Dezvaluirile unui superagent FBI

O EXCEPTIE ● Omul care l-a intimpinat si l-a identificat pe Pacepa in SUA
Timp de 29 de ani s-a ocupat de contrainformatiile FBI pentru Romania si Uniunea Sovietica. La 28 iulie 1978, Wayne A. Barnes l-a intimpinat pe generalul Ion Mihai Pacepa la baza aeriana Andrews. In exclusivitate pentru Jurnalul National, Barnes vorbeste despre operatiunile Securitatii in SUA, despre Pacepa, dar si despre cartea pe care o va lansa curind. Va prezentam partea a doua – si ultima – a interviului cu Wayne Barnes.

O EXCEPŢIE ● Omul care l-a întîmpinat şi l-a identificat pe Pacepa în SUA
Timp de 29 de ani s-a ocupat de contrainformaţiile FBI pentru România şi Uniunea Sovietică. La 28 iulie 1978, Wayne A. Barnes l-a întîmpinat pe generalul Ion Mihai Pacepa la baza aeriană Andrews. În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Barnes vorbeşte despre operaţiunile Securităţii în SUA, despre Pacepa, dar şi despre cartea pe care o va lansa curînd. Vă prezentăm partea a doua – şi ultima – a interviului cu Wayne Barnes.

• Jurnalul Naţional: Aţi lucrat mulţi ani la FBI în probleme româneşti. Ce fel de operaţiuni au caracterizat activitatea serviciului de spionaj comunist român în SUA? Ne puteţi da exemple?

Wayne A. Barnes: Majoritatea acţiunilor serviciului de spionaj român în SUA au avut ca scop furt de tehnologie militară şi civilă. Acestea au fost faimoasele operaţiuni "TS", cum erau codificate în DIE. Cele mai complexe au fost însă acţiunile de influenţă.

• Puteţi exemplifica?

În anii 1970, misiunea prioritară a DIE a fost de a determina Administraţia SUA să acorde României Statutul Naţiunii Celei Mai Favorizate. Numele de cod – puţin voalat – al acţiunii a fost "Clauza". Pentru executarea ei, rezidenţa DIE din Washington a recrutat sau a încercat să recruteze diverse personalităţi ale emigraţiei române, cărora le-a dat apoi sarcina de a face lobby pentru "Clauză". Unii au acceptat, deoarece au crezut în gogoaşa că Ceauşescu voia să creeze un comunism prooccidental. Alţii au acceptat să facă jocul rezidenţei pentru că voiau să-şi protejeze rudele din ţară sau să obţină viză de ieşire pentru unele dintre ele. Pînă la urmă, operaţiunea "Clauza" ne-a ajutat mai mult pe noi decît pe români. Ea ne-a dat posibilitatea să cunoaştem şi să neutralizăm o bună parte a agenţilor de influenţă ai rezidenţei DIE. Cele cîteva milioane de dolari în credite, precum şi facilităţile de export obţinute cu ajutorul acţiunii "Clauza" nu au folosit populaţiei. Ele au fost utilizate de Ceauşescu ca să transforme România într-un monument pentru sine însuşi.

• Ştim că Securitatea a încercat şi dezbinarea românilor-americani…

O altă acţiune operativă majoră a rezidenţei, care s-a încheiat cu succes pentru DIE, a avut ca obiectiv compromiterea şi deportarea episcopului Valerian Trifa. Ea a făcut parte din operaţiunea "Clauza". Ţelul final al acţiunii împotriva lui Trifa, care a fost condusă personal de Ceauşescu şi de generalul Gheorghe Bolânu, şeful Diviziei III din centrala DIE care coordona activitatea împotriva emigraţiei, l-a reprezentat destabilizarea comunităţii româno-americane din SUA şi preluarea ei sub controlul DIE. Anticomunismul episcopului Trifa a fost un ghimpe în ochii lui Ceauşescu, care a decretat că el trebuie compromis politic şi deportat din SUA. Acţiunea DIE a durat aproape zece ani, şi, din nefericire, şi-a îndeplinit obiectivele.

• Cum?

