Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tribunalul Municipiului Bucureşti se află în prag de colaps. Miile de militari în rezervă nemulţumiţi de pensiile recalculate, care s-au adresat instanţei prin acţiuni comune, câte zece ori câte 30 într-un dosar, au ocupat activitatea judecătorilor Tribunalului Bucureşti pentru tot anul. Înghesuiţi claie peste grămadă, câte zece în încăperi care încalcă normele europene – fără ferestre, fără aer condiţionat – nevoiţi să respire aerul din sălile de judecată, nu mai mari decât o sufragerie confort unu, în care se înghesuie zilnic suta de nemulţumiţi, puşi în situaţia de a veni cu copiii la serviciu, în zilele lor libere, ca să motiveze şi să redacteze hotărâri, obligaţi de aglomerarea dosarelor să judece "la foc continuu, ca la fabrică", de dimineaţa până noaptea, judecătorii, asistenţii judiciari, grefierii, registratorii şi aprozii Tribunalului Bucureşti strigă după ajutor.
După ce legile emise de Parlament în 2010 privind salariile şi pensiile le-au adus până la sfârşitul anului sute de plângeri, fie din partea diplomaţilor, fie din partea personalului aeronautic, fie din toate sectoarele pentru scăderea salariilor bugetarilor cu 25%, fie pentru interdicţia cumulului pensiei cu salariul la stat, scandalul cu pensiile militarilor pare a fi cireaşa de pe tort. Într-o singură zi, luni, au înregistrat 445 de noi dosare privind recalcularea pensiilor. Dintre acestea, 395 sunt cele duse cu căruciorul de avocatul Costel Gâlcă, reprezentant al membrilor Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere (SCMDRR), fiind picătura care a umplut paharul celor care lucrează la soluţionarea litigiilor de muncă şi de asigurări sociale. 3.000 de oameni au deschis acţiuni pe fond împotrivindu-se recalculării pensiilor, aşa cum li s-a făcut, iar 2.950 de oameni au cerut instanţei, în procedură de urgenţă, să suspende plata pensiilor reduse şi să le menţină pensiile în cuantumul lunii decembrie 2010. Numai ca să înregistreze cele 395 de noi dosare privind pensiile militare, patru persoane au lucrat încontinuu, timp de nouă ore. Termenele de urgenţă, care trebuie să fie între 7 şi 14 zile, nu pot fi respectate, sistemul computerizat ECRIS făcând repartizarea şi peste patru luni.
"Acum am rezolvat-o cum am putut, dar numai 1.000 de acţiuni dacă ne mai vin, ne blocăm. Şi, gândiţi-vă că dl Gâlcă a anunţat că mai aduce plângerile pentru 6.000 de nemulţumiţi. Şi dl Ciorbea a anunţat că mai urmează şi alţii. De unde să iau judecători, să-i clonez?! Am crescut copiii cu străinii, gătesc noaptea, lucrez şi în week-end. Dar până când?", ne-a declarat judecătoarea Daniela Diko, şefa Secţiei de Conflicte şi Litigii de Muncă.
