica a fost sa se organizeze procesul lui Ceausescu.

REVOLUTIONARII. Petre Roman a fost unul dintre liderii noii Puteri

Procesul Ceausestilor, solutie politica

Cine a venit cu aceasta solutie?

Nu imi mai aduc aminte. In fond, solutia a venit de la ideea ca Armata nu poate interveni, deci trebuie sa fie o solutie politica. Poate sa fi fost - dar vedeti, e complicat, era o situatie de mare tensiune, poate sa fi fost dl Brucan cu ideea… Cert este ca s-a insistat pe faptul ca singurul mijloc politic la dispozitie era procesul, pentru ca exista convingerea clara ca acesti teroristi nu faceau decat sa traga de timp, sa ii dea un ragaz lui Ceausescu ca sa isi adune eventuale sprijinitori cine stie de unde. Ei nu puteau sa faca altceva decat sa tina in loc procesul normal de organizare a unei noi Puteri politice. Asta reuseau. Pentru ca nici la Ministerul Apararii, nici la Interne, nici la CC nu se putea… iar populatia era terorizata. Cine a trait vremurile alea isi aminteste ca era o stare de panica si chiar de teroare si oamenii - dupa euforia din 22 si dupa ce a inceput sa se traga - au inceput sa se intrebe ce se intampla. Tara de asemenea era foarte ingrijorata vazand ca la Bucuresti lucrurile nu se misca. Deci singurul mijloc politic la dispozitie era de a supune cuplul Ceausescu unui proces politic in conditiile cadrului juridic existent, nici nu putea sa fie altfel.

Ceea ce presupunea …

Ceea ce presupunea Tribunalul Militar al Municipiului Bucuresti, un cap de acuzatie, un rechizitoriu, un complet de judecata si, bineinteles, avocati pentru cei doi.

Si de la momentul primirii vestii ca au fost prinsi si pana la luarea acestei decizii nu ati discutat nici o clipa ce faceti cu ei?

Nu. A fost ideea asta, asta nu pot sa va spun de unde a aparut, ca in numele Revolutiei ei pot fi pur si simplu executati. Dar la aceasta idee s-a opus si Iliescu si va spun sincer ca m-am opus si eu, dar in primul rand ceea ce conta era parerea lui Iliescu pentru ca el isi asuma rolul de presedinte al CFSN. Categoric, acest lucru trebuia desfasurat in cadrul juridic existent. Adica al lui Ceausescu pana la urma. Ceausescu a fost judecat cu propriile instrumente juridice. Acelea care erau in vigoare la momentul respectiv. Prin urmare, ideea de a-i lichida a fost categoric respinsa. Nici o clipa nu s-a pus problema asa.

Unde urma sa-i judecati?

Numai acolo, in unitate, se putea. Deplasarea lor presupunea riscuri foarte mari. Veneau tot felul de informatii cum ca se pregatea o actiune pentru scoaterea lui Ceausescu de acolo. Banuiesc ca erau zvonuri lansate de aceste echipe care nu aveau alt scop decat asta.

Dar la dvs. cum ajungeau aceste zvonuri?

Ni le aducea Armata. Avea sistemul ei propriu de informatii, erau informatiile militare, nu mai aveau nici un contact cu Securitatea.

Dar de la Targoviste obtineati informatii in mod constant?

Da, Stanculescu era in legatura printr-un cod cu comandantul. Dar asta nu inseamna ca eram tot timpul preocupati de treaba asta. Preocuparea era ce facem cu teroristii.

Era o situatie atent tinuta sub control, sa spunem Stanculescu vorbea din ora in ora cu Targoviste, cum era?

E o chestie care ca si motivatie ziaristica o inteleg, dar care e absurda pana la urma. Adica de ce sa fi spus noi din ora in ora: "Domne, ce se intampla acolo?". Nu asta ne-a preocupat. In primul rand ca pentru noi Ceausescu era istorie. Era istorie. Si daca nu ar fi fost actiunea teroristilor, ar fi fost judecat mai tarziu in conditii de transparenta totala. Eu sunt convins ca asa ar fi fost. Dar situatia respectiva a fortat la o decizie, ca procesul sa fie atunci.

INCULPATII. Cuplul Ceausescu, condamnat dinainte de judecata

"Ceausescu, dat la o parte de popor"

Deci nu era cuplul o teroare in momentele acelea sa trebuiasca sa se scape repede de ei…

Pentru noi, singura preocupare reala era sa putem sa construim instrumentele de a guverna tara. Sa se constituie un Guvern, sa se constituie un sistem politic de conducere… Asta era problema noastra, nicidecum Ceausescu. Repet: Ceausescu era istorie pentru noi. Consideram ca el a fost dat la o parte de popor si ca atare nu mai conta. Problema era ca nu puteam sa lucram pentru ca eram sub aceasta amenintare si mureau oameni tot timpul. Din cand in cand mai mureau oameni ca sa se creeze panica. Oamenii sa nu iasa pe strada. Oamenii nu mai puteau sa se alimenteze, la orice incident spuneau "Aoleu, ne omoara!"… Erau scene foarte grave. Nu puteau fi alimentate magazinele…

Acum ati discutat cu Iliescu despre procesul asta. Nu era clar care era verdictul?

