Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, unul din cei mai importanti scriitori rusi, Feodor Mihailovici Dostoievski, ale carui opere au avut efect profund si de durata asupra literaturii universale, a fost acuzat de complot impotriva regimului tarist. Scriitorul era membru al Cercului Petrasevski, formatiune ce promova o serie de actiuni pentru refacerea din temelii a societatii ruse. Ultima activitate a cercului a fost citirea, la 15 aprilie 1849, a 'Scrisorii catre N.V. Gogol' de V.G. Bielinski, ce cuprindea idei revolutionare, atacuri anticlericale si antitariste.
Sub aceasta acuzare, in noaptea dintre 22 si 23 aprilie 1849, autoritatile au patruns in locuinta lui Dostoievski, in vederea executarii mandatului de arestare a scriitorului, implicit a confiscarii cartilor si hartiilor sale.
La sediul jandarmeriei, care era insarcinata cu urmarirea infractiunilor politice, a fost supus unor lungi interogatorii. In apararea sa, Dostoevski invoca '...dorinta de a face tot binele pentru patria mea, dorinta de a face neincetat ca ea sa mearga spre desavarsire…', '... nici o voce sa nu fie inabusita si, daca se poate, orice doleanta sa fie ascultata...'. Pe toata perioada anchetei ce a durat cinci luni, Dostoievski s-a aflat in detentie preventiva la bastionul Alexeev al fortaretei Petropavlovsk. La 30 septembrie, procesul incepe in fata tribunalului militar si dureaza pana la 16 noiembrie. Si de aceasta data sustine ca 'n-am actionat niciodata cu gand rau impotriva guvernului, tot ce am facut am facut pe negandite si de multe ori din intamplare... Daca am exprimat vreodata opinii libere, am facut-o doar in cercul unor prieteni apropiati, care ma puteau intelege si puteau sesiza sensul celor spuse de mine...'.
Tribunalul militar il condamna, pentru vina de a nu fi denuntat raspandirea scrisorii lui Belinski, la denegrare, pierderea tuturor drepturilor civile si la pedeapsa cu moartea prin impuscare. La trei zile dupa pronuntarea pedepsei, presedintele instantei militare propune tarului Nicolae I comutarea pedepsei cu moartea la 4 ani de munca silnica in fortareata, iar dupa ispasirea acestei pedepse, la 4 ani in armata ca soldat de rand. Hotararea a fost comunicata inculpatului dupa o luna, 22 decembrie 1849, in fata unei executii simulate in Piata Semionovski.
Simtamintele incercate de scriitor in pragul executiei au fost redate mai tarziu in romanul 'Idiotul'. Ispasirea pedepsei la ocna din Omsk in Siberia si mai apoi ca soldat intr-un regiment de graniceri din Semipalatinsk au repercusiuni asupra sanatatii si, nu in ultimul rand, asupra operei sale.
In 'Amintiri din casa mortii' este redat destinul tragic si demnitatea omului aflat in detentie, eroul narator fiind insusi Dostoievski. Tot datorita experientei din ocna, prin care cunoaste psihologia oamenilor certati cu legea, transpune aceste aspecte in 'Crima si pedeapsa', 'Fratii Karamazov', 'Demonii'. ( Bibliografie – Cosma, Doru, De la Dante la Zola, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1978)
Citește pe Antena3.ro
