De la fosa nazala, discret, la fosa septica

Parodie a unei sedinte extraordinare a guvernului Lomaniei

Se spune ca, pe undeva, pe drumul dintre Ulan Bator si Viena, exista o tara numita Lomania, care avea, n-avea pâine, avea, n-avea locuri de munca, avea, n-avea economie, ceva tot avea într-un grad înalt si încurajator: politica, presedinte, guvern. Presedintele acelei tari facea parte din guvern când vroia muschiul ochiului sau. Si, desi se baga în tot si în toate, când se punea problema responsabilitatii, el devenea principalul factor de condamnare a greselilor guvernamentale. Debordanta sensibilitate a oamenilor politici care compuneau acel executiv, îi facea sa nu le scape nimic din toate avantajele momentului, dar sa ceara sacrificii poporului în toate celelalte ocazii.

Multi dintre ei aveau, nu neaparat din acel an, averi si case, în fata carora Zidul Chinezesc si Palatul Belvedere, paleau, invidioase. La un moment dat, când Lomania trecea prin criza de friguri politice, importata de binefacatorii ei, unul dintre ministri, purtator al unui nume care nu se sfia sa sugereze vidul din spatiul politic respectiv, si-a facut o vila de 1500 m. la Snagov, de se încrucisau satelitii de comunicatii si de spionaj deasupra zonei, de teama de a nu pierde imaginea, despre care credeau ca e butaforie si ca ar putea veni masinistii s-o demonteze.

Cu participarea presedintelui Vasescu (dupa numele vaselor care l-au facut celebru în comertul mondial), cu economicosul premier de mic litraj, Bok, cu invitati de la F.M.I., B.M. si ai fortelor de represiune, a avut loc Sedinta extraordinara a guvernului, convocat de urgenta, pentru a dezbate intolerabila situatie din satul Covrigenii Reci din comuna Muieti Îs Posmagii, unde, printr-un abuz calificat, viceprimarul a construit în secret o fosa septica sub cladirea gradinitei de copii.
-    Domnilor, îsi începu premierul Bok declaratia, acest abuz trebuie pedepsit exemplar. Avem toate datele. Asa nu se mai poate. Noi facem economii în toate, am limitat cota de benzina a masinilor noastre...
-    Dar calatoriti cu elicopterul, caruia nu i-ati limitat dreptul de consum, se
auzi o voce a unui gazetar de la Furnalul National.
-    Când tara ne-o cere, consumam fara limita, continua, mecanic, premierul sau continua, premier, mecanicul. Fapt e ca niciun guvern n-a reusit atâtea limitari ca noi.
-    Parca mai era un guvern cu asemenea performante, Dascalescu.
-  Domnule ziarist, ne-ai jignit demnitatea. Ce, noi ne comparam cu Ceausescu si Dascalescu?
-    Nu va comparati, Ceausescu a facut si lucruri bune.
-    Esti un comunist scârbos si-ti retrag acreditarea.
-    Asta ce înseamna?
-    Înseamna ca trebuie sa iesi afara.
-    Eu ies destul de bine, dar ma gândeam la metabolismul dumneavoastra.
-   Afara, afara, afara! izbucni presedintele Vasescu. Gaozarule! Mercenar de moguli! Tonomat de euro! Afara! Asa ai învatat tu sa vorbesti cu autoritatile statului? Si va mai mirati ca am ajuns sa consideram presa o vulnerabilitate a securitatii nationale.

