Dan Simovici, românul care a câştigat o bătălie împotriva cancerului

Romanul Dan Simovici este profesor in SUA, la Universitatea din Mas­sachusetts, iar in paralel lucreaza in cercetare si la Institutul de Cancer din Boston, fiind specializat in "data-mi­ning", o disciplina care are aplicatii in medicina, in special in diagnosti­carea cancerului. Cercetatorul roman a ex­plicat pentru Jurnalul National cum a reusit cu ajutorul informaticii sa puna la punct o tehnologie re­vo­lu­tio­nara de diagnosticare timpurie a maladiei, facand un pas important in combaterea acesteia. "In cer­ce­tarile mele am simplifi­cat unul dintre diagnosticele di­fe­ren­tiale intre for­me­le de leucemie, reu­sind sa gasesc o mul­time de gene re­du­se care dau ace­easi precizie in diag­nos­ticul diferential in leucemia limfo­blas­tica si mieloblas­ti­ca. Altfel spus, fo­losind metode in­for­matice se ob­ti­ne un diagnostic mai ra­pid, mai precis, mai simplu al cance­rului", a spus prof. univ. dr Dan Si­mo­vici. Profeso­rul se mai poa­te lauda si cu fap­tul ca le-a dat "lec­tii" si celor de la De­par­ta­men­tul de Stat al SUA despre cum sa-si chel­tu­iasca banii. "Am fost re­cen­zor la De­partamentul de stat al SUA. Acolo tre­buia sa revizuiesc pro­pu­neri pentru creditare sau finantari ale unor uni­tati, inclusiv de cercetare, in­­va­ta­mant", povesteste profesorul.

Din 1982, Dan Simovici este profesor in SUA, la Universitatea din Massachusetts. In paralel lucreaza in cercetare si la Institutul de Cancer din Boston. Specialitatea sa se numeste "data-mining", aceasta fiind disciplina care se ocupa cu desco­perirea informatiilor continute de datele avute la un moment dat la dispozitie. Domeniul are aplicatii in medicina, in special in diagnosticul cancerului. Prezent in Romania, profesorul Simovici a acordat un interviu in exclusivitate Jurnalului National. Cu acest prilej, cercetatorul roman a explicat cum a reusit cu ajutorul informaticii sa puna la punct o tehnologie revolutionara de diagnosticare timpurie a cumplitei maladii, facand un pas foarte important in combaterea acesteia. "«Data-mi­ning» releva cunostintele inglobate in date, este o disciplina care se bazeaza pe statistica, ba­ze de date, inte­ligenta artificiala, una dintre cele mai importante aplicatii ale acesteia fiind in bioinformatica. Eu sunt «research professor» in data-mining. In cercetarile mele am simplificat unul dintre diagnosticele diferentiale intre formele de leucemie, reusind sa gasesc o multime de gene reduse care dau aceeasi precizie in diagnosticul diferential in leucemia limfoblastica si mieloblastica. Altfel spus, folosind metode informatice se obtine un diagnostic mai rapid, mai precis, mai simplu al cancerului", a spus prof.univ.dr. Dan Simovici.

