Dezvăluirile unui superagent FBI

EXCLUSIV  ●  Omul care l-a întîmpinat şi identificat pe Pacepa în SUA
Timp de 29 de ani s-a ocupat de contrainformaţiile FBI pentru România şi Uniunea Sovietică. La 28 iulie 1978, Wayne A. Barnes l-a întîmpinat pe generalul Ion Mihai Pacepa la baza aeriană Andrews. În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Barnes vorbeşte despre operaţiunile Securităţii în SUA, despre Pacepa, dar şi despre cartea pe care o va lansa curînd.

EXCLUSIV  ●  Omul care l-a întîmpinat şi identificat pe Pacepa în SUA
Timp de 29 de ani s-a ocupat de contrainformaţiile FBI pentru România şi Uniunea Sovietică. La 28 iulie 1978, Wayne A. Barnes l-a întîmpinat pe generalul Ion Mihai Pacepa la baza aeriană Andrews. În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Barnes vorbeşte despre operaţiunile Securităţii în SUA, despre Pacepa, dar şi despre cartea pe care o va lansa curînd.

•      Jurnalul Naţional: La 28 iulie se împlinesc 30 de ani de cînd un avion militar american avîndu-l la bord pe generalul Ion Mihai Pacepa a aterizat la Washington. Aţi fost la baza Andrews atunci. Ce ne puteţi spune?

WAYNE. A. BARNES: În 1978 eram specializat deja în probleme româneşti. Absolvisem cursul de limba română la o şcoala guvernamentală de limbi străine şi împreună cu partenerul meu, răposatul Warren Rowlands, mă ocupam de Ambasada Română din Washington. În seara de 27 iulie, ambii am primit ordin ca a doua zi să fim prezenţi la Aeroportul Andrews, cînd generalul Pacepa va ateriza. Nimeni din comunitatea de informaţii a SUA, în afară de noi doi, nu îl cunoştea la faţă pe general şi misiunea noastră era de a-l identifica.

Spionaj la Ambasada României din SUA

•      Îl cunoşteaţi?

În aprilie 1978 a fost la Washington în calitate de secretar de stat şi consilier prezidenţial ca să pregătească vizita lui Ceauşescu, şi una dintre sursele noastre ne-a spus că el era, de fapt, general locotenent şi şef al Serviciului de spionaj român. Într-una dintre acele zile Pacepa a participat la un picnic organizat de Ambasada României în complexul de apartamente unde locuia majoritatea diplomaţilor români. Am supravegheat picnicul cu un număr relativ mare de agenţi pentru a evita deconspirări şi am reuşit să-l vedem, în sfîrşit, la faţă, pentru prima oară, pe şeful spionajului român.

•      Cine mai era la baza prezidenţială Andrews?

La 28 iulie, cînd avionul militar C-131 care l-a adus pe general la Washington a aterizat, aeroportul era plin cu demnitari veniţi să-l întîmpine. Mulţi îl cunoşteau pe Pacepa în calitate de consilier al lui Ceauşescu, dar nimeni nu putea certifica faptul că el era general locotenent şi adjunctul şefului Serviciului de spionaj român, căruia preşedintele Carter îi acordase azil politic. Doar după ce Warren şi cu mine am confirmat că cel care a sosit era cu adevărat "generalul" s-a pus covorul roşu la scara avionului. Cînd generalul a apărut, în sfîrşit, la uşa giganticului avion, el a fost întîmpinat cu urale şi aplauze. Era primul şef al unui serviciu de spionaj al blocului sovietic care s-a rupt de comunism şi a cerut azil politic în SUA. Restul este istorie.

•      Presa occidentală a scris că defectarea generalului Pacepa a avut efectul unei explozii nucleare pentru Ceauşescu. Securitatea a fost devastată. Cum au văzut autorităţile americane defectarea generalului?

Pentru noi, generalul a fost atunci, şi a rămas şi azi, cel mai important demnitar al blocului sovietic care a primit azil politic în SUA. Nu numai funcţiile generalului şi încrederea de care se bucura din partea lui Ceauşescu l-au făcut atît de important, ci şi cunoştinţele sale despre întreaga comunitate de informaţii comunistă. La noi, directorul FBI şi directorul CIA cunosc doar activitatea instituţiilor pe care le conduc. Generalul Pacepa cunoştea atît activitatea echivalentului românesc al FBI, cît şi al echivalentului CIA. A fost o premieră mondială pentru noi.

•      Ce s-a întîmplat?

Pacepa a expus oprobiului public sutele de spioni români acoperiţi ca diplomaţi. Vă dau un mic exemplu. La cîteva săptămîni după ce generalul a sosit la Washington, şeful FBI-ului a primit o scrisoare de mulţumire de la omologul său japonez, care ne informa că toţi ofiţerii acoperiţi ai DIE din Tokyo au fost rechemaţi la Bucureşti. "O bună parte a agenţilor noştri care au supravegheat Ambasada română pot fi acum folosiţi ca să supravegheze Ambasada sovietică", se încheia scrisoarea, care ne-a mulţumit pentru acest neaşteptat "ajutor".
Un ofiţer FBI a tradus cartea lui Pacepa

•      La 25 decembrie 1989, Ceauşescu a fost executat la capătul unui proces în care acuzaţiile s-au bazat aproape cuvînt cu cuvînt pe cartea "Orizonturi Roşii". Cum a fost privită cartea în America în general şi în FBI în special?

