"Despre mine se va scrie in istorie"

Au trecut aproape 15 ani de la acel decembrie insangerat. Insa lacrimi fiebinti mai curg si acum pe obrajii parintilor care si-au ingropat copiii, platind cu sange libertatea noastra. Si vor mai curge inca pana cand ochii lor se vor inchide, caci in aceasta viata nimic ii mai poate alina. Probabil doar adevarul: cine si de ce le-au omorat copiii.

Nicolae Mateescu implinise 26 de ani pe 17 decembrie 1989. Era un tanar ambitios, animat de dorinta de a ajuta, mereu cu sufletul deschis si cu zambetul pe buze. S-a nascut in Bucuresti si a absolvit Liceul Industrial nr.19 cu rezultate foarte bune la bacalaureat. Nicolae avea un frate mai mic cu sapte ani, era casatorit, avea o fetita si lucra la ITB ca electrician. Pe 21 decembrie a plecat ca de obicei de la serviciu, pe la ora trei. A iesit pe poarta intreprinderii si plin de entuziasm a spus cu voce tare: "Gata! A inceput! O sa fim liberi! O sa ne crestem copiii in libertate!"

Nu ii suporta pe comunisti

Bebe, asa cum il alinta familia, nu se putea adapta la viata impusa de regimul comunist. "Nu se uita la telejurnal, nu suporta cantecele patriotice. Cand venea acasa, imi inchidea televizorul si imi spunea sa citesc mai bine o carte, sa nu ma mai uit la program", isi aduce aminte, cu ochii plini de lacrimi, mama lui Nicolae. Era revoltat, nu se putea impaca cu gandul ca trebuie sa traiasca in oprimare, ca pana si mancarea se da pe ratie, iar daca iti exprimi gandurile liber risti sa platesti cu viata. "Nu il inghitea pe Ceausescu, era foarte revoltat", povesteste tatal lui Nicolae. "Tata, ce face asta cu noi? Asta e un al doilea Franco. Ne-a distrus tara", ii spunea Bebe tatalui sau in tramvai. "Ma speriam, ii spuneam sa taca, putea sa il auda cineva si sa ne aresteze", spune domnul Mateescu.

"Decat asa un trai, mai bine un glont in cap"

Acestea au fost vorbele lui Nicolae, rostite doar cu cateva saptamani inainte de a izbucni Revolutia. Inecata de lacrimi, mama lui Bebe isi aminteste de cuvintele fiului sau, care sunau ca o prevestire de moarte.

In seara de 21 decembrie se tragea, erau rafale de gloante prin Serban Voda, chiar pe langa zona unde locuia Nicolae cu sotia si fiica sa de numai un an si jumatate. Tanarul a trecut pe la unchiul si matusa sa, care locuiau in apropiere. "Sora mea si barbatul ei au ingenuncheat si l-au rugat sa nu iasa din casa, sa stea langa familia lui", isi aminteste mama lui Bebe. "Nu plec, unchiule, nu plec!", a raspuns el. A venit acasa, a fumat o tigara si a plecat cu un vecin catre Piata Universitatii, in jur de ora 23:00. Si-a lasat acasa actele si cheile, a plecat cu mainele goale spre Centru, unde se tragea. "Am auzit ca ar fi adus lazi de bere de la Dunarea, sa ajute la ridicarea baricadelor. A ajutat si la transportul ranitilor", povesteste tatal eroului.

L-au luat de par si l-au impuscat in cap

Nicolae si vecinul care il insotea au ajuns la Universitate, in pline rafale de gloante. "Au venit TAB-urile dinspre Unirii... Au sarit din TAB-uri niste barbati in combinezoane, erau in kaki... L-au bagat in colt, langa Spitalul Coltea, la Universitate... Moldoveanul (n.r. - vecinul) s-a ferit, s-a lasat in jos... Bebe nu a stiut", povesteste cu vocea sugrumata tatal lui Nicolae. "L-au prins, l-au luat de par si l-au impuscat in cap", spune plangand mama. Asa li s-a povestit si lor. Bebe a murit in miez de noapte, in Piata Universitatii, la cateva zile dupa ce implinise 26 de ani.

