CASCADORUL MARIAN CHIRVASE – Punct şi de la capăt
Agonie şi extaz, cioburi şi flăcări. Marian Chirvase, unul
dintre cei mai cunoscuţi cascadori români, vorbeşte despre o meserie cu o aură
misterioasă, pe care nu o poate face oricine. De ce cascadoria poate fi chemare
sau doză de nebunie?
Meseria de cascador are o aură de mister. Oricît ar fi de epuizat fizic, oricît de adîncă ar fi în el oboseala, în clipa în care cascadorul aude “Acţiune! Motor!” se înviorează brusc şi este gata să înfrunte orice.
Majoritatea
cascadorilor sînt foşti sportivi intraţi în legendă, care au pătruns în lumea
cinematografiei înnobilînd-o. Se spune despre cascadori că au un îndemn lăuntric,
o chemare sau o doză de nebunie. Exemplul cel mai elocvent este Marian
Chirvase, unul dintre cei mai cunoscuţi cascadori români, care la 6 iunie a împlinit
51 de ani.
PRIMII PAŞI. La 9
ani începea să practice hochei. A cîştigat, a şi pierdut, a suferit, dar s-a şi
bucurat. În 1976 cucerea cu echipa naţională de juniori a României titlul de
campion european, care a coincis cu intrarea în grupa A a hocheiului mondial. “Un
meci de hochei reprezintă pentru mine un spectacol infinit mai bogat în sensuri
şi care te obligă să te gîndeşti şi să simţi neobişnuit”, spune cunoscutul
cascador.
VOCAŢIE. “Cînd am început să practic hochei am fost fericit”,
povesteşte Marian Chirvase. “Îmi plăcea nebunia alunecării pe gheaţă, dar şi bătăile
care se iscau între adversari. Au început cantonamentele, meciurile şi
deplasările. Farsele şi peripeţiile din acea perioadă ar umple un roman întreg
şi ar mai fi loc pentru o urmare. Antrenamentul era dur, la fel ca şi sportul
respectiv, dar era singura metodă prin care un caracter putea fi călit şi
modelat exemplar. La fel şi disciplina. Dacă nu ai modele de valoare în viaţă,
nu poţi avea o carieră de succes! În hochei am avut modele multe. Antrenorul
meu, nea Ion Ganga, era şi este un nume important în hocheiul românesc. L-am
avut antrenor şi la grupa de copii, şi la juniori. El mi-a spus: «Dacă vrei să
ajungi mare, uită-te la Herghelegiu». Şansa vieţii este modelul de valoare. Eu
am avut această şansă! L-am avut ca antrenor pe extraordinarul Mihai
Flamaropol. De la aceşti oameni am învăţat ce este demnitatea. La 22 de ani, o
crosă dată în glumă mi-a despicat laba piciorului stîng, iar cariera mea în
hochei s-a încheiat rapid. Am stat cu piciorul în ghips multe săptămîni. Am pus
punct şi am luat-o de la capăt”...
PASIUNE. “Într-o zi, pe stradă, l-am cunoscut pe prietenul
tatei, Fritz Gogu. Îşi lăsase barbă, iar cum pe atunci nu aveai voie, tata l-a întrebat:
«Măi omule, ce este cu tine?». Iar el i-a răspuns: «M-au luat să joc într-un
film. Sînt cascador!» Mi-a rămas în minte că era cascador şi am fost teribil de
impresionat de acest om. După o vreme, cînd m-am dus la clubul Steaua să-mi
predau echipamentul, se făceau selecţii pentru un film. Se încerca regivorarea şcolii
de cascadori români. Cînd am auzit că este vorba despre cascadori, m-am dus
imediat. Erau acolo peste 120 de persoane, selecţionate au fost cinci, iar
din cele cinci, de-a lungul vremii, am rămas doar eu. Îmi plăceau acţiunea,
nebunia! Tot ce am obţinut a fost prin multă muncă şi disciplină. Cînd începi
să iubeşti, te dăruieşti cu totul. Pasiunea pentru o meserie este mai puternică
decît orice în viaţă! Sînt de opt ori campion naţional şi o dată campion
european. Şi în cascadorie am recorduri, atît european, «Cele zece panouri de
foc», 1994, şi mondial, «Tunelul de foc»“
Dornic să intre în Cartea Recordurilor, s-a adresat publicaţiei londoneze pentru a afla condiţiile în care se poate înscrie la secţiunea “Sporturi şi Jocuri”, cu “Tunelul de foc”. I s-au dat toate informaţiile, i s-a spus că prezenţa mass-media la efectuarea cascadoriei este absolut necesară şi, neapărat, a unui personal medical calificat, Guinness neasumîndu-şi răspunderea pentru accidente. A făcut “Tunelul de foc”, a trimis apoi totul, exact aşa cum i se ceruse, la Guinness Book, dar a primit un răspuns incredibil: “Cu regret vă informăm că Tunelul de foc a fost retras din Cartea Recordurilor, acum cîţiva ani, din cauza pericolului pe care îl implică”. “Nu regret deloc”, spune Marian. “Pentru mine este o mîndrie că am reuşit. «Tunelul de foc» rămîne cartea mea de vizită. Cascadoria e o meserie ca oricare alta. Dacă îmi dai telefon noaptea, mă ridic din pat şi trec prin foc. Pentru asta trebuie să te naşti cu o doză de nebunie! Însă este o nebunie controlată cu mare atenţie.”
