x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Dovezi ca Armata a tras la Timisoara

Dovezi ca Armata a tras la Timisoara

19 Ian 2005   •   00:00

SPECIAL
Ordin de lupta: "Sa fie improspatati cu munitie!"
Jurnalele de lupta ale unitatilor militare implicate in reprimarea Revolutiei la Timisoara contin date precise care arata ce subunitati au deschis focul in multime si cine a dat ordinele. Justitia nu a fost deloc interesata de aceste documente, pe care noi le publicam acum (facsimil). Motivul dezinteresului aratat de magistrati nu poate fi altul decat protejarea capeteniilor militare care au obtinut dupa Revolutie grade si functii mari.

De ce trebuie redeschise "Dosarele Timisoara"

Jurnalele de lupta ale unitatilor militare care au actionat la Revolutie galgaie de dovezi ale vinovatiei sefilor si sefisorilor de atunci ai Armatei.
TEODORU UNGUREANU

INTOARCEREA ARMELOR. In fata balconului Operei, armata a fraternizat. Cu numai o zi inainte, soldatii trageau in plin asupra demonstrantilor
LEGEA TACERII. Tanchistii ar putea spune ce ordine le-au dat, de fapt, comandantii lor
Mai zilele trecute, pe unul din posturile de televiziune bucurestene, fostul sef-adjunct al Directiei Parchetelor Militare, general (r) Dan Ioan, incerca sa-si reaminteasca unele aspecte legate de ancheta pe care a efectuat-o la Timisoara, pentru aflarea unor "adevaruri" si tragerea la raspundere a celor vinovati de uciderea ori ranirea demonstratilor.

Prin vointa sortii, am avut prilejul sa-l cunosc suficient de bine pe respectivul fost magistrat, actualmente un onorabil avocat. "Schimbarile" Revolutiei l-au adus pe o functie inalta, din care avea posibilitatea sa controleze si, nu o data, sa incerce a dirija mersul unor anchete… Nu a fost niciodata singur, avandu-l ca superior pe una din figurile marcante ale intamplarilor ce au urmat zilei de 22 decembrie 1989: general Mugurel Florescu.

Am constatat pe parcursul acelei emisiuni cum fostul anchetator isi facea un titlu de glorie din cele atunci acreditate ca reprezentand purul si totalul adevar.

Ei bine, lucrurile nu prea stau chiar asa cum spunea domnia sa.

In editia de miercuri, 12 ianuarie 2005, Jurnalul National a publicat fragmente din Jurnalul de lupta al unei importante unitati militare din Timisoara. Daca respectivul document e real, atunci fostul magistrat s-ar cam face partas cu aceia care, de 15 ani, incearca sa tot ascunda cel putin jumatate din adevarul stiut de mai toti timisorenii.

Pentru cei care au putine informatii despre rechizitoriul ce a finalizat ancheta de la Timisoara, si care nici nu au urmarit emisiunea amintita, este necesar sa redam unele aspecte. Ancheta condusa de fostul sef-adjunct al procurorilor militari a concluzionat, in esenta, ca victimele s-ar fi datorat doar focurilor efectuate de catre tragatori neidentificati care nu ar fi putut apartine decat… Ministerului de Interne. Dupa convingerea domniei sale, doar comandantii structurilor MI ar fi ordonat executarea focului de arma impotriva demonstrantilor.

Pe ce se intemeia convingerea sa?

Intai de toate, tocmai pe lamentabilele si nerusinatele declaratii ale celor care organizasera personal macelul de la Timisoara. Dupa moartea mai mult decat ciudata a generalilor M.I. Nuta si Mihalea (care, fara nici o discutie, cunosteau prea multe) si intempestiva aruncare in puscarie a fostilor "aliati" in "lupta pentru salvarea cuceririlor revolutionare", o data cu dobandirea unor evidente pozitii de forta in noile structuri statale, comandantii MApN ai represiunii, prin intermediul unor "subordonati" dispusi la orice, au deturnat grobian adevarul… Oameni politici, inalti ofiteri, jurnalisti, dar si procurori si judecatori au marsat, mai mult conditionat decat din convingere, la cea mai mare mistificare a adevarului, cum nici predecesorii lor, comunisti declarati, nu indraznisera.

