Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Jurnalul WEBCAM LIVE ROMÂNIA

Ştiri

Editoriale

Special

Bani şi afaceri

Externe

Cultură

România Inteligentă

Sport

Viaţa Sănătoasă

Timp Liber

Jurnalul.ro › Special › Destine diferite, dar acelaşi sfârşit tragic

Destine diferite, dar acelaşi sfârşit tragic

de Adriana Oprea-Popescu | Diana Rotaru | 14 Mar 2008 • 00:00

CAZUL FARMACISTELOR ● Daga trăia însingurată, Manuela avea un soţ şi pe Charly
Cistian Manuela şi Susan Daga erau asistente la farmacia "Theea" din Braşov. La 6 decembrie 2004 lucrau împreună în tura de după-amiază. La ora 19:30 ar fi terminat programul şi-ar fi plecat înspre casă. Era seara de Sfântul Nicolae. Între 19:06-19:10, au stabilit anchetatorii, ambele femei au fost împuşcate în cap, în laboratorul farmaciei. Manuela avea 37 de ani, Daga – 49.

Rechizitoriul DIICOT Braşov. Date despre victime. Cistian Manuela – fiica lui Gheorghe şi a Mariei, născută la data de 01.11.1967 în Braşov, domiciliată în Braşov, str..., posesoare a CI seria BV, nr 115564, eliberat de Poliţia Municipiului Braşov, CNP 2671101080021.

Susan Daga – fiica lui Adam şi a Cristinei, născută la data de 31.08.1955 în Braşov, judeţul Braşov, domiciliată în Braşov, str..., posesoare a CI seria BV nr. 115565 eliberat de Poliţia Municipiului Braşov, CNP 25550831080118.

POST MORTEM. Şase rânduri pe o coală A4. Despre viaţa lor personală, alte patru rânduri: "de asemenea, au fost ridicate, în vederea continuării cercetărilor obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor (de la Cistian Manuela: halat, un pulover de culoare maron, o pereche de pantofi de culoare maron, o pereche de blue jeans, un dres de damă, un chilot; de la Susan Daga: halat, un pulover de culoare neagră, ochelarii victimei, un maieu, un sutien, un plover de culoare neagră şi o fustă neagră)".

Manuela Cistian abia împlinise 37 de ani. Făcuse Liceul Sanitar şi absolvise, în 2003, Facultatea de Ştiinţe Economice. S-a căsătorit cu Daniel în 1989. Nu aveau copii. Manuela lucra de 18 ani la Farmacia "Theea" şi când era în tura de după-amiază, Daniel o lua de la serviciu seara.

DAGA SUSAN. Despre ea, Georgeta Mărgineanu spune că "era o fată foarte sufletistă". O ştia din 1967, de când Daga Susan se mutase în blocul de pe Aleea Minervei. Avea numai 12 ani pe atunci. Şi era singură la părinţi. Aritina (n.r. – nu Cristina, aşa cum este menţionat în rechizitoriu), mama ei, Adam, tatăl, şi Daga Susan locuiau într-un apartament de la parter, la ultima scară.

"Atunci, în primăvara în care abia ne-am mutat cu toţii în bloc, îşi aminteşte o altă vecină, Marioara Petre, era o vreme înşelătoare. Destul de răcoare, însă ardea soarele puternic. Iar bărbaţii ieşiseră să îndepărteze mormanul de pământ de la intrarea în scară, că rămăsese şantier aici. O fi fost că l-a bătut soarele, o fi avut altceva, atunci s-a îmbolnăvit Adam, tatăl ei. Era contabil de meserie. În după-amiaza aia, a intrat în casă, să se spele, şi în timp ce se ştergea pe mâini, nevastă-sa l-a întrebat: «Mă, da’ tu ce-ai de te strâmbi aşa?». Şi el, speriat, s-a uitat în oglindă. Colţul stâng al gurii îi căzuse în jos.

