Din New York, Ella Veres le transmite lui Băsescu și Obama mesajul Fănicăi din Vutcani (AUDIO)

N.R.: Artistă și scriitoare în New York, unde locuiește de ani buni, a fost, cândva, jurnalist și a rămas cu instinctul profesiei. Cu patru ani în urmă, a călătorit cu trenul prin Moldova și s-a nimerit în compartiment cu o femeie simplă, o țărancă – Fănica din Vutcani, județul Vaslui. Fănica era supărată pe autorități, pe președintele țării, în special, căruia ar fi vrut să-i spună câteva de la obraz. Bolnavă și săracă -combinație letală într-o țară care nu dă doi bani pe sănătatea unui om simplu-, Fănica e condamnată la suferință îndelungată. Și asta o revoltă, dar mai mult decât să le spună supărarea celor care vor să o asculte, nu poate face. Ella a ascultat-o și, imediat, a realizat că povestea Fănicăi trebuie cunoscută. A pornit reportofonul (de care nu se departe) și a înregistrat rezumatul unei vieți ca o nuvelă de Liviu Rebreanu sau ca o pânză de Nicolae Grigorescu. Diferența este că „subiectul” este contemporan.

Ella a tradus povestea Fănicăi și a folosit pasaje din ea într-o piesă de teatru. Recent, a dat peste numărul Fănicăi și a sunat-o, să vadă ce mai face. Trăiește, dar, cum era de așteptat, sănătatea îi este tot mai șubredă. Și e la fel de supărată pe Băsescu. De asta și vrea ca povestea ei să fie publică, mesajul ei să răzbată, să ajungă la destinatar. Ella a făcut chiar mai mult: a scris la Cotroceni, dar s-a adresat și lui Barack Obama „să știe cu cine are a face, dacă îl va mai primi pe Traian Băsescu în Biroul Oval”.

 

Reproducem, în continuare, mesajul adresat de Ella Veres lui Traian Băsescu și spicuiri din povestea-reproș a Fănicăi din Vutcani, consemnată de Ella Veres.

 

 

 

 

Stimate Domnule Presedinte,

 

Am dat de numele dvoastră zilele astea, când mă documentam pentru un eseu despre nepotism, și erați enumerat pe Wikipedia printre alți politicieni suferinzi de boala asta.

Eu sunt plecată de mult din România și nu urmăresc politica de acolo că mi se face rău, dar de ziua președinților mi-am adus aminte cum în 2009 mergeam cu trenul prin Moldova și o tanti simpatică mi-a vorbit pe reportofon despre viața lor grea de atunci și dânsa ar fi vrut să-i pună lui Băsescu câteva întrebari.

Eu i-am promis ca o să vă acostez dnule Președinte, dar întâmplări peste întâmplari mi-au înfrânt elanul (...).

De-a lungul timpului tot am avut remușcări, ce-o face tanti Fănica din Vutcanii de Vaslui? Ce fel de scriitoare sunt eu dacă nu îmi țin promisiunile față de cei ce vor să își facă auzite vocile?

Și weekendul ăsta, că tot e ziua lui Obama și tot îmi trimite echipa lui zilnic câte o scrisoare, m-am gândit ca să-i scriu și eu ceva, că tot a fost ales și datorită votului meu. Ei, mi-am adus aminte și mai și de Fănica din Vutcani. Ce-o face? O fi murit săraca? Am gasit în arhivă numarul dânsei de telefon și am sunat-o s-o întreb de sănătate și să-i spun că mâine o să îmi țin promisiunea și trimit scrisori la Băsescu și Obama și o să includ și vorbele dânsei, dacă nu a reușit să discute cu guvernul român între timp, de una singură. S-a bucurat. Situația nu s-a schimbat mult față de acum patru ani din păcate, boala nu i-a stagnat, banii sunt tot puțini, atât că fiul și-a cumpărat o casă, cu chiu cu vai. Am întrebat-o dacă vrea să-i pastrez anonimitatea, dar dânsa vrea să las numele ei, Fănica de la Vutcanii de Vaslui, poate se îndura Băsescu de dânsa și o contactează cu ceva ajutor.