Pornind de la faptul că episcopul Trifa a fost legionar şi că a fost condamnat în România lui Antonescu pentru participare la rebeliune, DIE a insinuat că el a fost şi "criminal de război". O decizie judecătorească din 1940, prin care Trifa fusese condamnat în absenţă la cîteva luni de închisoare, a fost falsificată de DIE ca să arate că el a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru "genocid". DIE a dat o fotocopie a acestui document (pentru a evita, evident, analiza microscopică a originalului) unuia dintre agenţii săi în SUA (îl voi numi aici doar "C.K."), împreună cu o poză în care Trifa apare în ataşul unei motociclete, îmbrăcat în uniformă legionară şi cu un pistol în mînă.

• Ce s-a întîmplat apoi?

Pe baza lor, C.K. a intentat, sub îndrumarea DIE, acţiune penală, cerînd expulzarea lui Trifa din SUA ca fiind criminal de război. Agentul DIE, care era finanţat de Bucureşti, a cîştigat procesul. Pe baza acestei decizii judecătoreşti, C.K. a solicitat Departamentului Justiţiei să retragă cetăţenia americană acordată lui Trifa şi să-l expulzeze din SUA drept criminal.

• Şi mai departe?

DIE l-a sprijinit pe C.K. cu o campanie de presă împotriva lui Trifa declanşată de gazete ale emigraţiei din SUA (precum Dreptatea, editată de Dean Milhovan) şi Israel pe care le finanţa. În 1975, C.K. a reuşit să convingă un ziarist american, Ralph Blumenthal, că Trifa era criminal de război şi acesta a publicat un articol devastator în prestigiosul The New York Times. Avocatul lui Trifa, John Sibisan, a făcut recurs la decizia de expulzare a lui Trifa, dar procesul s-a prelungit cîţiva ani. Acţiunea împotriva lui Trifa a fost printre primele operaţiuni ale DIE descrise de generalul Pacepa după ce a primit azil politic in SUA. Laboratoarele CIA – şi ulterior ale FBI – au analizat fotografia în care Trifa apărea în ataşul unei motociclete cu un pistol în mînă şi au stabilit că era falsificată. Capul lui Trifa substituise capul celui care fusese cu adevărat în motocicletă. FBI-ul a verificat şi documentat informaţiile generalului şi a întocmit apoi un raport detaliat despre vendeta lui Ceauşescu împotriva lui Trifa. Raportul a avut nouă pagini şi a fost redactat de generalul Pacepa şi de mine. Eu am fost cel care a prezentat, explicat şi susţinut acest raport la Departamentul Justiţiei. Din păcate, a fost prea tîrziu. Extenuat, episcopul Trifa şi-a predat voluntar paşaportul american şi a fost de acord să se stabilească în Portugalia. El a fost deportat în august 1984 şi a murit în Portugalia în ianuarie 1987 în urma unui infarct.

• Ce a urmat după succesul acţiunii împotriva lui Trifa?

Acţiunea DIE împotriva episcopului Valerian Trifa a fost unul dintre cele mai mari "travesti-uri" istorice ale Războiului Rece. Ea a ajutat regimul comunist din Bucureşti să exporte zeci de preoţi securişti care au preluat sub control numeroase biserici ale emigraţiei române din SUA şi Canada. Asta a creat derută pînă şi în cele mai anticomuniste organizaţii de emigranţi români din Statele Unite. La vremea aceea am cunoscut relativ bine aceste organizaţii şi am văzut efectele cu propriii ochi. Nimeni nu mai ştia în cine să aibă încredere. Pînă atunci, Biserica era centrul anticomunismului.  Biserica devenise un organ de glorificare a lui Ceauşescu. Din păcate, urmările nocive ale acţiunii DIE împotriva episcopului Trifa nu au fost încă total eradicate.

Erou în America, trădător în România

• Guvernul SUA a descris cooperarea generalului Pacepa cu comunitatea de informaţii a SUA ca "o importantă şi unică contribuţie la securitatea SUA". Unii români îl etichetează şi azi pe general drept trădător. Ce părere aveţi despre aceste opinii?

