Drumul României de la gîscă la calculator

MANGĂ PE CFR ● Ce mai uită călătorul în trenuri după Revoluţie
În tren îţi uiţi bagajele doar dacă eşti mangă sau dus cu capul. Uiţi un pix, o şapcă, o sacoşă… Dar un cărucior pentru handicapaţi? Pentru un cărucior pleci la drum, i l-ai promis unuia care avea nevoie de el. Uite, îi zici, mă duc la Iaşi să-ţi aduc căruciorul. A doua zi vii cu mîna-n… Unde-i, mă, căruciorul?, întreabă omul. Bă, l-am uitat în tren. Ieşit din mahmureală, orice om normal se repede la gară, la obiecte pierdute. Aiurea. Nimeni nu caută nimic. Ce ajunge la obiecte pierdute acolo moare.

MANGĂ PE CFR ● Ce mai uită călătorul în trenuri după Revoluţie
În tren îţi uiţi bagajele doar dacă eşti mangă sau dus cu capul. Uiţi un pix, o şapcă, o sacoşă… Dar un cărucior pentru handicapaţi? Pentru un cărucior pleci la drum, i l-ai promis unuia care avea nevoie de el. Uite, îi zici, mă duc la Iaşi să-ţi aduc căruciorul. A doua zi vii cu mîna-n… Unde-i, mă, căruciorul?, întreabă omul. Bă, l-am uitat în tren. Ieşit din mahmureală, orice om normal se repede la gară, la obiecte pierdute. Aiurea. Nimeni nu caută nimic. Ce ajunge la obiecte pierdute acolo moare.

Gara de Nord, ora prînzului. Lume puţină, cam fără treabă, inşi cu ecusoane la gît, despre care nu poţi spune cu ce se ocupă fiindcă nu ştiu nici măcar unde e biroul de obiecte pierdute. Intri în gară dinspre Calea Griviţei, te trăsneşte izul de tochitură de la restaurantul cu mîncăruri tradiţionale. În stînga, fast-food-uri; în dreapta, ziare, cărţi, textile. Pe locul textilelor, înainte de Revoluţie, era biroul cu obiecte pierdute. În faţa unei săli de aşteptare, un specialist în sănătate îţi ia gratis tensiunea, îţi spune cît eşti de supraponderal, şi-ţi bagă sub nas cărţi despre alimentaţia raţională. Uneori vezi şi trenuri. La preţul biletelor şi concurenţa curselor auto, gara e pe cale să devină un mall cu specific naţional, şuierat de tren şi miros de cale ferată.

BOP. Biroul obiectelor pierdute – BOP – din Gara de Nord se află într-un gang dubios, cum te duci de la Informaţii spre intrarea din Dinicu Golescu, pe stînga. Anexa e ca o cazemată părăsită, pereţi scorojiţi, duhoare de mucegai. Intri ezitînd de frică să nu iei una în cap şi să rămîi fără portofel. În plus, te tîmpesc ţînţarii. Dna Petrina Buciu e de zece ani în CFR, magazioneră la obiecte pierdute. Magazia e înaltă, are rafturi ticsite cu valize jerpelite, rucsacuri jegoase, genţi de tot felul, sacoşe de plastic acoperite de praf. Sînt cîteva sute de pachete, cel mai vechi e uitat în 2003. Gara vrea să le dea la casat, dar nu s-a-ntrunit comisia. Obligaţia e să le păstreze un an. Pachetele au trecut pe la poliţia gării, li s-a făcut inventarul, s-au întocmit procese-verbale, s-au depus la magazie. La adjunctul şefului staţiei, Cosmin Vîlceanu, tocmai a ajuns o mapă cu memoriul unui tip din Constanţa către CEDO. Amin. La cîte memorii are România la CEDO oricum îi venea rîndul peste cîţiva ani. Răsfoim registrul cu inventarul magaziei pe 2008. Colegele dnei Petrina se plesnesc în draci peste braţe şi înjură ţînţarii.

CONSERVE ŞI CAMERE DE BICICLETĂ. Ce uita călătorul în tren sau pe peron înainte de Revoluţie? Ca regulă generală, nu se pierdeau pungi de plastic. Erau o raritate şi dovedeau că ai neamuri în străinătate sau pile la cooperaţie, care aducea cosmetice, ness şi Kent. Cine avea o pungă de plastic defila cu ea pînă plesnea. Punga. Trenuri multe, trafic mare, pierderi mici. Lumea pierdea ce avea: baticuri, paporniţe, conserve cu fasole, camere de bicicletă, canistre, jiglere de Dacie, serviete diplomat cu sendvişuri mîncate pe jumătate. Rar, radiouri cu baterie. O singură dată, prin ’88, unul uitase o gîscă în personalul de Tîrgovişte. Întreg personalul de la BOP îi dădea pîine. În două luni, gîsca se făcuse ca porcul. În ajun de Paşte a dispărut. A ieşit un scandal imens. Angajaţii CFR-ului din zona BOP considerau că după atîta îndopat, gîsca trebuia să revină colectivului, să fie împărţită echitabil.

