Decembrie ’89 - Analiza loviturii militare de stat

Alex Mihai Stoenescu analizeaza in cartea sa cum generalul Victor Atanasie Stanculescu a preluat puterea, atribuindu-si prin nota telefonica nr. 39 prerogativele comandantului suprem.

Generalul Victor Stanculescu, aflat in civil, nu este recunoscut in cladirea Comitetului Central al PCR, astfel ca poate parasi nestingherit zona, indreptandu-se catre sediul fostului minister din strada Valter Maracineanu, de unde cere o masina cu care, de altfel, se va deplasa la minister.

Ajuns aici, el "a ocupat scaunul de la capatul mesei de consiliu pe care, de regula, statea numai ministrul Apararii" si "cu dezinvoltura-i bine cunoscuta, generalul Stanculescu a inceput sa exercite atributiile ministrului" (n.a. - Viceamiralul (r) Stefan Dinu, Transparente dintr-o viata condamnata la discretie, Bucuresti 2005, pag. 218 si 221). Am dat acest citat din seful DIA, pentru ca mai exista inca reziduul povestii cu statutul incert al lui Stanculescu si cu lipsa lui de autoritate in MApN. Este o dezinformare calculata, voita, pentru a masca actele decisive pe care le-a facut atunci Stanculescu, in numele Armatei. In continuare, generalul Stanculescu transmite cele doua ordine decisive, unul fiind cel trimis prin nota telefonica nr. 38, iar cel de-al doilea fiind documentul fundamental si decisiv al loviturii de stat militare. Este ordinul, executat intocmai de intreaga Armata, de preluare a prerogativelor comandantului suprem de ministrul Apararii.

CONCLUZIA. In finalul pasajului citat mai sus si pe baza continutului ordinului din nota telefonica nr. 39, Parchetul Militar ajunge la aceeasi concluzie, care de altfel este simplu de tras: "Acesta a fost momentul in care Armata a preluat practic prerogativele comandantului suprem, in conditiile in care ministrul Apararii nu mai exista". Evident, Parchetul Militar se refera la disparitia generalului Vasile Milea. Armata insa avea ministru, pe generalul Victor Atanasie Stanculescu. Aici lucrurile nu pot fi amestecate si nici confuze, din urmatoarele motive:

1 Stanculescu fusese numit ministru al Apararii de Nicolae Ceausescu, iar grupa operativa din sediul CC, in frunte cu adjunctul sefului M.St.M., acceptase ca autentica aceasta numire, executand ordinele lui.

2 Absenta generalului Stefan Gusa nu a fost un criteriu izolat deoarece tot prin ordinul comandantului suprem in functie Gusa fusese deja subordonat lui Stanculescu la Timisoara, unde Ceausescu l-a numit pe Stanculescu comandant unic; deci, peste Gusa. Ceausescu credea ca Milea si Gusa sunt intelesi cu sovieticii pentru a nu respecta ordinele sale.

3 Prin evacuarea sefului statului din sediul Puterii, Stanculescu l-a incredintat pe seful statului sefului Aviatiei Militare, generalul Rus, care i s-a subordonat si, mult mai important, comandant care executa ordinele lui Stanculescu; elicopterul cu care s-a deplasat Ceausescu la Snagov si apoi catre Targoviste se afla sub autoritatea generalului Rus. Ordinul comandantului suprem de a fi dus intr-un anumit loc nu a fost ascultat, acesta fiind abandonat cu acordul generalului Rus.

4 Aflat inca in sediul Puterii, generalul Stanculescu da primul ordin contrar ordinului comandantului suprem (ora 10:07) prin intermediul indicativului RONDOUL, care era indicativul ministrului Apararii Nationale, apoi acest ordin a fost repetat cel putin de doua ori intocmai; Armata va executa acest ordin, trupele venite din teritoriu se opresc, iar cele din Bucuresti parlamenteaza, apoi se retrag spre cazarmi.

