"Da pe bulgari!"

Doua ore de program la televiziune. Atat oferea Partidul. Tu ce sa faci? Sa nu-ti iei televizor sau pur si simplu sa gasesti solutii.

"Ia vezi, ce-i pe bulgari?" intrase in vocabularul zilnic. "Leka nosci deta", "Draghi zvritali" sau "narusenia" erau doar cativa dintre termenii uzuali cu care fericitii care prindeau posturi straine se obisnuisera. Vassil Naidenov, Tramvai nr. 5 sau Alla Pugaciova erau mai cunoscuti ca Daminescu sau Eva Kiss. Dictionarele bulgar-roman, sarbo-roman sau maghiaro-roman disparusera din magazine. Ligheanele devenisera antene, iar cei mai norocosi dadeau program video pentru tot blocul, instaland pe antena colectiva sisteme ingenioase. Irina Nistor, traducatoarea-maraton, era in casele tuturora. Cand nu emitea Europa libera sau Deutsche Welle, evident, pentru ca atunci, chiar si din casele securistilor, rasunau binecunoscutele tiuieli ale benzii de scurte. Aparatele "VEF", "Selena" sau "Gloria" erau la mare pret: aveau benzile de unde scurte in care emiteau celebrele posturi "imperialiste" si se vindeau pe sub mana.

Disidenta de sufragerie

Irina Margareta Nistor (foto), vocea tuturor casetelor video care circulau pe sub mana pe vremea lui Ceasca si care ne delectau pentru cateva ore, cand televiziunea bulgara nu avea programe interesante. A intrat in Televiziune si a subtitrat un episod din "Dallas". O performanta! Dar si un inceput pentru o lunga cariera de traducator de filme.

OPORTUNITATEA. In ’85, Irina Nistor a aflat de la o persoana din televiziune ca exista un anume domn Zamfir interesat de traduceri. Omul era "echipat" cu toata logistica necesara pentru dublaj. A urmat ce stim cu totii, pana in 1991, cand a aparut Legea Drepturilor de Autor si genul acesta de activitate a fost ingradit.

MAFIA. Toti sufereau de secretomanie. Pe principiul "Paza buna trece primejdia rea". Cu toate acestea, Irina isi aminteste de un patron care nu se ferea asa tare. Mai erau cativa piloti, pentru ca ei puteau introduce casete in tara mult mai usor. Ca si soferii de tir. Mai furniza "materiale" si un somer roman din Suedia, plus un inginer care decoda filme luate de pe satelit, desi redarea nu era dintre cele mai reusite. Casetele ajungeau sa se vanda de la mana a doua pana la a saptea, atunci cand deja nu mai vedeai si nu mai auzeai oricum nimic.

CASTIGURI. Irina primea 200 de lei pentru o traducere de film. In conditiile in care casetele se vindeau cu 400 de lei bucata. Mai mult, dupa ce se traducea un film, proprietarul facea nenumarate copii. Dintre ele, unele luau drumul Moldovei si-al romanilor emigrati in SUA.

POLITIA, CATALIZATOR. "Doar cu "Iisus din Nazareth" au existat ceva rumori", spune Irina Nistor. Asta nu-nseamna ca nu se-auzeau zvonuri si insinuari. Din partea liftierului de la TVR care nu rata ocazia sa o-ntampine pe Irina cu un calduros "V-am auzit aseara…". "Am fost intotdeauna convinsa ca totul se facea cu voie de la politie", ne spune ea.

"INDUSTRIE". Ei bine, nu doar Irina Margareta Nistor traducea. "Cristina Topescu, Elena Cristea, ba chiar si o vindecatoare de pe la Teo se lauda cu asa ceva. Probabil ca da bine…" Insa cea pe care Irina o tine minte este o anume Anca, dar ea a emigrat inainte de ’89. Vocea ei a ilustrat scena in care Oana Pellea se uita la video, in filmul lui Stere Gulea, "Stare de fapt". Una peste alta, un pusti i-a spus odata Irinei: "Cand v-aud vocea, vad un film". Ca noi toti…