ÎN MOŢUL TOPULUI. În 2008 se pierde aproape orice trimite la mileniul 3 şi aminteşte de intrarea României în UE. Genţi de voiaj, valize mici, valize mari, valize enorme, în genul celor cu care se cărau boarfe de la turci. Cele mai multe ponosite, unele chiar jafuri. Într-un cufăr uitat în 2006, proprietarul avea 36 de obiecte şi produse alimentare, majoritatea cu E-uri, napolitane, cornuri cu cremă de cacao, drajeuri, gumă de mestecat, ciocolate. Încolo, tricouri, cămăşi, ciorapi, sutiene, capoate, hamleţei, plăpumi, geci. Nu lipsesc aproape din nici un bagaj următoarele: adidaşi, maieuri, umbrele, blugi, tricouri.
Primii-n top sînt tolomacii care au uitat două cărucioare pentru handicapaţi. Un cărucior este enorm şi e din 2004. Cît să fii de beat să-i uiţi ăluia căruciorul fără de care nu se poate deplasa? Şi cît de confuz, ca să uiţi definitiv unde ţi s-a întîmplat? Urmează foştii posesori a două biciclete şi, apoi, tîmpitul care a ciordit un cărucior de la supermarket ca să-l uite în tren. Nu e mare lucru să pleci cu un cărucior de la supermarket, performanţa e să-l plimbi cu trenul pînă uiţi de tine şi de el.

MISTRIA ŞI HEMORZONUL. În 2007, unul a lăsat în compartiment o geantă de voiaj umflată cu ceasuri de mînă, ochelari, tricouri, marfă cît să-ncapă într-un chioşc demolat de Băsescu. De la un zugrav au rămas mistria, tesla, ciocanul şi, fireşte, un tub de hemorzon. Fireşte, întrucît, cine a avut zugravi în casă ştie că dacă faci prostia să le laşi de băut, meseriaşii freacă menta şi se scarpină, la naiba, unde-şi dau cu hemorzon. Dacă întorci magazia BOP cu fundu-n sus curg din ea genţi, sacoşe, pungi, mentosan, cutii de table, gioarse de radiouri portabile, telefoane mobile, eugenii, încărcătoare, şlapi, mouseuri, cabluri, piroane, portofele, răngi, sutiene, piuliţe, pardesie, pături, perdele, plăpumi, borsete, cărţi, slipuri, potcoave, CD-uri, treninguri. Şi de la naşu‘, un laptop jigărit. Într-o sacoşă de rafie, zac de doi ani o maşină de cusut electrică "Brother", un ciocan pentru depanarea ei şi o carte cu exerciţii de gramatică spaniolă pentru căpşunari. Dintr-un raft de sus, atîrnă un bocanc legat de o pereche de schiuri încă bune. O narghilea le-a dat mari bătăi de cap constatatorilor, nici agentul de la poliţia gării, nici partea CFR din comisie habar n-aveau ce dracu’ e aia. Unii văzuseră o chestie care aducea prin filme, dar nu ştiau cum să-i zică. Au aflat pînă la urmă, cu toate că nu le venea să creadă că li se întîmplă tocmai lor aşa ceva.
Fraierii de bine. La dna Petrina constaţi ca la muzeu devenirea României, de la conserve pînă la prăjiturile tiramisu, de la broboade la rujuri de Istanbul. Talciocul de la magazia cu obiectele pierdute la beţie a CFR exprimă progresul ţării după căderea dictaturii. Plus conectarea la UE. Cu băutura din bagaje, biroul de obiecte pierdute ar putea omagia două decenii de activitate fructuoasă, de la gîsca furată pînă la laptop-ul şi mapa cu strategia de dezvoltare durabilă. Personalul de la magazia cu obiecte pierdute e însă bucuros că, mulţumită fraierilor, are de lucru şi mănîncă o pîine de la CFR.

Paşaportul lui Perjeu

Singurul norocos din toată magazia e unul Maricel Perjeru. Şi-a recuperat paşaportul. Venea (gîndea comisia) din străinătate şi s-a dăruit CFR-ului cu acte, geacă şi o geantă enormă conţinînd: DVD-uri, blugi, pantaloni, tricouri, borcan gem,6 napolitane, 3 cornuri cacao, biscuiţi… Listă de inventar pe două pagini, cu patruzeci de obiecte şi produse. Peste ele, paşaportul. Pe care i l-a expediat poliţia. Restul e în magazie, Perjeru şi-a băgat picioarele-n ele de DVD-uri şi napolitane.

Pierdut strategie naţională

Dacă te iei după clipurile electorale, zici că românul e sărac lipit. Din BOP-ul gării rezultă însă un nivel de trai onorabil, ţinînd cont la cît a ajuns preţul biletelor de tren. Mai mult e implicat în dezvoltarea ţării. În acest sens, la BOP trezeşte respect o mapă purtînd inscripţia Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă. Actele din interior confirmă înscrierea economiei României pe o traiectorie ascendentă şi saltă corespunzător cota magaziei dnei Petrina. Dacă cizmele, mistria sau ciocanul mărturisesc vocaţia de constructor a lui Dorel, laptop-ul, DVD-urile şi telefoanele mobile probează conectarea la
progresele ultimelor decenii.