Dictatorul prieten al SUA

Conduce Uzbekistanul de 15 ani si o va face in continuare, probabil, pentru ca a gasit solutia mentinerii la putere: prietenia cu Bush. Organizatiile internationale de aparare a drepturilor omului ii denunta sistemul dictatorial, dar Islam Karimov merge inainte.

„In galeria cu fosti dinozauri sovietici, liderii din statele central-asiatice au loc de cinste. Islam Karimov, care conduce, de 15 ani, cu o mana de fier paupera republica Uzbekistan, s-ar putea sa nu fie cel mai tacanit. Aceasta reputatie i s-ar potrivi mai bine vecinului sau, presedintele Saparmurat Niazov, din Turkmenistan, care in 2002 a redenumit si reasezat lunile calendarului - dupa el insusi. Dar Karimov ar putea fi cel mai crud, acuzat fiind de torturarea oponentilor, ingradirea libertatii de exprimare si incarcerarea a circa 6.500 de detinuti politici." Aceasta este descrierea pe care i-o face cotidianul New Zealand Herald actualului presedinte uzbek, Islam Karimov.

De 15 ani la putere

Islam Abduganievici Karimov domina viata politica a Uzbekistanului din 1989, cand a fost ales lider al Partidului Comunist in, pe atunci, Republica Sovietica Uzbekistan. In anul urmator a devenit presedintele uzbecilor si a ramas in functie si dupa obtinerea independentei, in 1991. Un referendum organizat in 1995 i-a extins mandatul prezidential pana in 2000, cand a castigat alegerile prezidentiale, fara a avea contracandidat.

In 2002 a reusit din nou sa-si asigure sprijin in cadrul unui referendum pentru extinderea mandatului, de la cinci la sapte ani. Aceasta masura va intra in vigoare dupa alegerile prezidentiale din 2005. In 2003, Parlamentul a votat o lege care-i asigura imunitatea pentru activitatile sale ca presedinte, dupa ce va parasi functia.

Nomenclaturist sovietic

Karimov s-a nascut in 1938, in orasul uzbek Samarkand, fiind economist, ca profesie. A detinut diverse posturi de conducere in Uzbekistanul sovietic, inclusiv pe cel de ministru de Finante si prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Uzbek. Stilul de guvernare al presedintelui Karimov, rareori deranjat de alegeri, tine mai mult de Gingis Han decat de Thomas Jefferson, iar inchisorile sale au reputatia de a fi printre cele mai dure din lume.

„Daca ramanem parte a Uniunii Sovietice, la noi vor curge numai rauri de lapte si miere. Daca nu, vor curge rauri din sangele poporului nostru", prezicea in 1991, cand mult iubitul sau imperiu sovietic se prabusea. Cand s-a instalat la putere, a facut-o cu o mana pe Coran si cu alta pe Constitutie. Dar presedintia sa a fost tulburata de opozitia militantilor islamici, care au incercat sa-l asasineze in 1999. Karimov a fost acuzat ca se foloseste de amenintarea militantismului islamic pentru a-si justifica stilul autoritar. Analistii sunt de parere ca, intr-o regiune si asa problematica, amestecul de represiune si standard scazut de viata da nastere unui teren fertil pentru rezistenta violenta.

Tiruri de acuzatii

Guvernul uzbek a arestat si torturat mii de disidenti musulmani neviolenti care-si practica religia in afara cadrului stabilit de stat. Aceasta este ideea continuta in raportul Human Rights Watch (HRW), care de mai multi ani se ocupa de persecutiile religioase din aceasta tara. Raportul organizatiei de aparare a drepturilor omului descrie in detaliu arestarile si torturile suferite de detinuti in cadrul campaniei de anihilare a circa 7.000 de disidenti musulmani.

Tintele autoritatilor sunt musulmani independenti, care practica religia in afara institutiilor religioase conduse de stat sau dincolo de limitele stricte stabilite de Guvern in legile referitoare la religie, se arata in raportul HRW. Raportul ofera si exemple, cum ar fi cazul Fatimei Muhadirova, o femeie in varsta de 62 de ani, care a fost condamnata pentru extremism religios, dupa ce a denuntat torturarea si decesul fiului ei, in detentie. Fiul, intemnitat pentru „extremism religios", a decedat in inchisoare in august 2002, dupa ce a fost, se pare, cufundat in apa clocotita. Muhadirova a fost eliberata, ca urmare a protestelor comunitatii internationale, dar raidurile politiei si arestarile continua.

Cinci ani de studiu

Raportul HRW este rezultatul a cinci ani de cercetari efectuate pe intreg teritoriul uzbek. Cu aceasta ocazie au fost intervievati circa 200 de musulmani independenti victime ale unor abuzuri, rude ale acestora, precum si alti martori, aparatori ai drepturilor omului si functionari ai Guvernului. Pentru a-si intari cercetarea, organizatia a participat la zeci de procese, a cules documente provenind de la politie si tribunale si care se raportau la dosarele a peste 800 de persoane, a examinat sute de documente adiacente, cum ar fi dosarele medicale, certificatele de deces, scrisori trimise de victime si raspunsuri oferite de organele guvernamentale.

Guvernul uzbek ii califica pe musulmanii independenti drept „extremisti" sau „wahhabiti", un termen peiorativ, pe care autoritatile il utilizeaza pentru a prezenta aceste persoane drept „fundamentalisti" si nu pentru a se referi la adevaratii adepti ai wahhabismului, asa cum e practicat el in Arabia Saudita.

Raportul respinge argumentul invocat frecvent de catre Guvernul uzbek, potrivit caruia arestarea disidentilor musulmani neviolenti este necesara pentru a lupta contra terorismului. Un reprezentant al HRW spune ca desi e un aliat al Statelor Unite si al altor puteri occidentale, Uzbekistanul nu se poate ascunde in spatele razboiului global antiterorist pentru a justifica represiunea religioasa.

