Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imbarcata intr-o "clasica" 1310, expeditia "Dacioti pana-n Mongolia" este pe cale sa traversete Marea Caspica. Iata ultimele peripetii:
Ieri (vineri n.n.), cand se crapa de ziua am ajuns langa Rezervatia Naturala Qobustan sau Gobustan, am campat undeva in camp, daca pamantul asta uscat pana in maruntaiele lui se poate numi camp. Eu am dormit in masina, pe scaunul din fata, pentru ca nu am mai vrut sa-mi desfac sacul de dormit si salteaua pentru cateva ore. Am folosit ursul si prelata de la cort drept draperii pentru geamurile de la masina, ca sa nu-mi intre soarele in ochi. Simteam efectiv ca imi arde fata. Am facut o fotografie si am vrut sa pun poza pe Facebook, dar am adormit cu telefonul Nokia Pure View in mana.
Vezi aici mai multe fotografii.
M-am trezit peste trei ore de la un zumzait sacaitor. Tot felul de insecte se strecurasera prin geamul lasat putin deschis pentru a putea respira. Cand am deschis ochii tocmai trecea pe langa noi un cioban azer cu o mustata neagra, deasa, cu o turma de capre si oi, insotit de mai multi caini. Caprele au vazut cortul verde si au inceput sa-l mestece crezand ca au dat peste un mare tufis tocmai bun de mancat. Pe drumul de nisip de langa noi, camioanele treceau cu viteza si ridicau coloane de praf in aerul si asa incins, semn ca ziua de lucru la instalatiile de extractie de gaze din zona era in toi. Cu tot zgomotul din jur, ne-am trezit cu greu.
Am strans cortul si am plecat la Parcul National Gobustan, sit UNESCO, unde am vazut petroglife, desene preistorice in roca. Din pacate, cred ca nu ajung foarte multi turisti pe aici, din cauza ca nu exista practic niciun indicator care sa te indrume spre acest loc. Noi am mers pe autostrada catre Baku, iar undeva am facut stanga, pe un drum asfaltat, la indicatia unui localnic. Util ne-a fost si ghidul Lonely Planet.
In afara desenelor de pe stanci, stiam ca in zona exista vulcani noroiosi. Aveam o harta, stiam ca sunt la 15 km, am mers in directia opusa pe autostrada, ne-am oprit la o benzinarie si am intrebat. Ne-au explicat pe unde sa mergem, dar toti ne-au spus ca nu putem ajunge cu masina noastra, ca mai bine vorbesc ei cu cineva care are un 4×4. Am refuzat politicos oferta lor, am luat-o pe un drum neasfaltat si, incet, incet, in treapta a doua maximum, am ajuns intr-o zona nisipoasa, unde rotile se invarteau mai mult decat ar trebui.
Abia de sus, de acolo unde am ajuns, se vedea marea, impanzita toata de sonde si instalatii de extractie a petrolului si gazelor. De dimineata, cand ne apropiam de Marea Caspica, nu vedeam nicio apa, doar simteam mirosul intepator de petrol brut, ca la Ploiesti, dar mult mai tare, un iz care este in tot orasul. Asa am aflat ca aici nu poti face baie in mare. Nu cred ca sunt nici pesti in apa asta, cica ar fi niste plaje mai departe, dar nu ne riscam.
Vulcanii noroiosi seamnana cu cei din Romania, iar drumul pana la ei a fost acceptabil. Am ramas intepeniti doar cand ne-am bagat cu masina printre vulcani, pentru cateva fotografii artistice. Acolo exista o zona namoloasa, iar rotile Mioritei s-au inclestat. Am avut din nou noroc, deoarece cu cateva minute inainte de a ne plimba noi cu Dacia printre vulcani se oprise o masina 4×4, din care au coborat trei fete. Cand ne-am uitat mai bine era o masina de la corpul diplomatic, mai tarziu aveam sa aflam ca sunt de la Ambasada Lituaniei. Ne-au tractat putin, cat sa ne scoata din namol.
Acum suntem in Baku, de unde trebuie sa luam un feribot, ca sa trecem Marea Caspica in Turkmenistan. De fapt nu e chiar feribot, cum nu e nici bac. Se transporta cu el marfuri si tiruri, pentru ca nu exista transport de persoane. De aceea, nu exista un orar, trebuie sa suni dimineata sa afli daca pleaca in ziua respectiva sau nu. Si chiar daca iti spun ca pleaca la o anumita ora, se mai poate intarzia daca nu este total incarcat. Ne bazam pe faptul ca zilele astea marea e calma si azerii asteapta masinile de la Mongol Rally. Odata plecati din Baku vom face pe mare 12, 14 sau 16 ore, in functie de cat de mare este bacul. Cu alte cuvinte, nu este ora fixa de plecare, nu este ora fixa de sosire, dar stim sigur ca ne costa 100 de dolari de om si 70 de dolari metrul liniar de masina. Adica aproape 700 de dolari traversarea. Scumpa trecerea peste Marea Caspica…