L-au cautat cinci zile

Parintii lui Nicolae locuiau la bloc, in alt cartier. Abia dimineata au aflat ca fiul lor plecase in Centru. "Stiam ca era pornit sa plece", spune domnul Mateescu. "De ziua lui, pe 17 decembrie a dat o mica petrecere cu prietenii. L-am luat deoparte si i-am spus: "Bebe, ai vazut ce s-a intamplat la Timisoara. Stai in casa, langa nevasta si langa copilul tau! Sa nu pleci din casa! Va fi varsare de sange". Se uita in alta parte si batea din picior. "Da, tata, am inteles, nu ma duc, mi-a spus. Si nu m-a ascultat", ofteaza tatal.

Prin rafalele de gloante, parintii au umblat innebuniti din spital in spital. Cu ochii in lacrimi si sufletul chinuit, fara mancare si fara odihna, au cautat in toate spitalele din Bucuresti timp de cinci zile. Pe 27 decembrie l-au gasit la Institutul de Medicina Legala. "Era intr-un sertar... Era impuscat in cap, ni s-a spus ca a avut doua gloante. Avea camasa plina de sange...", isi amintesc parintii printre lacrimi. "Avea numarul 13... A fost printre primii morti", spune tatal.

Vreau sa stiu cine l-a omorat!

Si astazi, dupa aproape 15 ani, familia nu stie cine l-a impuscat pe fiul lor, pe fratele drag. "Vreau sa stiu si eu cine a tras in el, cine l-a omorat, de ce l-a omorat? Ce-a avut cu el? De ce mi-a omorat copilul?", se intreaba tatal cu ochii in gol. De 15 ani parintii asteapta un raspuns pe care nimeni nu il poate da. "De ce nu s-a facut autopsie, sa vada cu ce gloante s-a tras, sa se afle cine a tras?", se intreaba domnul Mateescu.

INOVATI

Familia Mateescu a depus cereri si a cutreierat tribunalele in cautarea unui raspuns, cu speranta ca cei care le-au impuscat baiatul vor fi gasiti si pedepsiti. "Am fost la procuratura militara, am depus cerere acolo. Am vorbit cu procurorul Pantea. Ni s-a spus: "Domnule, teroristii care au fost au fugit peste granita. Nu-i gasim"", spune tatal tanarului rapus de gloante.

"Ni s-a spus ceva de genul: "Stim cine a tras, avem toate declaratiile de la martori, dar nu-i mai gasim"", adauga domnul Mateescu. Drumuri, avocati, usi inchise, raspunsuri evazive. Nimeni nu stie nimic. Au vorbit si cu presedintele Iliescu, cand s-au dat brevetele de revolutionar. "Din 600 de parinti, eu am vorbit cu el. Ne-a recomandat un avocat", spune mama lui Nicolae.

Bebe visa sa studieze biologia

Nicolae era pasionat de biologie, dorea sa dea la facultate. Studia engleza si dadea meditatii prietenilor la fizica si biologie, fara sa le ceara nici un ban. "Am pierdut ochii din cap... Astept sa se intoarca...", suspina mama lui Bebe. "Nu avea vicii, fuma cate o tigara din cand in cand... Serviciul si casa, asta era... Venea la mine sa mai facem combinatii la Pronosport. Ii placeau si meciurile, astepta sa vada campionatul mondial din ’90... Nu l-a mai vazut", spune cu amaraciune si tatal lui. Bebe era inteligent, pasionat de o multime de lucruri. Visa sa calatoreasca, sa cunoasca lumea. Era sufletist, gata oricand sa dea o mana de ajutor acolo unde era nevoie. Si-a oferit ajutorul suprem in acea noapte de decembrie, semnand cu sangele sau, impreuna cu atati alti curajosi, Certificatul de Libertate al romanilor. "Despre mine se va scrie in istorie", a spus odata tanarul unchiului sau, fara sa stie ca rosteste un dureros adevar.

FIICA

La moartea lui Bebe, fiica lui, Andreea Gabriela, avea un an si cateva luni. Nu a apucat sa-si cunoasca bine tatal. Mama sa, Maria, a plecat in urma cu patru ani in Italia, unde s-a recasatorit. Parintii lui Nicolae spun ca ea a rupt relatiile cu familia lui in perioada ce a urmat disparitiei fiului lor. Bunicii isi vedeau rar nepoata, caci nora nu o prea aducea si nici nu era acasa cand acestia o cautau. "Nu am mai vazut-o de patru ani pe fata... Si mi-e draga, caci in ochii ei il vad pe baiatul meu", suspina mama lui Bebe.