În viziunea mea şi a colegilor mei din FBI, generalul Pacepa trebuia invitat în România şi primit cu braţele deschise încă din 1990. În celelalte foste ţări comuniste, în special în Ungaria, Republica Cehă şi Polonia, cei care au ajutat lupta  SUA împotriva comunismului au fost onoraţi ca eroi – ceea ce, de fapt, sînt. Mi-e greu să cred că mai există oameni în România care nu înţeleg nici azi că actuala faţă a ţării, libertatea de care se bucură, restaurantele, hotelurile, avalanşa de întreprinderi private şi autoturisme care îi înconjoară se datorează, într-o anumită măsură, faptului că războiul declarat de generalul Pacepa comunismului a fost încununat de succes. Acum trec la întrebarea dvs. Un răspuns simplist ar fi că aceia care refuză să recunoască contribuţia generalului Pacepa la demolarea comunismului trăiesc în altă lume. Din cîte cunosc, după căderea Zidului Berlinului şi executarea lui Ceauşescu, i s-a sugerat noului preşedinte al României să-l reabiliteze pe general. Răspunsul a fost: "Pacepa este trădător şi va trebui executat ca trădător". Ironia este că preşedintele respectiv nu ar fi fost preşedinte dacă generalul Pacepa nu lupta împotriva comunismului.

• Aţi lucrat mulţi ani cu generalul Pacepa. Ce vă place mai mult la el?

Am avut plăcerea să lucrez cu 24 de persoane care au "defectat" din blocul sovietic sau care s-au oferit voluntar să sprijine operaţiunile noastre împotriva spionajului blocului sovietic. Generalul Pacepa a fost unic. El a ajutat nu numai FBI-ul şi CIA-ul, ci întreaga Americă. Articolele şi cărţile sale au fost atît de documentate, de convingătoare şi de pasionante, încît i-au determinat pînă şi pe susţinătorii lui Ceauşescu din SUA să întoarcă armele împotriva sa. Ca şi mine, generalul are aversiune fizică faţă de tiranii care vor să dicteze altora cum să-şi organizeze şi să-şi trăiască viaţa, indiferent dacă aceşti tirani sînt în Uniunea Sovietică, România, Irak, Iran sau Venezuela. Din păcate, puţini realizează pericolul acestor tirani înainte de a fi prea tîrziu. Anii petrecuţi împreună cu Ceauşescu l-au învăţat însă pe general cum să-i miroasă şi de unde să-i apuce. Acesta este un alt element care ne-a apropiat. Cînd discutăm pentru prima oară, la FBI, cu un om care s-a rupt de un regim dictatorial şi a cerut azil politic în SUA, primul element care ne interesează este să aflăm sfera sa de cunoştinţe şi amploarea lor. În FBI, asta se numeşte "knowledgeability" şi ne ajută să stabilim de ce experţi avem nevoie pentru a-i exploata şi evalua informaţiile. Ne ajută, de asemenea, să estimăm durata interviului. De regulă, un "debriefing", cum îl numim noi, durează între cîteva săptămîni şi cîteva luni. Cît de mult poate şti un singur om? Cînd generalul Pacepa a fost întrebat cît timp ne-ar trebui ca să discutăm ceea ce ştie, el s-a gîndit cîteva minute, după care a spus: "Peste cinci ani, s-ar putea să uit ceea ce nu m-ai întrebat anul acesta". Au trecut 30 de ani de atunci şi continuu să aud noutăţi de la general.

Prima dată în România

• Aţi vizitat recent România. De ce?

Lucrez acum ca investigator privat în toate statele Americii şi călătoresc frecvent în Caraibe, America Centrală şi Europa. Recent, am avut un caz şi în România şi am avut şansa să o vizitez. A fost o adevărată plăcere să pun piciorul, pentru prima oară, în ţara de care m-am ocupat profesional şi pe care o studiez de peste 35 de ani. Nu pot discuta acţiunea pentru care am venit în România deoarece investigaţia este în curs, dar pot preciza că ea este de natură criminală, nu informativă.

• Am înţeles că aţi terminat o carte şi că intenţionaţi să o publicaţi şi în România. Despre ce e vorba?