Așa că mai jos urmează Fanică de la Vutcanii de Vaslui, care îi scrie prin mine și lui Obama, în caz ca nu raspundeți. Tare dificil e să comunice lumea prin websiteurile dvoastră. Nu merge linkul de email neam, pe când la Casa Alba e foarte ușor. Dacă veniți dnule Băsescu pe-aici și le spuneți și celor de la Casa Albă cum ați declarat membrilor comunității românești din Italia când ați fost la Vatican, că, „Altfel, acasă toată lumea e veselă, toată lumea se ceartă la televizor, toată lumea suspectează pe toată lumea și uite așa ne ducem viața de dimineața până seara”, măcar acum știți că l-am sesizat și pe Obama prin prezenta.

Nu prea pare să fie lumea veselă, dnule Băsescu.

 

Vă salută,

Ella Veres de la New York portavoce pentru Fănica de la Vutcanii de Vaslui

New York, 18 februarie 2013

 

 

 

 

 

 

 

Păi, am fost operată la Iași de glanda tiroidă. Ei, de la Iași m-a trimis la Cluj, că am avut cancer malign, la tiroida. Asa o iesit la biopsie. Am facut un test de osteoporoza la Vaslui cu cineva venit de la Iasi, cu un domn doctor Cojocariu. Si m-o costat 400 mii ecografu, 400 mii testul de osteoporoza, 700 mii analiza si 250 de mii consultatia. Ei dupa toate astea cu banii luati, mi-o dat o reteta de o pastila pi luna, 2 milioane. Du-te si cumpara pastilele astea sa vedem cu ce mai ramanem. Ca la 3 copii tot le mai trebuie ceva, si ce le dam?

Dar sa cumperi lemne toata iarna. Am cumparat de 7 mil si ceva lemne si acuma acasa nu mai era un lemn. Ce sa pun pe foc si ce sa mananc? Si am regim si sa mai manac si eu un peste, sa mai mananc si eu o fructa, sau sa mai dau la un copil o bomboana sau ceva. Nu sa poate. Nu-i de unde. Acum 2 ani in mai prima operatie de extrauterina. In ianuarie una, februarie una, alta acum la Cluj. In 2 ani, 4 operatii.

Cand am fost operata de sarcina extrauterina acuma 2 ani am ajuns la Vaslui la ecograf... la ecograf nu s-o vazut... In noapte de Ispas la 12 noaptea m-o chiurotat... Ei la chiurotaj n-o vazut ca nu-i nimic acolo?... Sambata dimineata ma cheama doctorita... Doamna, puteti merge acasa ca deja ati facut medicamente, va mai dau un tratament acasa. I-am zas asa… doamna doctor - n-am avut sa-i dau bani - doamna doctor nu pot sa ma duc acasa... din casa statului nu ma puteti scoate. Ea o inceput sa rada „de ce?” „Ca cobor din pat da inapoi nu pot sa ma mai urc.” „Cum asa?” „Chiar nu pot...”. I-am dat 500 de mii, ca atat am avut si dupa aceea „Bini, bini, mergem la vizita medicala luni...” si cand sa ajung la medicala... doar am depasit holul din cabinet in salon, pe coridor am cazut ca moarta... noroc de 2 fete ca erau in salon si m-o ridicat si m-o operat pana la ora 2. Dar daca ma duceam acasa, nu muream pe drum? Nu muream, spuneti, nu muream?

Bataie de joc, pur si simplu isi bat joc de oameni ori is satui de oameni, ori nu le ajung banii. Dar noua cine ne da bani? Ce fac eu cu 3 milioane pensie?! Ele iau 40, 50 de milioane. Dar eu ce fac, de ce sa m-apuc? N-am de ce m-apuca.

 

De multe ori imi vine sa zic cate ceva de... cu Uniune asta de nu-ti vine a crede... Nu se intereseaza nimeni... te duci la primarie... mai fa o hartie... te duci nu stiu unde, mai fa ceva, si tot asa te amarasc, te poarta de la Ana la Caiafa si nu dai de rost la nimeni. Eu am intrebat la primarie daca-i da la fata mea ajutor social ca are 1 copil de 1 an si 6 luni si unul nascut de 2 saptamani. O zas ca ii da ajutor social da tre sa faca 9 zile pe luna in folosul comunitatii. Pai cum sa faca 9 zile cu copiii?! Cum... Un copil de un an jumate... are unu in clasa a 3-a, unu in clasa I-a, unu de 1 an 6 luni, si unu de 2 saptamani, cum sa se duca fata asta sa faca munca voluntara. Vreau sa stiu si eu, cum sa se duca?... Nu sa poate duce… Nu stai asa si mori... si rabzi. Ce sa faci cu alocatia de la copii... Creste copii!... Nu trebuie sa-i faci mama nici in ruptul capului. E, mama, daca s-o intamplat!

