Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din povestea plecarii primilor trei copii ai Ceausestilor sa se faca, in Capitala, cizmari mai sunt in satul natal franturi precum cele relatate de Constantin Neacsu, fost primar in comuna in regimul comunist si dupa aceea. Toti fratii ii datoreaza mult surorii mai mari, stie el din confesiunile surorii mai mici Lina, maritata Barbulescu. Iar Niculina si-a sacrificat tineretea ca sa-si ajute fratii. Le-a fost si mama, si tata, n-a mai avut timp pentru ea ori sa faca studii. A venit insa rar la Scornicesti si nici nu s-a vorbit prea mult de ea in comuna. A ramas in relatii bune cu Nicolae Ceausescu, iar nepotii Zoe si Nicu o vizitau frecvent.
Dar prin anii ’80 umblau prin sat si altfel de vorbe. "Se pare ca Niculina s-a manifestat si a avut o iesire dura fata de Ceausesti", a auzit zvonurile si Constantin Neacsu. "Am inteles ca ea si cu nea Marin Ceausescu aveau niste principii. De acea, sotii Elena si Nicolae Ceausescu au rupt relatiile cu ei. Despre Rita (Maria) am auzit mai multe vorbindu-se. S-a casatorit cu Agachi. Un frate al lui a ajuns, la un moment dat, ministru al constructiilor de masini. Rita se baga in toate. Ca sora Linei Ciobanu, nascuta la Potcoava, care facea si desfacea multe pe-aici. Pana i-a ajuns la urechi lui Nicolae Ceausescu..."
Cam la atat duc urmele plecarii lui Nicolae Ceausescu din satul natal.
Cat despre documente, reiese din cele scolare ca pe Niculina au dat-o parintii la scoala nu la 7, ci la 8 ani. A terminat-o in 1926, cand Marin absolvea clasa a III-a, iar Nicolae, clasa I. In 1929, cand, dupa Marin, l-a luat si pe Nicolae la Bucuresti, Niculina avea abia 15 ani. La ce varsta si cum se dusese fata cea mare a Ceausestilor in Capitala? Si cum se face ca trei dintre frati au ales cizmaria ca meseria lor "preferata"?
La asemenea intrebari, ca la multe altele dintr-o biografie de dictator, nu puteam raspunde decat prin scenarii intretesute pe firele unor date personale si particularitati contextuale. Singurele institutii comunale din copilaria lui Ceausescu erau primaria, biserica, scoala si trei banci populare – Lanaru, Scornicesti si Suica.
Pana dupa al doilea razboi mondial, in cea mai mare comuna a judetului Olt nu existau spital, dispensar, farmacie, oficiu postal, librarie ori cinematograf. Nici macar mori, cazane, postavarii sau tabacarii. Simultan cu frecventarea scolii primare de Niculina, Marin si Nicolae Ceausescu, printre ceilalti fii de plugari invatau si o fata de perceptor, un baiat de croitor si altul de cizmar. Tocmai cizmarul acela ar fi putut s-o recomande pe Niculina vreunui confrate de breasla din Bucuresti.
In atelierul lui Alexandru Sandulescu din Calea Victoriei 89 ucenicise, de altfel, si Nicolae Ceausescu in primii trei ani de viata in Bucuresti (1929-1932), dupa cum declarase el insusi Politiei. Iar profesia Niculinei, mentionata in fisa sa de cadre din 1945, este "rihtuitoare", nicidecum casnica. Putem deduce si de aici ca pe fata de 12-13 ani o incredintasera parintii cuiva de incredere s-o duca la Bucuresti. Dupa cutumele vremii, ucenicia incepea cu treburile casnice din casa mesterului, nevasta aceluia purtand de grija hranei, tinutei si purtarii viitorilor lucratori. Prin "muncile domestice" prestate in gospodarie se subintelegea adesea si plata uceniciei in meserie si a traiului la oras. Un troc al serviciilor din josul piramidei sociale a epocii.