Sarira pe ziarist si-l facura ziar. Se dovedea astfel ca presa e o vulnerabilitate adevarata. Presedintele Vasescu îsi dadu seama ca e momentul potrivit pentru a face o baie de guvern, cu strigate, chiote si cimilituri.
-    
-    Vedeti si voi la ce abuzuri poate duce apartenenta la un partid de stânga.
Sunteti prea toleranti cu asa ceva. Eu, ca presedinte, nu ma pot implica în chestiuni de partide. Dar astia trebuie urmariti pâna-n pânzele rosii. Eu nu pot dicta procurorilor ce sa faca dar, în locul lor, as transforma acea fosa într-o închisoare, pentru cei care nu respecta legile statului. Legi pe care, pentru ca suntem majoritari, le dam chiar noi. Eu vi le sugerez si voi le implementati pâna în prasele în parlament. Altfel, unde ajungem?
    - Domnule presedinte, îndrazni premierul, primesc în aceasta clipa stirea ca în Moldova sunt inundatii.
-    Da? Regret. Dar sa aiba grija moldovenii sa îsi puna casele la loc ferit. Si sa-si faca asigurari. Statul nu va mai putea acorda niciun sprijin cetatenilor lui. De aia a fost darâmata orânduirea socialista, ca sa se termine cu ideea de asistenta sociala. Nici salarii compensatorii nu se vor mai da. Reglementati repede treburile acestea.
-  Asta ce înseamna, domnule presedinte? Dragi colegi, sunteti de acord sa terminam o data cu notiunea aceasta de politica sociala? Consens? Vom da o ordonanta de urgenta si vom urmari cu scrupulozitate, va rog sa-mi iertati sonoritatea, ca nimeni sa nu mai aiba nimic în aceasta tara.
-    Bravo, Bokulet! De aia te iubesc eu, ca întelegi repede si actionezi fara sa te gândesti. Ai instinctul tau si el îti e un vicepriministru interior.
-    Domnule presedinte, suspendam prefectul, presedintele consiliului judetean?
-    Nu, ca asta e de-al nostru. Primarul, viceprimarul, consiliul local, educatoarele de la respectiva gradinita si copiii care o frecventeaza, amendam parintii pentru complicitate...
-    Unde îsi vor face nevoile?
-    Nu e o problema. Pentru partea mica a trebii, exista ziduri, exista pomi, exista vecini. Undeva trebuie sa existe si o prapastie, o groapa, ceva. De ce sa nu ne pishim noi, de ce sa nu ne kakim noi în mod traditional? Ce, stramosii nostri aveau probleme de diureza pentru ca le lipsea gresia din bai? Pentru treaba mare, trebuie ca elevii si cadrele didactice sa învete sa mearga la dânsii acasa.
-    Domnule presedinte, îmi parvine stirea ca organele s-au deplasat la Covrigenii Reci si au stabilit ca fosa septica nu prea exista, deocamdata nu s-a înfiintat gradinita si, ieri, apele au intrat în sat, zise trist primul ministru.
-    De ce esti suparat, Bokulet?
-    Pentru ca ne-a scapat acest infractor.
-    Pai, puneti-va pe treaba, mai baieti, mai. Cautati-i altceva!
-    Cica într-adevar el a avut o problema, dar cu fosa nazala.
-    Cu propria fosa nazala sau cu fosa nazala a obstii? Sa ne spuna cineva dintre ministri, pe care-i felicit pentru felul activ în care au tacut si tac la sedintele de guvern: ce e aceea fosa nazala?
-    Eu ghindesc iudemerizd ca o fose nazale ninci nu poate sa fim dechit un altunumie la nara lui embre. Istenem, ce e nazal nu sunt septice, încheie ministrul maghiar al sanatatii.
-    Domnule presedinte, daca aveti ceva de hotarât cu inundatiile...
-   Nimeni nu se poate pune cu apa. Mergeti voi si vedeti, ca de-aia aveti atributii, dar spuneti-le cetatenilor sa se descurce.
-    Si daca ne întreaba de dumneavoastra?
-    Spuneti-le ca vin si eu. Deocamdata, bine ca am rezolvat aceasta problema a fosei, cum o fi ea: nazala, bucala, anala, septica. Sa nu ne pierdem în amanunte.
-    Ce facem cu protestatarii care se înmultesc în toata tara? întreba ministrul de interne.
    -     Nu exista asa ceva. Ma enervezi. Înseamna ca lucrati voi prost si va dau afara, preciza presedintele. Gaozarilor! Tiganci împutite ce sunteti! Auzi, proteste!
-    Am înteles, domnule presedinte. Îmi asum toata raspunderea, zise premierul.
-    Asta ce înseamna?
-    Ca vom gasi, chiar daca momentan nu exista, fosa septica despre care e vorba.

Ca besedistul ala avea probleme la fosa nazala nu ne-ntereseaza. Ca pâna-n IÁnuarie, FÉBruarie, instituim o gradinita provizorie, obtinem copiii necesari si organele vor descoperi fosa în care criminologii vor cauta si vor gasi urmele de pishiare ale nemernicului. De aceasta chestiune va raspunde distinsa noastra colega, doamna ministru Mutrea, care e o doamna perspicaca si nu poate fi banuita de masculatie, de misculatie sau de ura împotriva barbatilor. Dânsa e o martira a frontului pentru apararea masculilor. Si va pastra, în toate, masura presedintelui.
-    Domn' prezident, sa dam un comunicat de presa cu fosa?
-    Nu credem ca este oportun caci fosa in ungureste înseamna organul genial sau genital al femeii.
-    Atunci o dam în fosa ma-sii de situatie. Nimic nu ne-a iesit azi. La munca, la cotrobait, la inventat diversiuni, baieti! Cu dragul nostru minus 25% înainte!
-    La mai mare, domnule presedinte! Ura!
-    Nu, nu ura, iubirea!

Presa reactionara de la Bucuresti, televiziunile mogulilor intransigenti, liberalii si social-democratii din opozitie, împreuna, dadusera, între timp, drumul la catastrofa nationala din Moldova. Lupta lor cu un fost marinar nu se putea sa nu scoata apa în prim plan, ca un repros, ca o aluzie, ca o înjuratura de mama. Dar fostului marinar nu-i pasa. Cu privirea lui larga si stereo-dirijata, cuprindea tara si-i întelegea prioritatile. Moldova, cu toate inundatiile ei ucigase, nu putea fi în acel moment o partenera a interesului prezidential. Multa vreme, în acele localitati, nici nu se va putea instala vreo urna de vot. În perspectiva, prin reforma statului, Vasescu ar dori sa se eternizeze la putere. La popularitatea lui de astazi, când nici o baie hipertermica nu l-ar spala de pacate, problema e ca, dupa mandat, sa nu nimereasca într-o fosa, în care sa constate ca nu are loc de Bok. Restul e circulatia aerului, între Viena si Ulan Bator, si ridicarea unor tari, prin cei ce le conduc, la nivel de balamuc si la adâncime de fosa paranoica.