Pentru a fi cat mai convingator, fostul magistrat militar nu a omis sa invoce, chiar de la bun inceput, ca "ancheta" sa se bucura de autoritatea conferita de o decizie judecatoreasca definitiva pronuntata de… Sectia Militara a fostei Curti Supreme de Justitie. A continuat apoi sa relateze vesnicele "adevaruri"…

Dupa opinia sa, nezdruncinata, mortii si ranitii Timisoarei au fost doar victime ale unor securisti ori militieni neidentificati, care, in executarea ordinelor primite de la comandantii lor (cu totii condamnati), se tot plimbau cu autoturisme ARO ori Dacia pe strazile adiacente locurilor in care se desfasurau manifestatiile…

Argumentele "lunetei"

Tot astfel, unii dintre martiri au fost victimele acelorasi neidentificati securisti ori militieni, care ar fi executat tiruri de arma cu luneta din amplasamente mascate, de pe acoperisurile unor cladiri… A evocat, in acest sens, cazul unui barbat care ar fi decedat pe scarile Operei timisorene, ca urmare a unui asemenea foc de arma cu luneta. Necunoscand situatia de fapt din dosarul respectiv, nu pot sa prezum decat realitatea unui decedat, ca urmare a unei rani craniene transfixianta prin impuscare. Argumentele veneau insa intr-o prea mare discordanta cu acele precepte ale criminalisticii, stiinta sadea si nicidecum poveste pentru sugari, in cadrul carei logica este indispensabila…

Concluzia domniei sale se baza pe faptul ca unul din orificiile create de proiectil ar fi existat pe frunte, iar cel de-al doilea - in partea din spate a craniului. Diferenta de nivel dintre cele doua orificii a fost interpretata, in mod "mecanic", ca indiciu irefutabil ca tragerea s-ar fi executat dintr-un punct mai inalt decat nivelul la care se gasea victima.

Daca admitem ca orificiul de intrare ar fi chiar acela din fruntea victimei, precum si faptul ca diametrul acestui orificiu ar fi fost riguros identic cu diametrul proiectulului (coincidenta cam greu de realizat in cazul unei incidente neperpendiculare si generatoare de orificii usor ovidale), nu vad nici un suport logic apt sa conduca la stabilirea precisa a pozitiei in care a stat victima in momentul lovirii sale de glont. Asa se face ca, daca dorim o solutie logica, nu avem suficiente probe spre a concluziona ca s-ar fi tras dintr-un loc inalt… si nici macar cu privire la exactitatea calibrului armei din care a provenit proiectilul…

De unde insa se deduce faptul ca proiectilul - niciodata gasit - ar fi provenit dintr-o arma cu luneta? Pentru necunoscatori, mentionez ca armele cu luneta de fabricatie romaneasca foloseau acelasi proiectil cu cel din componenta cartusului destinat pistolului-mitraliera cal. 7,62 mm. Logic, nu avem nici un temei in a afirma ritos ca s-ar fi tras cu o arma cu luneta, la fel de bine putand a se fi tras cu un pistol-mitraliera… in plus, arme cu luneta existau si in dotarea MApN…

Scapati printre degete

Un alt aspect interesant este constituit de reala implicare a victimei in organizarea si conducerea, fie chiar si pentru moment, a actiunilor protestatare, pentru ca, de regula, orice dispozitiv de represiune nu urmareste producerea, neaparat, a cat mai multor victime, ci, cu precadere, anihilarea capilor miscarii turbulente.

Ancheta distinsului procuror a facut insa abstractie de faptul ca, in egala masura, militari ai MApN au actionat in acele locuri in care s-au inregistrat cvasitotalitatea victimelor. Despre acestea nu s-a mai spus mai nimic in rechizitorii. Nu despre "cei mici" aflati sub ordine si sub directa supraveghere a CI-stilor si a politrucilor, ci despre "cei mari", care coordonau represiunea alaturi de activistii de partid si generalii MI, special veniti de la Bucuresti…

Hartia tradatoare

Pentru cei care inca mai cauta adevarul in afara Comisiilor parlamentare, Colectivelor de investigare din MApN ori a vreunui… Institut anume nascut, este cazul sa aducem la lumina zilei toate acele documente reale care contin fragmente de adevar. Un asemenea act este cel partial reprodus in Jurnalul National.