După ce a căzut Zidul Berlinului şi Ceauşeştii au fost executaţi, am avut sentimentul fizic că am terminat ultima pagină a unei cărţi extraordinare: o carte despre efortul făcut de lumea liberă pentru a destrăma imperiul sovietic. Cîţiva ani mai tîrziu am realizat că există un gol în acea carte. Ea nu conţine nimic despre contribuţia FBI-ului la cîştigarea Războiului Rece, şi atunci cînd cei care au adus această contribuţie vor dispărea  fizic o parte unică din istoria FBI va rămîne necunoscută. Cartea pe care am scris-o este intitulată "The Dance Before the Wall"  (Dansul în Faţa Zidului) şi este, cum spunem noi, un "interplay" de operaţiuni contrainformative ce au avut loc în anii Războiului Rece în SUA.
Cartea descrie activitatea unui grup contrainformativ al FBI-ului începînd cu 1970, cu eroi (generalul Pacepa este unul din ei), cu complicaţii, cu pericole şi cu toate celelalte componente ale vieţii şi activităţii celor pe care noi îi numim "Cold Warriors – luptători ai Războiului Rece". Deoarece toată această activitate continuă să fie clasificată "Strict Secret" de FBI, şi deoarece nu există perspective ca această clasificare să se schimbe în timpul vieţii mele, nu am putut face din cartea mea un documentar cu nume şi locuri reale. În FBI nu există ceea ce noi numim "kiss-and-tell". În FBI, secretele rămîn secrete. Acţiunea cărţii mele are loc în Washinghton şi se bazează pe operaţiuni contrainformative reale, dar este prezentată sub forma unui roman de ficţiune, cu eroi adevăraţi care au însă nume fictive (generalul Pacepa, de exemplu, apare ca generalul Pîrvu). Sper că voi reuşi să o public şi în România, care constituie unul dintre locurile acţiunilor din carte.

De cine se teme Pacepa?

• De ce credeţi că generalul nu vrea să apară public? Cine îi mai poate ameninţa viaţa acum?

Pacepa se află în continuare sub protecţia Guvernului SUA, iar înfăţişarea şi vocea sa sînt clasificate şi azi "Strict Secret". Autorităţile de specialitate i-au construit o nouă identitate. Asta a cerut imaginaţie, eforturi, timp şi bani. Acum generalul are o viaţă nouă, în care nimeni nu ştie că el a auzit măcar de România. Dacă ar apărea la tv sau ar vorbi la radio, prietenii şi vecinii vor realiza că el este, de fapt, generalul Pacepa. Asta ar constitui o încălcare flagrantă a normelor de securitate, precum şi distrugerea noii sale identităţi. În România există încă, din păcate, comunişti fanatici care vor să se răzbune pe general pentru gloria şi privilegiile pe care le-au pierdut din cauza lui. Dar pericolul mare pentru general vine de la Răsărit. Anul trecut, el a publicat cartea "Programat Să Ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul şi asasinarea lui Kennedy", care a provocat reacţii dure din partea foştilor KGB-işti ce conduc azi Rusia. Generalul a expus detalii jenante despre maşinaţiile întreprinse de KGB pentru a ascunde relaţiile operative pe care le-a avut cu Lee Harvey Oswald, asasinul lui Kennedy, şi KGB-iştii ne-au dat nenumărate dovezi recente de barbarism politic. Ultima a fost brutala asasinare la Londra a fostului colonel KGB Aleksandr Litvinenko, care a îndrăznit să facă publice alte date jenante pentru KGB.

Biografie

Wayne A. Barnes a lucrat în Departamentul de Contrainformaţii al FBI timp de 29 de ani.  În 1973, el a urmat un curs de limbă română la Defense Language Institute în Monterey, California, şi apoi s-a specializat în probleme contrainformative româneşti. Datorită succeselor obţinute, a fost transferat la Divizia FBI care s-a ocupat de Uniunea Sovietică. În decursul îndelungatei sale cariere, a obţinut numeroase medalii şi alte distincţii. A fost implicat în programul DECA (Development of Espionage and Counterintelligence Awarness) al FBI. Barnes este membru al Baroului Avocaţilor din California şi locuieşte în Coral Gables, Florida. După ce s-a retras din FBI, în anul 2000, a fost implicat în recuperarea unor tablouri de mare valoare (Monet, Degas etc.), furate din muzee şi colecţii particulare din SUA şi din alte ţări. Barnes are o firmă personală de investigaţii, specializată în recuperarea de lucrări de artă furate.

---

Citiţi prima parte a interviului
EXCLUSIV  ●  Omul care l-a întîmpinat şi identificat pe Pacepa în SUA
Dezvăluirile unui superagent FBI
Timp de 29 de ani s-a ocupat de contrainformaţiile FBI pentru România şi Uniunea Sovietică. La 28 iulie 1978, Wayne A. Barnes l-a întîmpinat pe generalul Ion Mihai Pacepa la baza aeriană Andrews. În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Barnes vorbeşte despre operaţiunile Securităţii în SUA, despre Pacepa, dar şi despre cartea pe care o va lansa curînd.