Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Generalul Dan Voinea, procurorul militar care a participat la procesul Ceauşeştilor în urma căruia cei doi au fost condamnaţi la moarte, susţine că trupurile deshumate din cimitirul Ghencea aparţin soţilor Ceauşescu. condamnarea dictatorilor nu a fost o deliberare a judecătorilor, ci doar o comandă politică, a declarat ieri pentru Jurnalul Naţional Voinea.
● Jurnalul Naţional: Rămăşiţele pământeşti exhumate aparţin soţilor Ceauşescu?
● Dan Voinea: Eu am aflat chiar de la cei care s-au ocupat de înmormântarea lor, soţii Ceauşescu au fost înmormântaţi în cimitirul Ghencea şi le-au fost puse alte cruci cu alte nume, pentru ca să nu afle populaţia unde sunt, deoarece exista posibilitatea unei răzbunări. De exemplu, la Scorniceşti au fost răscolite şi distruse mormintele părinţilor Ceauşeştilor şi de aceea s-a găsit de cuviinţă să se pună alte cruci, acesta fiind singurul motiv pentru secretul înmormântării lor. Acesta a fost motivul celor care s-au ocupat de înmormântare. După proces s-a retras completul care l-a condamnat la moarte, eu nu am participat la acele dezbateri, pentru că nu aveam voie. Este o treabă exclusiv a judecătorului să hotărască. Eu am fost ca procuror în şedinţă. Am cerut şi eu să fie condamnat la moarte pentru că faptele reţinute de noi, în sarcina lui Ceauşescu, erau din cele mai grave, pentru că Ceauşescu a fost atunci cel care a hotărât deschiderea focului împotriva tinerilor din Timişoara. El practic a început masacrul din decembrie 1989, a condus masacrul, l-a comandat. După deliberare, completul i-a anunţat că sunt condamnaţi la moarte şi i-a întrebat dacă vor să facă recurs.
● N-au dorit să atace sentinţa?
● Fiecare avea câte un avocat, s-au consultat cu avocaţii şi ei le-au sugerat să facă recurs. Ei au refuzat să facă recurs şi nu numai că au refuzat, au cerut să fie judecaţi de Marea Adunare Naţională, în condiţiile în care li se explicase că nu mai există Marea Adunare Naţională. Au refuzat să colaboreze practic cu tribunalul, nu l-au luat în serios pe preşedinte şi atunci hotărârea a rămas definitivă. Chiar dacă declarau recurs, instanţa trebuia să aştepte termenul de recurs, să rejudece procesul şi probabil că atunci nu s-ar mai fi ajuns la decizia pe care am pus-o noi la 25 decembrie. Mă gândesc.
● Consideraţi că a fost un proces corect?
● Nu aş putea spune că a fost un proces corect. În lumea asta nu există un proces corect de la cap la coadă. De asta şi Codul de Procedură oferă posibilitatea, atunci când se judecă un dosar, în fond, să faci apel, să faci recurs, pentru că probele sunt schimbătoare. Pot interveni alţi factori, alte probe, care să schimbe situaţia juridică de la începutul procesului. De asta vă spun că din punctul ăsta de vedere nici un proces nu este corect. Procedura, însă, de judecare acolo, în unitatea militară, a impresionat şi am dat senzaţia că nu trebuia să se meargă acolo, să fie judecat acolo. Nu a fost un proces normal, dar evenimentele de atunci au impus această procedură. Procedura aceasta de urgenţă era prevăzută în Codul nostru de Procedură Penală. De multe ori, înainte de '89, instanţele apelau la acestă procedură, se pleca la faţa locului, se judecau în unităţile militare procesele, pentru că în instanţa militară nu a fost ceva deosebit să se meargă la locul respectiv şi să se înceapă procesul. Cu noi nu a discutat nimeni că vor fi executaţi soţii Ceauşescu. Nici nu era treaba noastră executarea soţilor Ceauşescu. Chestiunea era să începem procesul. Le-a spus că nu avem un dosar de urmărire penală întocmit după toate normele procedurale împotriva soţilor Ceauşescu. Preşedintele a zis că nu este nici o problemă, că vom chema martori, vor veni oameni să depună mărturii..., dar important este să începem, pentru că era în ţară o situaţie care nu mai admitea amânare. Oamenii voiau să înceapă procesul lui Ceauşescu. Trebuia scos Ceauşescu şi judecat. Acum, aş vrea să ştiţi părerea mea. Părerea mea este că factorul politic a decis soarta acestui proces, şi mă refer la Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, generalul Stănculescu, ei au hotărât executarea soţilor Ceauşescu şi ei au recunoscut cu diverse ocazii, Roman a scris şi o carte pe tema asta, au hotărât-o la Ministerul Apărării Naţionale. Mergând mai departe pe această logică, acesta a fost primul proces al comunismului, cu crimele comunismului. Dacă ne-ar fi lăsat să continuăm acest proces, noi trebuia să chemăm victimele lui Ceauşecu, ei erau martorii noştri. Vă daţi seama că începea o demascare a crimelor comunismului care-i afecta pe toţi cei din anturajul lui Ceauşescu, nu numai pe Ceauşescu, că Ceauşescu nu a făcut el toate crimele de înainte de 1989. Această cauză, dacă scăpa de sub controlul politic al lui Iliescu şi era lăsată în seama unor magistraţi, a oricăruia dintre magistraţii care eram acolo, trebuia să ţină cont de cei pe care-i chemai să facă mărturii în instanţă, a victimelor, şi vă daţi seama că ducea la o demascare a crimelor comunismului.