Noi am avut 3 hectare de pamant dupa revolutie. Ne-o dat 3 hectare de pamant dupa revolutie, ne-o improprietarit. Am muncit la CAP-eu.

Doamna, sa stiti ca la CAP, eu n-am avut nimic cu nimeni. I-adevarat ca si eu munceam mult. Dar mult, putin cum ne dadea, aveam lunar ceva bani si puteam sa cumparam ceva la copii. Acu n-ai de unde lua 1 leu. Te duci cu ziua, viu la mata, la altul, la altul... daca-ti convine sa ma platesti, ma platesti, daca nu, mai asteapta ca n-am bani. Daca vrei nu-i mai dai. Asa se intampla cand te duci cu ziua. Dar nu zic, vai de mine, la CAP era munca... ii lasam pe bietii copii acasa de multe ori sau ii luam cu mine... dar mult, putan, ne dadea de la CAP... Ne dadea, acu daca n-ai zahar... Ne dadea si zahar si ulei si grau si ne dadea si tichete... acu nimic, nimic, nimic. Bietii copii istia... Eu am scapat ca ai mei sunt mari... Dar sunt care au saracii cate 5, 6 copii, si n-au ce sa puna in ceaun. Las’ ca sunt unii care nu muncesc... si aceia care nu muncesc aceia iau ajutor social, aceia stau numai prin crasme, poate da statul… si aceia care poate vrea si nu pot, nu-i ajuta statul.

Dar uite ca pe mine, am vrut sa fac imprumut din banca, sa ma duc la Cluj... sa-i dau la doctor, sa-i am pentru drum, daca se intampla ceva... dar nu mi-a dat ca pensia-i mica si instabila ca-i pensie de boala. M-am dus la CEC, daca nu fac la banca, poate-mi da de la CEC, nu mi-o dat nici de la CEC. Si m-am gandit ca daca-mi da bani istia imprumut din banca pe numele meu... ca baietii nu pot face imprumut ca au salarul mic, sa-i pornesc o casa baietului... ce sa fac... N-am putut nici intr-un fel, n-am putut... Ce sa fac...

 

Am vazut in Parlament intr-o seara ca dormeau de rupeau si le da 110 mil lei... pentru ce? De ce nu-mi da si mie 5 milioane... Dorm, dorm! Dormeau ca chiorii, dorm... cu telefonul pe piept...

Eram hotarata sa ma duc la Basescu intr-o zi, odata, ca am pe cineva la Bucuresti... „Fugi tu, proasto, ca nu te primeste acolo...” „Da de ce nu m-o primi si pe mine? Eu nu-s tot om?” „Te-or lua astia si te-or baga in puscarie.” Eh... il intreb si eu pe Basescu asa: „Dumneata poti trai cu banii astia? Dumneata zici ca traim bine. Dar intreaba-ma si pe mine cati bani am pe luna. Si ce ofer eu copilului mei si ce mananc eu toata luna asta? Mata poti trai in felul asta? Pamantul trebuie sa-l ar si sa-l saman ca nu pot sa stau degeaba. Cu ce bani, ca-i 2.5 milioani hectaru? Impozit trebuie sa-l platesc, contributii la biserica sa platesc, curentul electric sa-l platesc, cablu sa-l platesc, ca trebuie sa-l platesc, ca nu se poate altfel daca ma uit la televizor. Ei, imi trebuie si mie un frigider, dar imi trebuie o masina de spalat, ca de acu nu mai pot sa spal cu mana, nu mai pot, mai spal dar daca cad si nu mai pot, stau nespalata? Da-mi trebuie Dero pe langa asta, da-mi trebuie sare, ca n-o pot produce eu, toate istea imi trebuie zî de zî. Imi trebuie chibrit ca nu-l pot produce, imi trebuie sare ca n-o pot produce, imi trebuie zahar ca n-am de unde. Ei, ulei, dar ulei... am avut o leaca de floare... Vreo doi papusoi am mai facut, o leaca de grau am... dar o leaca, dar sa tii si eu o pasare, un porc, cu ce sa le mai tii si pe astea? Ne sacrificam, insa nu putem sa mai avem si noi... Stai la tara si te duci sa cumperi cartofii?! In gradina nu sa fac, parca-i un facut, nu sa fac cartofi in gradina, nu se face ceapa, nu se fac rosile. N-am mai mancat rosii din gradina mea de 3 ani, ca nu se face. De udat ud... vroiam sa strang bani luna asta si luna viitoare sa-mi cumpar si eu o pompa sa-mi trag apa din deal, s-o aduc la vale, dar nu am avut bani sa ma duc la Cluj. Cu ce?