"Orizonturi Roşii"  este o carte unică. Generalul a vrut să schimbe istoria. Şi a schimbat-o. A vrut, de asemenea, să-şi reabiliteze trecutul. Şi l-a reabilitat. Frumuseţea cărţii constă în faptul că este decentă, impersonală şi obiectivă. Spre deosebire de alte cărţi despre tiranii comunişti, "Orizonturi Roşii"  nu conţine invective, nici comentarii vitriolice şi nici subiectivisme. Este o carte care prezintă fapte şi care lasă cititorul să le digere. Vă reamintiţi filmul "Vrăjitorul din Oz"? În "Orizonturi Roşii", generalul Pacepa a ridicat o altă cortină, una care a acoperit pe "Vrăjitorul din Bucureşti" şi care a lăsat cititorii să audă ce spune şi să vadă ce face un dictator comunist cînd nu se aşteaptă să fie observat. A fost o noutate mondială şi de aceea a fost republicată în 27 de ţări. O ediţie în limba română, tradusă de un fost ofiţer FBI şi tipărită la New York, a fost introdusă ilegal în România. O traducere în limba maghiară, tipărită sub forma unei cărţi de buzunar, similar cu cărţile lui Mao în China, a fost introdusă ilegal in Ungaria. "Orizonturi Roşii" continuă să fie încă vîndută în librăriile din SUA după 21 de ani de cînd a fost publicată.

•      Ceauşescu şi Arafat au pus un premiu de două milioane de dolari pe capul generalului. V-a fost dificil să-l protejaţi? Au fost momente cînd viaţa i-a fost în pericol real?

Ceauşescu şi Arafat şi-au unit într-adevăr eforturile în cîteva încercări disperate de a obţine date despre noua identitate a generalului în SUA. Dar orice informaţie despre o personalitate atît de importantă precum generalul Pacepa constituie secret de importanţă deosebită şi este păstrată ca atare. Numai un număr extrem de limitat de ofiţeri CIA şi FBI cunoşteau unde se află generalul, şi nici chiar aceştia nu ştiau noua sa identitate. Nici eu nu o ştiam. De aceea, toate eforturile de a-l localiza pe general au fost zadarnice. Pe de altă parte, noi, cei din FBI, am lansat date diversioniste despre el, menite să îi ducă pe agenţii lui Ceauşescu pe piste false. Vă dau un exemplu.

La începutul lui 1980, Arafat şi Ceauşescu au trimis în SUA o echipă de asasini palestinieni cu sarcina de a-l identifica şi ucide pe general. Ea a fost depistată şi compromisă de FBI, dar nici măcar noi nu ştiam unde se află generalul. Cîteva ziare americane au scris despre aceşti asasini, dar, bineînţeles, nimeni nu a fost în măsură să scrie măcar un rînd despre generalul Pacepa. Ulterior am aflat că Nicolae Ceauşescu a recompensat sprijinul lui Arafat în "cazul" Pacepa prin ajutor necondiţionat la ONU, inclusiv cu un vot crucial în favoarea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

•      Cunoaştem foarte puţin despre viaţa generalului Pacepa în SUA. Aici sînt zvonuri că ar fi murit. Ce ştiţi despre el? Trăieşte?

L-am văzut recent pe general. Anul acesta va împlini 80 de ani şi este aproape tot aşa cum l-am cunoscut acum 30 de ani. În fiecare dimineaţă face jogging, în fiecare seară, la tenis – vara afară, iarna pe teren acoperit. Sînt în permanent contact cu generalul prin e-mail şi telefon. Discuţiile noastre sînt un fel de ping-pong intelectual. O plăcere. Acum două luni eram la restaurant cu un prieten care este în contact cu generalul şi, tam-nesam, în timp ce mîncam, m-a întrebat: "Mîine eşti ocupat?" Am un program încărcat, şi nu-l pot schimba de la o zi la alta, dar am întrebat din politeţe despre ce este vorba. "Generalul Pacepa vrea să te vadă". Am lăsat totul la o parte. A doua zi a fost o zi de neuitat. Am fost împreună de dimineaţa pînă seara. Generalul arăta la fel de elegant, viguros şi spontan ca şi ultima oară cînd l-am văzut. Mi-a spus că nici eu nu m-am schimbat. Să fie oare din cauză că avem aceleaşi idealuri, aceleaşi interese şi aceleaşi ţeluri?

Biografie

Wayne A. Barnes a lucrat în Departamentul de Contrainformaţii al FBI timp de 29 de ani.  În 1973, el a urmat un curs de limbă română la Defense Language Institute în Monterey, California şi apoi s-a specializat în probleme contrainformative româneşti. Datorită succeselor obţinute a fost transferat la Divizia FBI, care s-a ocupat de Uniunea Sovietică. În decursul îndelungatei sale cariere a obţinut numeroase medalii şi alte distincţii. A fost implicat în programul DECA (Development of Espionage and Counterintelligence Awarness) al FBI.

Barnes este membru al Baroului Avocaţilor din California şi locuieşte în Coral Gables, Florida. După ce s-a retras din FBI, în anul 2000, a fost implicat în recuperarea unor tablouri de mare valoare (Monet, Degas etc.), furate din muzee şi colecţii particulare din SUA şi alte ţări. Barnes are o firmă personală de investigaţii, specializată în furt de lucrări de artă.


Continuarea, în numărul nostru de mîine.