Înghesuiţi claie peste grămadă câte 10 în încăperi care încalcă normele europene – fără ferestre, fără aer condiţionat – nevoiţi să respire aerul din sălile de judecată, nu mai mari decât o sufragerie confort unu, în care se înghesuie zilnic suta de nemulţumiţi, puşI în situaţia de a veni cu copii la serviciu, în zilele lor libere, ca să motiveze şi să redacteze hotărâri, obligaţi de aglomerarea dosarelor să judece "la foc continuu, ca la fabrică", de dimineaţa până noaptea, judecătorii, asistenţii judiciari, grefierii, registratori şi aprozii Tribunalului Bucureşti strigă după ajutor. După ce legile emise de Parlament în 2010 privind salariile şi pensiile le-au adus până la sfârşitul anului sute de plângeri, fie din partea diplomaţilor, fie din partea personalului aeronautic, fie din toate sectoarele pentru scăderea salariilor bugetarilor cu 25%, fie pentru interdicţia cumulului pensiei cu salariul la stat, scandalul cu pensiile militarilor pare a fi bomboana de pe colivă. Într-o singură zi, luni, au înregistrat 445 de noi dosare privind recalcularea pensiilor. Dintre acestea, 395 sunt cele duse cu căruciorul de avocatul Gâlcă. 3000 de oameni au deschis acţiuni pe fond împotrivindu-se recalculării pensiilor, aşa cum li s-a făcut, iar 2.950 de oameni au cerut instanţei, în procedură de urgenţă, să suspende plata pensiilor reduse şi să le menţină pensiile în cuantumul lunii decembrie 2010. Numai ca să înregistreze cele 395 de noi dosare privind pensiile militare, patru persoane au lucrat încontinuu, timp de nouă ore. Termenele de urgenţă, care trebuie să fie între 7 şi 14 zile, nu pot fi respectate, sistemul computerizat ECRIS făcând repartizarea şi peste patru luni. "Acum am rezolvat-o cum am putut, dar numai 1.000 de acţiuni dacă ne mai vin, ne blocăm tot anul. Şi, gândiţi-vă că dl. Gâlcă a anunţat că mai aduce plângerile pentru 6.000 de nemulţumiţi. Şi dl. Ciorbea a anunţat că mai urmează şi alţii. De unde să iau judecători, să-i clonez?! Am crescut copiii cu străinii, gătesc noaptea, lucrez şi în week-end. Dar până când?", ne-a declarat judecătoarea Daniela Diko, şefa Secţiei de Conflicte şi Litigii de Muncă. Aceasta ne spune că pentru a face faţă invaziei de dosare i-ar trebui măcar 10 judecători, 20 de grefieri de şedinţă (şi birouri, calculatoare, fişete pentru ei), încă vreo două-trei săli de judecată, ca să judece în complete "şi dimineaţa şi după-amiaza". "Dar de unde să iau judecători? Să-i clonez? Ştiţi că în ultimii doi ani nu s-a înscris nimeni să promoveze la această secţie? Că dacă a venit cineva, a ajuns aici numai prin transfer sau valorificare? Păi cine să vină aici, unde e pedeapsă, stai la serviciu de intri în discuţii conjugale?! Nu vrea nimeni! Am 23 de judecători în activitate, patru în concedii maternale de până la doi ani, unul suspendat şi propus pentru eliminarea din magistratură, 11 asistenţi judiciar şi 27 de oameni ca personal auxiliari, intrând aici şi grefierii de şedinţă şi grefierii arhivari, registratorii, agentul procedural, aprodul. Dar grefieri de şedinţă am doar nouă oameni. Săli de judecată am doar două şi am mai primit acum, în ianuarie, cu împrumut încă una. Sunt mici cât o sufragerie şi în ea vin părţile din 50 de dosare, adică cel puţin 100 de oameni", spune Daniela Diko.