A făcut o semipareză d-asta, l-au dus cu salvarea la spital, peste câteva luni şi-a revenit. Făcea tratament, dar devenise, ca tot omul bolnav, urâcios. Şi ţin minte că începuse să se ia de ele, le mai şi bătea, până prin ’70-’72, când a murit el, au avut viaţă grea..."

SINGURĂ. Daga a rămas în aceeaşi casă, împreună cu mama ei. "Ţinea foarte mult la maică-sa. Pentru ea, a rămas nemăritată. Şi n-a adus nici un bărbat aici. Deşi era o femeie frumoasă şi cochetă. Şi deloc săracă. Neamurile ziceau că maică-sa putea să mărite trei fete, nu una, cu tot ce avea ea. Da’ ea, nu şi nu... A văzut cum e lumea asta şi n-a vrut", spune una dintre vecine.

În 2000, bătrâna s-a stins din viaţă, iar Daga a rămas singură. Şi multă vreme s-a îmbrăcat numai în negru. Marioara Petre îşi aminteşte: "Mulţi îi spuneau atunci: «Ce faci, măi fată, cobeşti? O ţii pe maică-ta tot în întuneric...» Dar ea dădea din cap şi-şi vedea de ale ei".

A fost o femeie retrasă, dedicată muncii şi familiei. Nu-i călca multă lume pragul. "Şi de Sărbători, tot singură stătea, spune Georgeta Mărgineanu. Era tot cu treabă, tot pe drum. Nici într-o staţiune n-a fost, în concediu. Stătea acasă..."

Când venea rânduiala, împărţea prin bloc, pentru sufletul mamei ei. Pomană îşi făcea şi când vecinii erau bolnavi şi aveau nevoie de medicamente sau de cineva care să le facă vreo injecţie. "Rău nu ştiu să fi făcut. Bine a făcut. Soţul meu era administrator şi avea biroul la parter, lângă uşa ei. Când era acasă, Daga îi ducea prăjituri şi-l întreba de sănătate. Lucra la farmacie o zi dimineaţa, o zi după-amiaza", spune Georgeta Mărgineanu.

DESTIN. Tot ea zice şi că, în ziua în care a murit împuşcată, Daga făcuse schimb de tură cu o altă colegă. Că n-ar fi trebuit să fie atunci de serviciu. În decembrie 2004, în casa farmacistei au venit rudele din Prahova, s-o înmormânteze pe Daga. De loc, ai ei erau din Izvoarele, de pe Valea Prahovei. "Atunci, la înmormântare, am auzit că Daga voia să se mărite, îşi aminteşte vecina. Pare-se că la înmormântare a venit chiar mama celui pe care urma să-l ia de bărbat. Vorbea lumea acolo, că el mai fusese însurat şi avea fetele mari acum, fiecare la casa ei". Daga n-a mai intrat în biserică pentru slujba cununiei. A fost înmormântată peste drum de bloc, dincolo de calea ferată. Lângă mama ei, pe care o iubise atât de mult. Apartamentul în care locuise a rămas moştenire unui unchi din partea mamei, care l-a şi vândut apoi. De pe urma farmacistei n-au mai rămas decât fotografiile ei, înstrăinate. "La priveghi, spune Georgeta, a scos cineva, una dintre rude, o pungă de poze şi a zis – luaţi care şi ce vreţi. Am luat şi eu două, că mi-a fost dragă", oftează vecina.

"Ştia că sunt sufletul ei"

MANUELA ŞI CHARLY. Pe spatele pozei, e scrisul farmacistei: "Mi-a luat locul. Iubire de gradul zero"

În timp ce răspunde la întrebări, Daniel Cistian răsfoieşte albumul cu fotografii de familie. La un an de la moartea Manuelei s-a recăsătorit. Soţia lui este o jurnalistă din presa locală care s-a ocupat de "cazul farmacistelor". Împreună au o fetiţă de 1 an şi 6 luni.

Daniel Cistian: ("Pozele... Astea sunt de când ne-am căsătorit, din ’89, din noiembrie.") A fost o fată cu care m-am înţeles foarte bine, în 15 ani de căsnicie n-am avut să o ating nici cu vorba, nici cu mâna, nici cu nimica, deci ne-am înţeles excepţional. În afară de farmacie şi... M-am însurat de tânăr, la 20 şi ceva de ani...

urnalul Naţional: Cum v-aţi cunoscut?