Foarte sincer, verdictul asta parea probabil. In raport cu ce? Cu capul de acuzare care s-a gandit. Capul de acuzare incepe cu stoparea actiunilor teroriste facute in apararea lui Ceausescu.

Cine l-a facut?

A fost o discutie in legatura cu principalele chestiuni care pot fi… si aici au fost lucrurile cunoscute: oamenii care au murit in Revolutie, genocidul - nu putem sa-l numim acum asa, dar atunci era cu nou-nascutii care mureau in maternitati, cu oamenii care nu aveau caldura, alimente, toata nenorocirea acelor ani si bineinteles Timisoara. Noi nu stiam cati oameni au murit la Timisoara. Am luat de buna informatia data de radio Belgrad, care exagera foarte mult numarul mortilor de la Timisoara. Dar acum ce mai conteaza daca au fost 90 sau 9.000? Era acelasi lucru din punctul nostru de vedere.

Si a fost pus Stanculescu sa se ocupe de proces…

Era singurul care putea sa isi asume aceasta chestiune. Pentru ca trebuia organizate lucrurile. El a mers cu elicoptere acolo, a dus oamenii… deci era o actiune militara si judecata era a unui tribunal militar. S-a facut dupa lege.

Exista o marturie din elicopterul care i-a luat pe Ceausesti de pe CC ca la un moment dat s-a primit ordin sa aterizeze fortat, daca nu, vor fi doborati.

N-as crede. Cine v-a spus v-a mintit. Nimeni nu era sa dea ordinul acela. Eu nu cred chestia asta. Eu cred ca cei din elicopter au vrut sa se debaraseze de Ceausescu. Si au aterizat… Era o chestie haotica. El mai intai s-a dus la Snagov… De ce? Nu s-a inteles niciodata de ce. Habar nu avea ce sa faca, unde sa mearga. Acolo nu stiu ce socoteli si-au facut si au mers mai departe. Este cel mai probabil ca de fapt cei din elicopter, ei au decis sa aterizeze, iar Ceausescu sa-si asume situatia lui reala.

De ce sa scape de el?

Isi dadeau foarte bine seama ca ei sunt dusi intr-o situatie foarte periculoasa pentru ei insisi ca slujitori ai lui Ceausescu.

Dar nu erau totusi oameni ai Securitatii? Nu oricine era in elicopterul care i-a luat de pe CC pe Ceausescu…

Asta zicem noi acum, dar si ei aveau dreptul sa se gandeasca pana la urma ca Ceausescu era un dictator care trebuia inlaturat. Aveau si ei dreptul asta. Stenograma ultimei sedinte a Comitetului Politic Executiv pe care ati publicat-o e semnificativa din punctul asta de vedere... Cum unii zic sa se traga in populatie, iar altii se dau pe dupa plopi. Si chiar cei care spuneau sa se traga voiau ca Ceausescu sa auda ca ei spun treaba asta. Dar pana la urma, cand a fost inlaturat, a fugit, Ceausescu era clar un personaj politic terminat, mort. Ca personaj politic. Fiecare putea sa se gandeasca la soarta lui. Ma uit la ordinul generalului Vlad ca Securitatea sa nu se mai amestece mai departe. Ca dovada.

Revenim la momentul procesului. Se desemneaza completul…

Si aparatorii. Aici s-a mers pe avocatii care aveau notorietate in momentul acela. Eu nu-i stiam, dar generalul Stanculescu ii cunostea.

Si a mai fost Gelu Voican…

Nu, Gelu a ajuns acolo pur si simplu pentru ca a vrut sa se duca. Adica el a spus: "Eu cred ca trebuie sa fie cineva din partea CFSN acolo". S-a oferit, a avut curajul acesta. Eu am spus ca, daca trebuie, ma duc, daca era nevoie, numai ca ceilalti au spus ca nu e cazul. E, dar ceea ce nu stiam si a fost o surpriza pentru mine este ca acolo a aparut si Virgil Magureanu. In mod cert el a ajuns acolo in intelegere cu Ion Iliescu, dar cum… Doar ca Iliescu sustinea: "Da, il cunosc, am vorbit cu el inainte de ’89, a venit de multe ori la mine". Eu nu stiam cine e si chiar a fost o surpriza pentru mine sa il vad acolo.