Eu asta nu stiu, ce fel de conducere?! Nu se uita si ei in jos?... Ca noi suntem uitati de lume, ca suntem uitati de lume, am impresia. Ca altfel nu vad! Sa nu te mai duci si tu sa vezi ce-i in tara asta. La noi… Da citi sint mai necajiti cand ma uit la televizor si vad, eu traiesc boiereste fata de ce vad. Ii foarte multa lume nacajita... nacajata de nu se mai poate... sunt multi...

Nu intaleg de ce o lasat sa faca atatea buticuri cu vinaraie si se imbata astia ca chiorii si sa bat ca orbii... da pune ceva de mancare, si mai ieftina oleaca mancarea asta... si vinul n-are decat sa-l faca si 200 mil kilul, ca nu ma doare capul pe mine. Cui ii trebuie, sa-l cumpere asa.

 

Ii tara noastra... numa ii o mafie inchegata in Romania de n-o mai desface nici dracu.

Eu de la 15 anisori m-am dus cu mama la CAP. Ma lua cu dansa de sapam, praseam. De la 15 ani de cand ma stiu eu nu stiu daca am stat in casa pe furtuna, pe ninsoare, nu stiu daca am stat. Mai ales la CAP-eu. Am muncit de n-am putut, sa-mi cresc si eu copiii, sa fac si eu un rost la copii. Si n-am reusit. O betiva n-am fost, o panarama n-am fost. De ce n-am putut sa fac? De ce? Eu nu inteleg de ce n-am putut eu sa fac. N-am muncit si eu tot cu 2 mani ca fiecare? De ce n-am putut face? De ce n-am putut si eu sa-mi ajut un copil? Sa zic si eu: “Ii dau si eu macar 1 milion la un copil, 1 milion, sa faca si el, sau sa se duca si el intr-o excursie... De ce? Care o fost motivul? Care?

Si la unii parca le vine cu apa. Parca le vine cu apa. N-am vazut! Peste noapte ii vezi cu vile, ii vezi cu termopane, ii vezi cu... De unde? Eu n-am reusit sa-mi fac nici din chirpici!

Unii pre o duc bine si unii pre o duc rau. Ca nu ave sora mea lumina acasa. Ca nu dormeam, ca ma gandeam unde-s conducatorii nostri. Ca scrie fata mea la lumanare, pur si simplu la lumanare, ca in comuna primitiva. Si cati sunt de-aistia. Ai de capurile lor. Cati? Cati? Nu se mai poate. Is foarte multi. Sunt sate asa, sunt foarte multi. S-o iei asa pe toata partea Vasluiului, in toate satele istea, is nacajiti lipiti pamantului. Sunt altii care si-o inceput saracii case si n-o avut cu ce le acoperi si picau casele pe ei, si s-or darmat. Uite i-o ars casa la un baietan, i-o ars casa din temelii, toata, toata, toata. O umblat prin sat sa ia o leaca de papusoi si grau, ce le-o mai dat… I-o mai dat primarita de la Vutcani scandura si si-o ridicat casa. Noi avem primarita asta, ca-i pacat sa spunem ca-i un om rau. Dar nu mai face fata la atatia oameni ca-s multi, trag de ea, unii o dusmanesc. N-are cum intra in voie la toti.

Io tare ma mai gandesc la tara asta, ca ce om manca, ce le-oi mai pune pe masa, cu ce i-oi mai imbraca... Au sa ne vanda... Vin italienii si cumpara pamant... de ce nu ne informeaza oamenii astia, de ce?! Il vinzi, ca iti da un 10 milioane de hectar, si anu urmator nu-l mai ai pamantul. De ce nu l-ar ara? De ce nu l-ar strange gramada cum o fost la CAP? Cate un hectar de familie ne-ajunge de arat... Ca aduceam in ograda decat de pe 30 de arii. Si traiam. Aveam un porc in ograda, aveam si vaca aveam si vreo 21 de oi si pasari.