Am fost, cum să-i zic, vecini. Eu am lucrat la un centru de calcul, şi alături era farmacia. Şi am cumpărat un medicament, am invitat-o la un suc... Aşa a început totul. Şi a fost tipul de om care a rămas... Nu era nesocotită de cineva, era un om foarte bun. Şi ajuta tot timpul pe toată lumea.

Colega dumneaei avea familie?

Nu, nu. Deci ea a făcut, după moartea mamei sale, a făcut un cult de-ăsta pentru mama ei, şi ea, în afară de biserică, mănăstire şi muncă, Daga nu a ştiut absolut nimic. N-a fost căsătorită niciodată.

În ziua aia, puteţi să vă mai amintiţi...

A fost o zi care... a început foarte bine. Ne-am trezit dimineaţă, am încasat banii, m-am dus la bancă.

Aveaţi o firmă, nu?

Da, de transporturi internaţionale. Datorită colegilor dumneavoastră am intrat în faliment. De la ceea ce s-a scris în presă. ("Ăsta e albumul lui Charly, căţelul". Un Chau-chau. "Îl avem din ’99".) Din păcate, Manuela a plecat la stomatolog. Am vorbit cu ea pe la ora 16:00, i s-a făcut rău... (pe o poză scrisese Manuela – "Mi-a luat locul. Iubire de gradul zero", poză cu Charly, Codlea)... după care, la ora 18:00, 18:00 şi ceva, m-am dus la farmacie. M-a rugat frumos să-i schimb nişte medicamente, că o rugase şefa ei să merg la farmacie, la "Cosmopolitan". Gabi Alexoaie, tot transportator era, şi ne ajutam între transportatori şi ştiam clar că nu mă refuză şi, dacă vorbea şefa la telefon, sigur refuza. Şefa Manuelei, pentru că, lucrând în breasla lor, nu ştiau să ţină respectul pentru şoferi dacă nu-l găseau pe băiatul ăsta, dar datorită mie... (urmează discuţii despre albumul lui Charly. "Asta e căţeaua cu care s-a împerecheat Charly...". "Are şi puiuţi?". "Da, păi şi acum l-am împerecheat cu o căţea albă şi a făcut trei pui. Asta e prima căţea cu care l-am împecheat".) Am plecat de la farmacie să distribui medicamentele. Gabi Alexoaie era acolo. L-am sunat, mi-a zis că nu poate vorbi, nu l-am întrebat unde-i, că nu mă interesa, am plecat cu căţelul sub Tâmpa.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Prima dată când aţi venit, aţi stat cinci minute.

Atât cât mi-a dat să duc medicamentele, după care am plecat sub Tâmpa cu căţelul, am zis că până vine el... Şi, după aia, vă daţi seama, când am venit, era un d-ăsta, cum îi spune? La poartă ("Ăsta e puiul lui Charly, Sean"). Manuela era căzută jos, lângă perete, cu faţa în jos. Daga era cu faţa în sus. Am luat-o pe Manuela în braţe, am dus-o în faţă, am încercat să o trag pe Daga afară. Era mult prea grea pentru mine ca să o iau, să o pun lângă. Am apucat să trag de alarmă, n-a funcţionat. A venit salvarea şi asta... ("Respiraţie gură la gură"– poza scrisă de Manuela – pozele nu au fost scoase de la nuntă din album). După care a început ancheta, din criminal nu m-au scos.

V-au ţinut mult aşa?

Nu m-au ţinut mult, de la ora 21:00 până pe la vreo 2 dimineaţa. Hainele le-au luat de pe mine. Am rămas în pielea goală. A trebuit să vină să-mi aducă haine de acasă, pentru că alea au plecat la laborator, la Bucureşti.

De aia se spunea în presă că v-aţi dus acasă să vă spălaţi?

Da, dar au fost poliţişti cu mine. Deci nu am fost de capul meu acasă.