Dan Simovici este absolvent a doua facultati in Romania: Electrotehnica in cadrul Politehnicii si Matematica la Universitatea "Al.I. Cuza", el obtinand apoi si doctoratul in informatica la Bucuresti. Dupa perioada studentiei, in anii ’70, a ac­tivat o vreme ca cercetator la Centrul de Calcul din Iasi. Privind inapoi, isi aminteste ca a vrut sa dea la Me­dicina, dar a avut un profesor excelent, care i-a deschis gustul pentru mate­matica. Asa ca a ajuns la… Electrotehnica! Dezamagit de ce a facut in facultate, s-a inscris in anul I la Matematica, desi ar fi putut sa echivaleze semestrele de debut. Era inginer, se angajase la universitate si in acelasi timp era student in anul I la Matematica, un lucru iesit din comun chiar si la acea vreme. In timp ce facea a doua facultate a devenit interesat de calculatoare. "Era clar ca voi face matematica influentat de computere. De altfel, teza mea de doctorat a avut ca tema un subiect de informatica." Apoi, inainte de a pleca in strainatate, a lucrat si ca cercetator la Centrul de Calcul Iasi. In ianuarie 1981 a reusit cu mare greutate, prin interventii, sa obtina pasaport si sa ajunga in SUA. Dupa un an la Universitatea din Miami, din 1982 si pana acum a lucrat ca profesor de informatica la Universitatea din Massachusetts. Motivul pleca­rii e unul clar: posibilitati limitate de dezvoltare a carierei in Ro­mania acelor ani. "Pe atunci Elena Ceau­sescu dirija invatamantul superior. Eram singurul lector la Facultatea de Matematica care eram doctor, do­ream sa avansez, dar mi s-a explicat ca nu se poate. Cand am facut cere­rea de plecare din tara eram casatorit, aveam 38 de ani si un baiat de 6 ani." Contacte cu strainatatea nu avea decat pe latura profesionala. Stia insa ca datorita lucrarilor publicate si a rezultatelor pe linie de cercetare isi va gasi un post in SUA. "Am facut acest pas cu dificultate. Nu viza a fost greu de obtinut, ci pasaportul, pe care l-am primit dupa trei respingeri, cu ajutorul unor oameni care s-au intrebuintat serios." Ajuns in America, a primit vreo zece oferte de angajare, insa a ales-o pe cea care ii oferea posibilitatea sa lucreze imediat. "Cu toate ca aveam doctoratul nu puteam sa ajung la o universitate de top, dar a contat si oferta financiara, asa ca am ales in cele din urma Massachusetts." Aici a trecut de mult de pragul celor 100.000 de dolari castigati anual. Mai trebuie spus ca profesorul conduce doctorate si este invitat la tot felul de conferinte in in­treaga lume. Insa considera ca rea­lizarea cea mai mare este familia sa.

"Sunt si realizari profesionale. Am publicat carti, lucrari, manuale. Apoi, eu am fost acela care am creat programul de doctorat in matema­tica la universitatea unde imi desfasor activitatea si astazi. A fost o munca serioasa impreuna cu mai multi studenti, dintre care doi erau romani care au ajuns in cele din urma la Microsoft. Ca profesor, am abordat domenii noi." Profesorul Simovici se mai poate lauda si cu faptul ca le-a dat "lectii" si celor de la Departamentul de Stat al SUA despre cum sa-si cheltuiasca banii. "Am fost recenzor la Departamentul de stat al SUA. Acolo trebuia sa revizuiesc propuneri pentru creditare sau finantari ale unor unitati, inclusiv de cercetare, invatamant. Apoi, cand s-a creat un centru finlandez de «data mining» am fost chemat sa analizam proiectul si sa avem interviuri cu cei de acolo. Cu timpul am fost chemat in mai multe locuri din lume, solicitat in diverse comisii de avansari si promovari, de exemplu in Franta." Spune ca a reusit in SUA in special pentru ca americanii apreciaza ceea ce stii sa faci. "Nu mi s-a cerut nici­odata diploma de doctor, spre deosebire de japonezi, care au vrut s-o vada pana si pe cea de Bacalaureat. In America de puricat te purica, dar la ce ai in cap. Pentru un job in domeniul academic poti sa ai discutii de doua ore sau doua zile cu profesorii din departament. Insa cand vrei sa intri intr-o pozitie academica trebuie sa ai un grad academic, macar titlul de doctor, publicatii in reviste, sa prezinti articole in conferinte, lucrarile tale trebuie sa fie destul de cunoscute. Daca esti un om mun­citor si daca iei in serios profesia si vrei sa avansezi, nu este tara mai deschisa in lume decat SUA."

Profesorul Simovici considera ca punctul sau forte a fost faptul ca si-a luat foarte in serios meseria. "In profesie nu fac rabaturi." Dintre perso­nalitatile in­talnite de-a lungul vietii, cel mai mult a fost impresionat de matematicianul Grigore Moisil. Spune ca a fost un norocos, pentru ca a facut intodeauna ce i-a placut. "Cum sunt matematicienii? Unii normali, altii sariti de pe fix. Exista un anumit nivel de inteligenta. Altfel ei au o activitate normala." Si se da ca exemplu pe el insusi. Ziua sa de lucru se intinde de la 7:30 pana seara, la ora 21:30. "Stau la computer, citesc, scriu, creez softuri, articole." Nu se gandeste la pensionare, cu toate ca ar beneficia de un venit egal cu salariul de profesor, fiindca i-ar lipsi foarte mult contactul cu oamenii.