Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De peste Prut, din Basarabia în care Adrian Păunescu s-a născut şi pe care a iubit-o nespus, poetul Dumitru Matcovschi a transmis la rândul său un gând la ceas de mare tristeţe:
"A fost Adrian Păunescu dăruit cu mult har... Nu făcut cu anasâna, nu cheie de biserică. Om ca toţi oamenii, cu caracter. Insist, cu caracter. Or, lucrurile mari le-au făcut întotdeauna caracterele mari; personalităţile le-au făcut. A fost un poet de la Dumnezeu, de la natură. S-a născut la Copăceni, în Basarabia, dar nu contează, fireşte. Cărţile lui însă, pentru noi basarabenii, au taina lor şi ne sunt dragi. Le-am citit, atunci, în anii dezmăţului bolşevic. Le citim şi azi. Păunescu nu a scris cum a putut, a scris cum a vrut, ce a vrut. Poezie, cântece, publicistică, blesteme, dureri. Din păcate, durerea din poezie nu toţi muritorii o simt. Şi Adrian Păunescu, după mine poetul Păunescu, nu a fost înţeles. A scris cu un colţişor de inimioară, cu dor s-a căznit să spună cuvântul frumos. A avut duşmani, dar şi prieteni, mulţi prieteni. Ca orice poet adevărat a luptat cu sine şi a bravat soarta, cred. Gura lumii nu mă interesează nici în «ambiţia mititelului». Nimeni nu ştie ce va rămâne după noi. După Adrian are ce să rămână. A fost al generaţiei sale, al limbii române, al Ţării şi al Basarabiei. A avut patrie. Vă repugnă acest cuvânt? Ori astăzi în Romania, dar şi în Basarabia, «ţara asta» - zic toţi. Mai ales, cei mai hâtri decât noi. Ei bine, care «ţara asta»? Păunescu are patrie, am şi eu patrie. Păunescu a avut patrie şi atunci a înveşnicit-o în opera sa. Iartă-l, Doamne, dacă a greşit!"