Tortura este ceva obisnuit in Uzbekistan, dar politia le rezerva un tratament extrem de dur detinutilor religiosi, pentru a le smulge declaratii. Raportul Human Rights Watch prezinta informatii detaliate despre 10 decese, cauzate de tortura, survenite intr-un interval de cinci ani. El descrie in detaliu cazul a numeroase alte persoane, care au suferit diverse forme de tortura, in special batai, socuri electrice, asfixie, violuri, provocarea de arsuri.

In cadrul denunturilor publice, care amintesc de epoca stalinista, agentii guvernamentali ii expun pe musulmanii independenti sau pe rudele lor in fata membrilor comunitatii si-i trateaza drept „tradatori" sau „inamici ai statului". Politia aresteaza si tortureaza rudele pretinsilor extremisti si-i retine de multe ori in inchisori, ca ostatici, pana cand suspectul se preda autoritatilor.

Inamicii publici

Peste jumatate dintre tintele guvernamentale sunt membri ai gruparii islamice Hizb ut-Tahrir (Partidul Eliberarii). Acest grup religios si politic, in acelasi timp, sustine instaurarea unui Califat - un fel de stat islamic - in Uzbekistan si in alte tari cu traditie musulmana. Mai multe state, printre care Rusia si Germania, au interzis Hizb ut-Tahrir. HRW a facut apel la aliatii Uzbekistanului, in special Statele Unite si tarile UE, de a denunta persecutiile la care sunt supusi musulmanii independenti in aceasta tara si de a cere sa se puna capat arestarilor masive si torturilor.

11 septembrie 2001 i-a fost de folos

Paradoxal, dupa 11 septembrie 2001, Karimov si-a refacut imaginea, gratie presedintelui american George W. Bush si razboiului impotriva terorismului. Dupa ce a dat acces la o baza uzbeka pentru militarii americani care actioneaza impotriva talibanilor in Afganistan, el a fost rasplatit cu o vizita la Casa Alba. Si, dupa cum remarca New Zealand Herald, „in ciuda abuzurilor la adresa drepturilor omului, Karimov pare a fi omul de baza al administratiei Bush in centrul Asiei".

TOLERAT. Vizitatorii straini care ajung in Uzbekistan sunt in general de acord cu antiterorismul in versiune uzbeka. Occidentul accepta argumentul pe care i-l ofera Islam Karimov: „Daca nu mentin ordinea, vor fi atentate. Sau eu, sau haosul terorismului", spune el, citat de cotidianul rus Kommersant. Astfel, aparatorii drepturilor omului sunt constransi sa se incline, intrucat daca elita politica uzbeca actuala pleaca, va fi inlocuita de islamistii din Miscarea Islamica din Uzbekistan (MIO). Este o binecuvantare pentru Karimov.

FELICITARI. Daca tara ar avea o opozitie democratica, presedintele ar putea sa aiba aceeasi soarta ca Slobodan Milosevici. Dar, inca de la jumatatea anilor ’90, presedintele uzbec a inceput sa imprastie opozitia moderata si, cand toate miscarile liberale uzbece au fost inabusite, radicalii au ocupat terenul lasat liber, comenteaza acelasi ziar. Intarirea islamismului este fructul politicii lui Karimov si are astazi beneficii considerabile. Occidentul tolereaza acest lucru Presedintiei doar pentru ca tara este gata sa fie tinta unei lovituri de stat teroriste. Cu o zi inainte de sarbatorirea independentei uzbece in 2003, presa oficiala din Taskent era plina de mesaje de felicitare adresate de sefii statelor straine omologului lor uzbec. George Bush ii dorea sa „reuseasca in lupta sa impotriva terorismului" si Vladimir Putin formula urari de „sanatate". Amenintarea terorista este singurul element pe care se odihneste „sanatatea politica" a regimului uzbec. Stapan pe 24 de milioane de suflete In 2003, Parlamentul uzbek a votat o lege care-i asigura lui Islam Karimov imunitatea pentru activitatile sale ca presedinte, dupa ce va parasi functia suprema in stat. Hulit de organizatiile internationale de aparare a drepturilor omului, dar, mai nou, aliat al SUA, Islam Karimov este presedinte pentru 24 de milioane de suflete.

GEOGRAFIE

Populatia: 24 de milioane - uzbeci 75% - rusi, sub 6% - tadjici 4% - kazahi 4% - alte etnii

Electorat: 12,6 milioane

Capitala: Taskent

Religie: Oficial stat laic, dar aripa sunnita a islamului este cea mai practicata religie

POLITICA

Presedintele numeste premierul si Cabinetul. Parlamentul, cu 250 de membri, este ales la fiecare cinci ani. Parlamentul are un rol nesemnificativ, presedintele detinand un control extins asupra tuturor reprezentantelor puterii.

ECONOMIE

Exporturi: bumbac, aur, gaze naturale, metale

Moneda: sum (138 de sumi - 1 USD)

ISTORIA

Uzbekistanul se mandreste cu una dintre cele mai vechi civilizatii din regiune si era un important centru de cultura si civilizatie in Evul Mediu.

1917 - la Taskent se instaleaza puterea sovietica

1918 - este proclamata Republica Sovietica Socialista Autonoma a Turkmenistanului, care includea Tadjikistanul si Uzbekistanul

1929 - Tadjikistanul primeste statut separat de republica sovietica

1991 - Uzbekistanul isi declara independenta de Uniunea Sovietica

1992 - toate partidele religioase sunt interzise

1999 - tentativa de asasinare a presedintelui Karimov