5 La ora 11:00, cand se transmite comunicatul oficial despre "tradarea" generalului Milea, Armata, in intregime, interpreteaza acest anunt ca ascunzand actul de asasinare a ministrului sau, motiv pentru care generalii din intreaga Armata - factorii determinanti ai acestui moment - se adreseaza Ministerului Apararii Nationale pentru informatii si pentru a afla cine este la comanda ministerului; li se raspunde ca generalul Stanculescu.

6 Ajuns la minister, generalul Stanculescu preia de facto comanda, informandu-i de data asta prin cabinetul ministrului pe toti comandantii de mari unitati si unitati asupra pozitiei sale; desi Nicolae Ceausescu ia legatura de la Snagov cu comandanti de mari unitati, cerandu-le concursul, Armata, in intregime, fara nici o fisura, executa ordinele noului ministru.

7 Prin ordinul transmis la ora 13:30 (nota telefonica nr. 39), generalul Stanculescu il deposedeaza oficial pe Ceausescu din functia de comandant suprem, ordonand Armatei sa nu mai execute decat ordinele ministrului Apararii, dar autorizeaza trupele sa asigure "paza obiectivelor civile de importanta deosebita", adica sediile comitetelor judetene de partid din tara, ceea ce a insemnat in fapt preluarea controlului de catre Armata asupra centrelor de putere politica. Incepand cu ora 13:30, generalul Stanculescu ordona preluarea, sub controlul fortelor Armatei, a Televiziunii, Radioului si a Palatului Telefoanelor.

8 Pe intreg teritoriul, in strada, fortele Armatei "fraternizeaza" cu revolta populara, aflata in desfasurare inca de dimineata, fapt ce reprezinta actul decisiv al victoriei Revolutiei, lovitura de stat militara fiind pusa in slujba miscarii populare; autoritatea Partidului Comunist Roman, ca principal si unic factor de putere in stat, dispare, fiind inlocuita cu legitimitatea revolutionara, compusa din masa de oameni participanti la revolta populara impotriva regimului si din Armata, ca factor determinant al autoritatii, precum si din Ministerul de Interne, care trece si el atat prin Departamentul Securitatii Statului, cat si prin Militie, de partea revoltei populare.

9 Inlaturarea regimului a fost favorizata substantial de atitudinea timpurie a Departamentului Securitatii Statului care a executat, inca multe zile inainte, numai ordinele sefului sau, generalul Iulian Vlad, ocolind implicarea in represiune, neuzitand de mijloacele multiple pe care le avea la dispozitie pentru a distruge posibilitatile de revolta, abandonandu-l pe comandantul suprem si permitand ocuparea sediului central al Puterii de reprezentantii revoltei populare; incadrarea corecta a atitudinii Securitatii este: retragerea sprijinului acordat, pana la 17 decembrie 1989, ora 20:00, comandantului suprem si, totodata, regimului personal al acestuia si acordarea sprijinului sau, in forma limitata, revoltei populare.

10 Ministerul de Interne, paralizat prin retinerea ministrului Postelnicu in cladirea CC si prin absenta adjunctului Nuta, va cauta prin alte cadre de conducere sa gestioneze situatia fortelor aflate inca in strada; in aceste conditii, centrul de greutate al ministerului se muta la sediul Inspectoratului General al Militiei, loc in care "acest comandament al militiei romane, de unde se puteau da diferite ordine in tara, s-a rupt categoric de Ceausescu la ora 10:30, in dimineata zilei de 22 decembrie".

11 Dupa ora 13:30 (estimarea veridica este 13:40-13:45), contactat de Ion Iliescu, generalul Stanculescu il cheama pe acesta la MApN, ii ofera protectie si il recunoaste ca succesor al lui Nicolae Ceausescu. In scurt timp, Ion Iliescu va fi contactat si de colonelul Gheorghe Ratiu, din partea conducerii Securitatii.

12 Inainte de ora 14:00 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceausescu si sprijinit de Armata, Ministerul de Interne si Securitate.

NU RATATI !

In numerele viitoare puteti cititi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre decembrie 1989.