 

Bărbatu-meu nu-i decat o lighioana, o fiara salbatica. Cate chiuretaje am facut eu cu manuta mea. M-am scrijit eu... ca nu ma puteam duce la doctor ca nu-mi dadea bani... El și cu maică-sa ma schingiuiau si ma bateau ca nu-s copii lui.

Acu i-am lasat plangand pa tati copchiii... „Nu plangeti copchii! Stati linistiti ca Dumnezeu ii mare...” “Pai nu veneam la tine?” “Nu veniti mama, stati linistiti...” Acuma daca sunt la Cluj, cu ce bani sa vina la mine saracii? Am platit 2 mil 130 mii lumina, curentul electric, 180 mii o ramas sa plateasca cablu. I-am lasat 1 mil jumate acasa, am 200 mii datorie la un magazin, ca am cumparat pempersi la asta mica de-a fetei. Si daca in caz ca m-a operat sa vina sa ma ieie de la operatie... La ce sa vina la mine?

Da’ nu stiu daca ma opereaza sau nu. De la Iasi o zis ca ma opereaza, nu pot sa stiu daca ma opereaza sau nu. Cine stie ce mi-a face. Sa zicem, io stiu, daca ma opereaza, azi, maini... data trecuta cand m-o operat pe 27, m-o operat, joi, nu, miercuri sara, m-o tanut joi si vineri la pranz mi-o dat drumul, cu taietura cu capsele pe tren am vinit pe tren. Si apai zaceti ca, de ce m-o fugarit asa, i-am dat 3 milioane, prin interventii, 1 mil jumate la anestezist si 3 mil la doctor, ca atata am avut, si nu ca n-o fost multumit, m-o trimis acasa? Pai?

Bine ca n-am avut alte probleme. Multumesc la Dumnezau. Dar stiti ca taietura ma ustura de nu mai pot. Taietura ma ustura de nu mai pot. Da, dar mergem inainte, ce sa facem? Ca doctorii... Vai chiar acuma cand o murit barbatul cela pe la Iasi... O galagie cu doctorii ca „Nu iau” ca „Nu fac” Ba chiar fac. Chiar fac. N-o stiut care sa ia mai mult... Ca doctorita asta de la Iasi... 400 de mii pentru un test de osteoporoza, 400 de mii o sampla analiza de VSH, 400 de mii! Da ce-i domnule asta?! Isi bat joc... Si pe bonul fiscal o trecut pretul pe jumatate... I-am spus: “Doamna, nu am, pur si simplu nu am, nu am cu sa ma duc acasa!” De ce nu mi-o trecut toti banii. Unde se duc banii?

Da’ parca poti sa intrebi. Ca ti-i frica sa intrebi. Doctorii nu-s verificati, nu-s verificati. Si in ziua in care am facut testul de osteoporaza erau 30 de femei... Eu eram a 30-ea si dupa mine o mai venit vreo 7-8. Cate 400 de mii numai de test. Cati bani is la 30 de femei... da’ plus ecograf, plus vizita, plus analiza... cati bani s-o dus in mina doctorului cela. De ce? Doctorul ista are salar... Eu am pensie de 3 milioane, dar el are salar de 40 de milioane, nu? De ce-mi ia banii mei? Io nu zac, ca, noi i-am invatat cu narav, asa ma gandesc, ca omu i-o dat, nu? Dar istia ni-i cere, pur si simplu ni-i cere. Si cand esti bolnav dai din cit nu poti... n-ai cum.

Spusai exact ce vad eu, cum vad si eu lucrurile. Apai nu pot sa zac ca vad si eu lucrurile aiurea. Dar ii pre mult rau, prea multa debandare in lumea asta de nu ne mai putem noi... Nu stiu. Eu inteleg ca-i criza, da se scumpeste pe zi ce trece... cresc accizele, dracul sa-i mai ieie… de ce cresc numai a lor si a noastre nu. De ce, de ce? De ce daca o crescut accizele si o scumpit carnea si o crescut zaharul la 50 de mii kg si mie-mi da tot 3 milioane pensie? De ce cresc in tara asta? Care-i motivul de cresc? De ce? Si de ce nu-s la toate magazinele la acelasi pret? Eu asta ma framant, de am nopti intregi nu pot dormi! Daca s-ar face... daca Basascu ar fi sa ne auda... cu voce tare vorbesc sa zici ca-s nebuna cateodata. Unde sta omul ista, nu vede cate sunt in tara asta? Nu vede? Pai nu-i si el om, ca si mini? D-ta nu esti om? Esti un om ca si mine. Ca nu esti un drac.