Ce ne spune acesta? Foarte multe, adevaruri de care au fugit 15 ani reprimatorii Timisoarei. Un asemenea document se cere tiparit cu majuscule.

Cine are ochi sa vada, stie sa citeasca, are logica si mai este inca interesat de Istoria reala a Revolutiei are ce afla…

Astfel, din chiar primul rand, aflam ca un grup de oameni "au luat-o la fuga spre 1185 (indicativ de unitate militara), unde au fost intampinati cu foc". Documentul nu spune daca in fata acestei UM s-au inregistrat morti si raniti. Ne vor spune poate timisorenii care au fost martori, pentru ca am impresia ca distinsul magistrat-militar nu a pomenit asta in rechizitoriul sau…

Cateva randuri mai jos, gasim un fragment de text care ne dezvaluie ca "Tov. ministru ordona ca la inapoiere (col. Sulca Ion) sa-l sune sa-i raporteze situatia din oras. Masuri pentru curatirea orasului de borfasi, despresurarea tancurilor". Sa fi fost oare vorba despre ministrul… Agriculturii? Eu banuiesc ca era vorba despre ministrul V. Milea - viitorul erou al neamului, care atunci ordona "curatarea orasului de borfasi". Cine a cunoscut cu adevarat "scribii" fostului regim dictatorial stie ca executantii aveau in sange obiceiul de a transcrie identic ordinele primite de la mai-marii lor. Sa fie chiar asa de greu sa intelegem ce anume avea in vedere ministrul MApN atunci cand ordona "curatirea orasului de borfasi"? Cert este doar ca "borfasii" erau aceia ale caror randuri le-au ingrosat apoi mai toti reprimatorii, punandu-l in capul listei chiar pe "Tov. Ministru"…

Daca totusi am fi fost atat de grei de capete, putin mai jos ne sunt furnizate cateva pretioase indicii. Aflam astfel ca, la ora 23:35, se ordona:

"… - sa fie inabusite toate focarele de rezistenta;

sa fie improspatati cu munitie;

sa se faca plan cu focarele existente si dispozitivul de militari…"

Foame de munitie

Prin conciziunea sa, textul dovedeste hotararea de a se actiona fara menajamente impotriva celor care-si exprimau vointa de libertate. Pe de alta parte, se constata ca o buna parte din munitie se… dusese pe apa Begai. Ori poate militarii trasesera dupa muste… Conducerea superioara manifesta cunoscuta scrupulozitate cazona in elaborarea unor planuri de actiune, care insa nu aveau sa supravietuiasca momentului "fraternizarii" capilor ostirii cu "borfasii"…

Urmatoarea mentiune este apta sa dea peste cap toate zbaterile de 15 ani ale celor care au sustinut constant ca nici un cadru superior MApN nu ar fi ordonat a se trage asupra protestatarilor: "… - echipajele de pe tanc sa traga cu pistoalele…!". Pana mai ieri, toti papagalii sustineau ca nici ministrul Apararii si nici ceilalti mari comandanti nu ar fi ordonat niciodata a se trage, ba mai mult, se jurau pe toate Bibliile din lume ca insusi ministrul Milea insista… sa nu se traga… Din cele cateva cuvinte mai sus reproduse se observa ca exista chiar o grija deosebita doar ca nu cumva echipajele de pe tancuri sa fie prea radicale si sa traga cu tunurile!

Pe parcursul noptii de 17/18 decembrie, aceiasi inalti comandanti MApN hotarau, la ora 00:40, ca "…Maior Iorcosan cu un pluton se deplaseaza la Catedrala pentru a scoate din aceasta teroristii". Prezentul document nu precizeaza carei unitati apartineau militarii trimisi intr-o actiune atat de temerara. Faptul ca referirile la aceasta actiune sunt expres cuprinse in Jurnalul de Operatiuni al Diviziei MApN atesta ca era vorba de militari ai acestui minister, pregatiti cel putin pentru operatiuni de lupta in localitati. Pe de alta parte, constatam realitatea cu privire la "seriozitatea" cu care comandantii militari aflati la sediul Diviziei priveau necesitatea… fraternizarii cu poporul.