REALIZĂRI. Este renumit pentru cascadorii, foc, explozii,
treceri prin geamuri. A fost distribuit ca actor sau cascador în producţii
cinematografice de succes. A participat la Revoluţie în 1989, dar ca atîţia alţi
români cu bun-simţ a refuzat implicarea politică. De asemenea, cînd Emil
Constantinescu a refuzat ajutorul Securităţii, Marian Chirvase, fiind director
al Clubului Cascadorilor, a ales zece cascadori pentru paza şi protecţia preşedintelui.
La moartea lui Corneliu Coposu a fost gardă de corp pentru Majestatea Sa
Regina Ana, apoi a Majestăţii Sale Regele Mihai. Are o bogată experienţă în
televiziune. A făcut cascadorii pentru “Turnul Babel”, la TVR, emisiunea lui
Cristian Ţopescu, şi “Ora 25” a lui Victor Ionescu, oameni de la care a învăţat
televiziune. A fost consilier pentru “Ciao, Darwin!” la Antena 1, producător al
emisiunii “Reconstituire la secundă” la TVR, unde a avut stipulat în contract
un share de 15 puncte, iar după trei emisiuni obţinuse între 20 şi 28, fiind
pe primul loc pe ţară. A fost şi cascador coordonator. A lucrat cu regizori şi
actori renumiţi: Sergiu Nicolaescu, Mircea Daneliuc, Pierre Brice, Peter
Heak, Mircea Veroiu, Nae Caranfil, Doru Năstase, Mircea Moldovan, Dinu Cocea,
Malvina Urşianu.
SPORT. “În familia mea, sportul este rege. Tata a fost rugbist. Eu am făcut
hochei. Anne, fiica mea cea mare, a făcut handbal, Orlando, băiatul mijlociu,
practică boxul. Deja are în palmares cîteva reuşite de care sînt foarte mîndru.
Este campionul Germaniei la copii, vicecampionul României la copii, anul
trecut, şi a cîştigat Cupa Primăverii la juniori anul acesta, fiind legitimat
la Clubul Dinamo, antrenor Dorel Simion. Cel mic, Marian Radu, joacă fotbal.”
23 de ani el şi soţia lui, Marieta, s-au admirat reciproc şi au împărţit rele şi
bune. Ea s-a îmbolnăvit într-o zi de scleroză în plăci, iar el a îngrijit-o
timp de 15 ani, comunicînd între ei şi stabilind fiecare pas pe care îl aveau
de făcut. Nu a abandonat-o pînă în ultima clipă. Ea s-a stins ca o lumînare, încet...
El a continuat să trăiască, dar suferinţa l-a răpus definitiv şi
irevocabil. Nu ar fi ieşit niciodată din această stare de depresie dacă nu ar
fi întîlnit persoana potrivită. “Datorită acestei femei care a apărut ca o
lumină în viaţa mea”, spune Marian Chirvase, “datorită curăţeniei ei sufleteşti,
a bunătăţii, dragostei şi a înţelegerii ei am reuşit să îmi revin. Pentru că în
această meserie, ca şi în viaţă, dacă omul de lîngă tine nu te înţelege, eşti
terminat”. A pus deci punct şi a luat-o iar de la capăt. Intenţionează ca în
vară să facă două cascadorii în stilu-i caracteristic, iar fanii cunoscutului
cascador nu vor fi dezamăgiţi.