O noutate dupa razboi a fost angajarea femeilor in fabrici, ateliere sau magazine. Desi sunt platite cu 40%, maximum 80% din salariul dat pentru aceeasi munca lucratorului barbat, conditia de lucratoare calificata e superioara celei de slujnica. "Meseria-i bratara de aur" si pe deasupra inseamna suprema emancipare pentru taranca ajunsa-n oras. Stiind-o pe fata plecata de-acasa cu "painea" meseriei in mana, parintii nu se mai tem ca ar gresi pe "calea pierzaniei".
Dupa razboi, nici casatoria nu mai e ce fusese. Pentru a impiedica decaderea moravurilor si in casta armatei, in 1931 s-a emis o lege care interzicea ofiterilor sa se casatoreasca inainte de implinirea a 25 de ani si fara consimtamantul scris al comandantului garnizoanei. Pentru viitoarea doamna de ofiter, legea prevedea si cuantumul dotei, direct proportional cu gradul mirelui. Fara zestrea prevazuta si un "certificat de onorabilitate" – semnat de cinci respectabili capi de familie din localitatea natala a miresei, plus primarul –, cununia nu putea fi incheiata. Cealalta casta, a preotilor, mentinea de asemenea reguli clare. Incepand cu acordul episcopiei pentru oficierea casatoriei.
Se-ntampla des ca, la tara, fetele "sa fuga" de-acasa, convietuind cu cel ales fara cununie. Dar la oras aparuse deja "casatoria pe incercate". Perechi de functionari, lucratori, intelectuali si alte categorii de oraseni de prima generatie isi luau cate-o camera in chirie si inventarul minimal al unui trai comun pe termen nelimitat. Mai excentrici, unii declarau presei ca nu le mai pasa de obiceiul "depasit" al casatoriei. Altii, mai multi, ca n-au avut vreme de nunta. Si cei foarte multi ca n-au bani pentru nunta, nici pentru taxele impuse de Primarie. Motivul din care Niculina Ceausescu si Stefan Rusescu au stat ani buni impreuna, fara cununie, nu e stiut.
Niculina din Scornicesti, "cocoana" la Bucuresti
Copila din Scornicesti a spalat vase, a carpit, a primenit si leganat copiii mesterului, a carat cumparaturi si a dus comisioane. Cand s-a "dezghetat" suficient, au introdus-o in atelier sa invete sa croiasca si sa coasa pielea incaltarilor. In jargonul cizmariei, aceasta inseamna a fi richtuitor. O meserie "de lux" dupa aprecierea taranului: ai de lucru si iarna, si vara; nu te bate, ca-n camp, soarele ori ploaia; si, te-ai facut "cocoana" ori "domn" de oras! In cizmaria de lux a lui Niculescu, unde-si va aduce si fratii, l-a cunoscut, probabil, Niculina si pe Stefan Rusu (Rusescu) din Brahasesti (Galati). Dupa spusele unui nepot, s-a mutat apoi cu el intr-o casa din zona Floreasca, o periferie a Capitalei pe-atunci. Capatuit mester cu atelier, Rusescu aduce "cocoanei" sale acasa alta copila a unei neam mai sarman de la tara. Aceasta Elena (Lenuta) din Brahasesti va fi viitoarea nevasta a lui Marin Ceausescu, baiatul cunoscut in casa unchiului si matusii Rusescu. Se calificase si ea cizmar in casa si atelierul Rusescu dupa metoda Niculinei. Asemenea relatii intre femei si barbati, oraseni noi si rudele lor de la tara sunt in spiritul epocii. Dupa relatarile Mihaelei Ceausescu, fiica cea mare a lui Marin si Elena, amandoi parintii au iubit-o si pretuit-o pe "tanti Niculina". Nevasta de consul cu misiuni la Praga si Viena, Lenuta din Brahasesti a uitat si ea repede de cizmarie. Dar sfaturilor gospodaresti si de viata ale matusii Niculina le-a dat curs totdeauna.
Citește pe Antena3.ro