Si aceasta mai ales dupa ce "…in Calea Girocului este lichidata manifestatia…!". Cei care aveti cunostinta despre procesul intentat generalului care comanda taman UM din Calea Girocului, va veti minuna de nerusinarea celor sustinute la proces spre a convinge instantele de nevinovatia sa. S-au proferat atunci aberatii care indicau reala atacare a unitatii, fara a se mai vorbi despre vanatoarea declansata, in cursul careia vajnicii "aparatori ai patriei" au fugarit si impuscat demonstrantii printre blocurile din cartier…

Cine sunt "Ionestii"?

Se poate deci concluziona ca, pana la cumpana dintre ziua de 17 decembrie si ziua urmatoare, in Timisoara, trupele MApN au facut uz masiv de arme de foc. Doar acest fragment de document atesta mai multe situatii in care dispozitivele de represiune au ramas fara munitie. S-au tras cantitati mari de munitie sau mai mici? Cine ar mai putea spune, in mod real, dupa inca o saptamana de "lupte cu teroristii"… Documentul "buclucas" contine, intr-un subsol de pagina ori la inchierea unui paragraf, o foarte scurta referire la prezenta in teatrul de operatiuni a cercetasilor de la Buzau. Ceea ce atrage in primul rand atentia nu este faptul ca acestia urmau sa actioneze conspirat, tinand legatura pe un unic telefon si cu folosirea unor identitati false. Textul documentului de la comanda Diviziei Timisoara atesta ca acestia erau "…militari special instruiti pentru aceste actiuni…!". Pentru ce fel de actiuni? Pentru lupta antiterorista? Pentru actiuni de "curatare a orasului de borfasi"? Ce ar fi trebuit si ce au facut in realitate "Ionescu 1 (2, 3, …, n)" la Timisoara? De fapt, cati de "Ionescu" au impanzit in acele zile Clujul, Sibiul, Brasovul, Bucurestiul si alte localitati?

Cat temei mai pot pune acum oamenii pe spusele unor saltimbanci, fara a fi luate la puricat, cu migala si obiectivitate, camioane de documente (in ipoteza ca acestea nu au luat drumul Berevoiestilor…)?

Si acum sa revenim la stimabilul ex-magistrat-militar.

Apare ca deplin justificata o prima intrebare: Sa nu fi vazut acesta originalul documentului? Logica ne conduce spre doua ipoteze.

Prima - daca documentul a existat, iar procurorul "nu s-a gandit" sa-l ceara spre examinare si atasare la dosarul cauzei, atunci onorabilul a ars gazul de pomana pe la Timisoara…

Doi - daca procurorul a cunoscut actul incriminat si a facut abstractie de continutul sau, atunci el (in deplinatatea facultatilor mentale fiind) a obstructionat in mod deosebit infaptuirea justitiei, aducand in fata instantelor de judecata un rechizitoriu calp si incomplet… In ambele cazuri, domnia sa ar trebui sa se abtina pentru multa vreme a mai pomeni cuvantul adevar, in fata miilor de oameni care au suferit in urma represiunii comuniste.

Justitie cu doua viteze

Faptul ca, dupa 15 ani, incep sa apara asemenea documente ce pot genera eventuale revizuiri judiciare este de natura sa dea o geana de speranta celor in suferinta. Cred sincer ca societatea romaneasca va trebui sa plateasca cele cuvenite acelora care, masluind istoria insangerata, isi creeaza aure nemeritate.