Practic, când aţi început să-i ajutaţi pe anchetatori, adică să strângeţi informaţii?

Din prima zi. Când a fost anchetată femeia care a fost sub acoperire. ("Aici e Manuela cu fina ei. Aici e cu colegele de farmacie, cu Daga şi ea, dar sunt şi ele două, sunt amândouă cu Charlie.") Nu a fost om să fi fost în farmacie şi să nu fi ajutat. Că şi din poze se vede, cum era cu nepoată-sa în braţe. Nu era niciodată supărată, dacă am avut nişte probleme, cu societatea, cu controale, mă susţinea. ("Ăsta a fost primul nostru autotren care l-am avut, eu cu ea". "Şi aţi făcut împrumut, cum aţi reuşit să...", "Da. Ăştia sunt ultimii fini pe care i-am cununat, e colegă de facultate cu ea").

Femeia asta care v-a dus în proces, cu banii, din Emiratele Arabe, e o cunoştinţă de familie, am înţeles.

Da, da. A făcut o d-asta, o obsesie. A făcut o obsesie efectiv. Când mi-a trimis primii bani în bancă am rămas mut. N-am ştiut..

V-a trimis din proprie iniţiativă 30.000 de euro sau cum?

Da, ea a trimis, ca proasta. Că altfel nu am cum să-i zic. ("Aici e de când a cununat Manuela". "Da’ aveţi ceva poze!", "În 15 ani s-au adunat")

La câţi ani v-aţi însurat?

22 de ani, da’ nu-mi pare rău, să ştiţi. ("Sunt finii mei de la Codlea. Am vreo 7 fini, cununaţi") A fost un copil foarte bun. Deci ne-am înţeles nu bine, foarte bine. Adevărul că ce este frumos se duce repede. Dar nu m-am gândit niciodată că din cauza colegilor dumneavoastră... Adică, am fost prea hăituit, prea... Şi soţia mea tot ziaristă e şi avem nişte conflicte când vine vorba de colegii ei de... ("Aici e la balul ei de absolvire, al facultăţii".) Mi-e ciudă ştiţi, că, dacă eram în Germania şi se întâmpla aşa ceva, până acum atâta ceream, să se închidă ziarele... Traficant de droguri, am cărat marfă furată, datorii de patru miliarde la stat, cât s-a scris. Dacă mergeţi cu mine pe Republicii, vă spun eu că se face culoar. Deci culoar se face..
Şi eu am lucrat în transporturi şi am lucrat nu legal, foarte legal. Dacă am rezistat 10 ani în transporturi, am fost corect şi mi-am văzut de ale mele. Mi-am pierdut beneficiarii, mi-am pierdut o cotă de camion. După tot ce au scris ziarele, am încercat să scap firma, cu împrumuturi în bancă, am încercat să fac orice. M-am dus ca migu’. Dar n-am mai putut practic să fac nimica. Inclusiv apartamentul l-am vândut să salvez ceva. Am avut un apartament în Neptun şi am pierdut şi banii ăia şi tot. ("Asta e cu părinţii".)

Mai ţineţi legătura cu părinţii?

Nu mai ţin legătura. Nu i-am jignit, dar... Pe oricine întrebaţi de ea, lucruri rele nu o să auziţi niciodată. Nu şi-a meritat soarta asta şi... nu ştiu pentru ce. Efectiv, când mă gândesc, secundele alea care au trecut, de acolo din faţa farmaciei până în spate, ştia că sunt sufletul ei şi cât...

Probabil o să vă gândiţi toată viaţa. Noaptea, puteţi să dormiţi?

Am un caracter foarte puternic. Dar atuncea n-am dormit, de când am găsit-o până când am înmormântat-o. Şi eu m-am ocupat absolut de toată înmormântarea ei, am stat la autopsie.

† Ce mai faceţi acum, cu ce vă ocupaţi?
Sunt director prin 18 firme. Câteva în faliment, câteva... Acum o să încep o nouă afacere. Deocamdată însă, timp de şase luni, nu pot să fac absolut nimic.