Completele de judecată pentru litigiile de muncă şi asigurări sociale nu se pot forma fără asistenţii judiciari numiţi după nominalizarea de către Sindicate şi Patronate. Pentru judecarea acestor cazuri, Tribunalul Bucureşti are 11 asistenţi judiciari. Ei sunt nevoiţi să intre în şedinţe de judecată de două-trei ori pe săptămână, faţă de judecători care intră numai o dată. "Şi noi trebuie să motivăm opinia noastră. Intrăm în şedinţe de două-trei ori pe săptămână, participăm şi la procesele de la Judecătorii, pentru că şi ele au în competenţă litigiile de muncă, alergăm la complete şi la Giurgiu, Ilfov, pentru că operăm şi la instanţele de pe raza Curţii de Apel Bucureşti. Aşa că nu mai avem când să motivăm decât sâmbăta, duminica, ori stăm noaptea târziu. Ce viaţă personală? Nu mai avem. Am venit şi cu copilul de mână la birou şi l-am ţinut captiv până mi-am făcut treaba", ne spune o doamnă cu ochii încercănaţi. Încăperea ce pare că ar avea vreo 20 de metri pătraţi găzduieşte zece asistenţi judiciari, cu birourile şi calculatoarele lor. Oxigenul e împuţinat. Nu se vede nici o rază de lumină naturală. Sunt ziduri compacte pe trei laturi, iar în al patrulea perete găseşti uşa, atât de strâmtă cât să treacă un top model. Din tavan te ard multe neoane şi te "vântură" aerul stătut venit pe tubulaturi. "Nu se pot monta aici aparate de aer condiţionat!", ne spune o domnişoară asistent judiciar ridicându-se de la o masă de plastic, potrivită mai mult la o terasă de vară unde se bea berea şi se mănâncă micul. Tânăra îşi gătase de mâncat prânzul frugal adus în şerveţel de acasă. "Nu vă uitaţi la masa asta, vă rog. Ştiu că nu se potriveşte, dar ce să facem şi noi, dacă n-avem altceva. Am pus şi noi ce am găsit, că nu putem mânca peste acte." Prăjiţi în lumina artificială şi cocârjaţi de şedinţele prea multe, asistenţii judiciari găsiţi în birou sunt palizi şi încercănaţi. Îmi par bolnavi de hepatită. Abia când ieşim din cămara care le ţine loc de birou, pe holul prevăzut cu largi ferestre către ziuă, bag seama că mai au culoare în obraji, chiar dacă în jurul ochilor se văd urmele oboselii nereuşit acoperite de machiaj. "Suntem încercănaţi. Dormim puţin, pentru că am ajuns să redactăm în timpul liber: după-amiezile până târziu, ori sâmbăta şi duminica. Eu am venit de la Tribunalul Cluj şi lucrez aici de patru ani. O comparaţie? Mi se pare inuman volumul de muncă de aici", ne spune Janina Ianculescu.
În 17 zile s-au înregistrat 1.000 de dosare cu acţiuni de grup
Judecătoarea Mioara Aldea stă nopţile şi week-end-urile la instanţă să motiveze şi să-şi redacteze hotărârile. "Şi colegii mei păţesc aşa, că n-ai timp altfel, ca să respecţi termenele. Şi te gândeşti la oameni că e vorba de viaţa lor şi vor să le judeci repede cazul. Eu îmi redactez singură hotărârile în proporţie de 80 la sută că nu avem decât două dactilografe, iar grefierii de şedinţă, fiind puţini se rotesc să intre în multe complete şi nu mai poţi să le ceri lor să facă şi asta. Înainte de programul de normare a muncii aveam 60-90 de dosare per şedinţă, iar acum am cam 40-50. Cu toate acestea fac eforturi foarte mari ca să-mi îndeplinesc atribuţiile, stau noaptea şi până la zece, vin şi în week-end. Sâmbătă n-am avut încotro şi am venit cu Vlăduţ la serviciu. E în clasa întâi. L-am pus la un birou alăturat să-şi facă temele cât am redactat eu o hotărâre. Şi nu e singura dată când s-a întâmplat", ne spune judecătoarea. O altă colegă judecătoare a concluzionat scurt: "Ne-am cocoşat de muncă!". Anul trecut la secţia de litigii de muncă au intrat peste 13.000 de noi dosare (care s-au adăugat celor vechi), au fost soluţionate aproximativ 11.000 de cauze şi au fost rulate în total 25.000 de dosare. "De la începutul acestui an, adică în cele 17 zile lucrătoare câte au fost am înregistrat 1.000 de dosare în care sunt cuplate acţiuni ale nemulţumiţilor, mergând de la zece oameni până la 800 de persoane", ne-a zis Daniela Diko.