Iar daca oameni din justitie au pus si ei umarul la o asemenea blasfemie, este si cazul, si timpul ca majoritatea multi sa afle… Pentru ca prin "neobservarea accidentala" a unor asemenea acte incendiare s-au creat premisele sustragerii de la raspundere (eventual, poate chiar penala) a prea multor fosti comandanti cu rang inalt din MApN. Doar astfel figuri teribile, precum generalii V.A. Stanculescu, Stefan Gusa ori mai toata pleiada de inalti ofiteri si generali perindati pe la carma ostirii au capatat aplombul si ragazul necesar a ne "plimba cu zaharelul", in timp ce ei se insurubau in fruntea ierarhiilor militare si politice. Poate si de aceea, "politicieni de renume", tot felul de "luptatori cu merite" care mai de care mai deosebite, "mari oameni de stat" ori "analisti de marca" isi permit astazi sa zambesca larg si "sa arunce pisica moarta" in curtea justitiei militare. Cum vom putea sa negam larga "conspiratie a tacerii", care a oprit cursul firesc al justitiei intr-o serie de cauze, atentia maselor, dar si a unor prea creduli (sau credinciosi?) magistrati, fiind adesea indreptata spre declaratiile sforaitoare ale unora din "actorii" Revolutiei?

Nu am nici un temei sa afirm ca unele din faptele imputate factorilor de raspundere MI ori PCR care au organizat si condus represiunea din Timisoara nu ar fi reale, dar, dupa documentul publicat in Jurnalul National, cu greu mai exista vreun dubiu cu privire la reala existenta a unei "justitii cu doua viteze", care, din motive ce vor trebui relevate candva, a "scapat din vedere" cam toata componenta MApN implicata in acele tragice evenimente. Sau, cel mult, au cercetat si judecat cativa parliti cu grade mici...

Inclin sa cred ca datorita unor asemenea magistrati "selectivi", unii dintre principalii reprimatori au reusit sa-si impuna nerusinatele afirmatii referitoare la simplele "plimbari" prin Timisoara, unde nu ar fi facut nimic "interesant" si nici nu ar fi ordonat uzul de arma…

Atunci cand va veni timpul, voi relata celor interesati fata reala a unora dintre aceia care au anchetat represiunea din Timisoara si alte localitati ori care au marcat esential si anchetele legate de cele ce au urmat zilei de 22 decembrie 1989.

Pentru cei insetati de adevar, recomand a se urmari cu atentie numele ofiterilor consemnati in document. Cu rare exceptii, acestia au cunoscut fulminante ascensiuni in ierarhia militara. Mai mult, cu totii s-au remarcat in mod deosebit in lupta ce a urmat cu alti "teroristi" decat aceia din Catedrala…

In bulibaseala militaro-politico-istorico-diversionist-judiciara nascuta dupa "intalnirile de taina" de la MApN, a devenit cam greu de a mai deslusi calaii de oamenii onesti.

DISPARITIE

"Prin conciziunea sa, textul dovedeste hotararea de a se actiona fara menajamente impotriva celor care-si exprimau vointa de libertate. Pe de alta parte, se constata ca o buna parte din munitie se… dusese pe apa Begai. Ori poate militarii trasesera dupa muste…"

RASTURNARE

"Pana mai ieri, toti papagalii sustineau ca nici ministrul Apararii si nici ceilalti mari comandanti nu ar fi ordonat niciodata a se trage. Din cele mai sus reproduse se observa ca exista chiar o grija deosebita doar ca nu cumva echipajele de pe tancuri sa fie prea radicale si sa traga cu tunurile!"

DOVADA
Click pentru a mari Click pentru a mari Click pentru a mari
"Fapte de arme" sangeroase, nedemne si penale se ascund in paginile Jurnalelor de lupta ale unitatilor militare de la Timisoara. Capeteniile Armatei au bagat "sub pres" probele incriminatoare, imediat dupa ce au intors armele si au trecut de partea Revolutiei. Magistratii militari s-au multumit cu explicatiile tampe sau ticaloase oferite de MApN si nu au cerut, ori nu au folosit, aceste dovezi in anchetele pe care le-au coordonat sau in procesele pe care le-au judecat. E bine ca macar acum, la 15 ani de la Revolutie, lumea sa cunoasca aceste documente, pentru ca in ele sta scris negru pe alb cine a tras in demonstranti.
×
Subiecte în articol: special timisoara s-au lupta tras mapn