Da’ ce aveţi, hernie?

Hernie cu dislocare de disc pe canalul mădular. Am fost la un pas să paralizez. ("Aici când am urcat cu maşina până sus la Babele. Mergeam la pescuit împreună". "Nu se plictisea?". "Nu, chiar îi plăcea. Dacă prindea cel mai mic peşte, era cel mai mare peşte al ei.")

Cât de ironică e viaţa asta uneori...

O viaţă de căcat, pe româneşte. Pot să vă spun... şi chiar dacă i-ar da detenţie pe viaţă tot nu... Nu ar aduce-o înapoi...

Împrumuturi cu scandal

În primele zile, pe lista suspecţilor s-a aflat şi Daniel Cistian, soţul Manuelei. În acea seară fusese de două ori în farmacie. O dată în jurul orei 18:40, când a plecat să schimbe un medicament la o altă farmacie, a doua oară, după ora 19:15 (n.r. – în rechizitoriu nu e precizată ora exactă), când s-a întors la "Theea" şi şi-a găsit soţia împuşcată în cap. Ulterior, s-a stabilit că Cistian Daniel, care avea permis de port-armă din 1993, deţinea în casă un pistol de tip Walther, de calibru 9 milimetri. Însă expertizele balistice au stabilit că arma nu fusese folosită în ultima vreme. Unii ziarişti din presa locală au încercat mai ales atunci, în primele zile, să acrediteze ideea că execuţia farmacistelor ar avea legătură cu datoriile pe care le făcuse Daniel Cistian, prin firma de transport. Cu o adeverinţă de cazier de la Administraţia Fiscală, el a arătat că n-avea nici o datorie. Şi a dat, rând pe rând, toţi jurnaliştii în judecată. Zvonurile au rămas... "Acuma, aţi văzut dumneavoastră, de la momentul producerii infracţiunii şi până în prezent au făcut «plus una» teorii, mai mult sau mai puţin specialiste, specializate. Cine a vrut şi cine n-a vrut a emis ipoteze. Au apărut clarvăzători, au apărut voodoo, au apărut ba poliţişti, extrainvestigatori, ultraanchetatori, biorezonanţe, mefisto... Hai să lăsăm dracului organul abilitat să-şi facă datoria în măsura în care este specializat, plătit şi poate să desfăşoare aceste activităţi. Opiniile astea colaterale nu fac decât să bulverseze derularea unei cercetări", susţine Lorette Luca, avocata lui Daniel Cistian.

După ce a ieşit din cercul suspecţilor, clientul ei a intrat într-un alt scandal mediatic. Din Emiratele Arabe, o braşoveancă îl acuza că i-a dat cu împrumut 30.000 de euro, fără să-i mai primească înapoi. Femeia, care susţinea că Daniel Cistian i-a promis că o ia de nevastă, a protestat în toamna anului trecut chiar în faţa blocului datornicului. I s-a alăturat o altă păgubită, o femeie de 80 de ani, care declara că i-ar fi dat lui Cistian 70 milioane de lei. Din care mai avea de recuperat vreo 36 de milioane de lei şi 200 de euro, bani pe care bătrâna îi păstra pentru înmormântare. La începutul lui februarie, femeia a murit. Poliţia şi Parchetul au concluzionat că Daniel Cistian nu se face vinovat de comiterea înfracţiunilor de încredere şi abuz de încredere. Procesul pentru cei 30.000 de euro merge mai departe, pe civil. Avocata Lorette Luca explică: "(n.r. – au fost) două... sau trei. Cu neînceperea urmăririi penale. Certamente. Plăteşte taxa de timbru la judecătorie pe cale civilă şi dă-mă în judecată şi ne-om judeca. N-am spus niciodată că nu-i dăm banii înapoi. Întotdeauna a zis: «da, îi dau când am». De altfel asta a fost condiţia iniţială a acordării împrumutului, dar ştiţi..."

Nu rataţi!
Citiţi luni un interviu cu Alexandru Diaconescu, cel care a fost acuzat de comiterea dublului asasinat din farmacia "Thea"