Ati prevazut un proces rapid?

Aici sunt doua chestiuni. Procesul trebuia sa se desfasoare fara intrerupere, asta era obligatoriu in conditiile date. Si trebuia respectate toate procedurile dupa lege. Inclusiv dreptul lui Ceausescu de a spune - si asta ar fi blocat lucrurile - daca ar fi cerut dupa pronuntarea sentintei o expertiza conform legii sau daca ar fi spus ca recunoaste acest proces si prin urmare cere clementa. Asta ar fi fost o problema.

De ce ar fi fost o problema? Va strica "procesul"?

Nu, ar fi fost o problema in sensul continuitatii procesului.

"Oamenii spuneau: "Sa scapam o data de el!""

Dar militarii care au tras in el stiau ca la asta se va ajunge.

Se poate, nu mi se pare un lucru nenormal. In momentul acela, imensa majoritate a oamenilor spuneau: "Sa scapam o data de el!".

Erati pregatiti dvs., Iliescu, pentru acest rezultat al procesului?

Ma rog, a fost destul de socant momentul respectiv. Intrebarea era: "Domne, dar s-a desfasurat totul… normal, corect?". Era destul de socant. Dupa care au si fost niste momente destul de speciale, dupa ce au venit cu caseta… Atunci s-a adunat tot ce se putea aduna din CFSN la Ministerul Apararii… de acum nu mai era nici o problema, pentru ca dupa ce s-a anuntat ca au fost omorati, au incetat si actiunile teroristilor.

Cui i-a transmis Stanculescu rezultatul? Lui Iliescu?

Da, categoric. Eu eram acolo, la MApN. Era o chestie destul de socanta. Era sentimentul ca se putea si fara asta. Adica ideea care ne stapanea era sa facem din asta un proces exemplar in fata lumii, cu toata transparenta, ca sa vedem intr-adevar faptele teribile ale lui Ceausescu. Asta era ideea principala. Un proces care sa insemne si procesul regimului.

V-a sunat Stanculescu inainte de executie sa va spuna verdictul?

Eu nu-mi aduc aminte. E posibil, dar eu nu stiu. Stiu ca a sunat in momentul in care s-a intamplat executia.

Cum a reactionat Iliescu la primirea telefonului?

Mi-aduc aminte ca a zis de cateva ori: "Ar fi fost foarte bine sa facem un proces adevarat, pe care sa-l vada tot poporul, sa vada toata lumea ce a facut omul asta si pentru ce este judecat".

"Am dormit cu caseta la piept"

Spuneati de vizionarea casetei cu executia. La cat timp ati vazut-o?

In seara respectiva. A adus-o elicopterul. Eram vreo 30 de oameni acolo. Am vizionat caseta de la cap la cap. Si atunci a intervenit discutia in legatura cu aratarea casetei. Pentru ca era clar ca in nici un caz nu puteam arata figurile celor care au format completul de judecata si pe cea a procurorului. Puteau fi lichidati. A fost o intreaga epopee, dar asta e alta socoteala. S-a facut o caseta, cei de la Televiziune au facut o intreaga razmerita, ca nu li se acorda incredere, noi a trebuit sa intervenim, discutii pana noaptea tarziu, pana cand caseta a fost aratata si dupa aceea tot felul de speculatii…

E vorba de caseta montata de Sergiu Nicolaescu…

Aceea. Au fost tot soiul de speculatii, dar nu a fost nimic neobisnuit. Caseta originala mi-a incredintat-o mie Armata, fiindca a zis ca e treaba mea. Si am lipit-o cu leucoplast pe piept si am dormit cu ea pe saltea, asta s-a intamplat.

Va temeati ca veti fi atacat pentru ea?

Nu, nu, nu. Dar disparusera trupurile celor doi Ceausesti, asta era cea mai grava chestie. Adica nu mai aveam nici trupurile, nu mai aveam nici caseta? Era dezastru, ca sa zic asa. Si atunci tin minte ca Stanculescu a spus: "Asta nu e treaba Armatei" si ce sa fac? Am luat-o, am pus-o la piept si am dormit. Dormeam pe aceeasi saltea cu Iliescu. Nicolaescu a luat-o, a venit cu ea inapoi, cu originalul si copia prost montata, dar nu conta, se vedea ce era esential. Apoi caseta originala a fost furata din Televiziune, ca noi am predat-o la Televiziune, tocmai ca sa fie multiplicata, nu eu nu stiu cine a predat-o… deci a fost furata de un ziarist care a vandut-o si asa a fost vazuta mai intai in Franta si pe urma in Romania.

Nu ratati!

In numerele viitoare puteti citi alte marturii privind decizia de executare a cuplului Ceausescu.