"Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?"

"Daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica-i si credinta voastra" (I Corinteni 15,14,17)
Invierea reprezinta implinirea celui mai adanc sentiment uman, nadejdea in viata vesnica, dupa cum spune profesorul Emilian Popescu. Mantuitorul a facut multe minuni, a alinat suferinte umane, chiar a inviat pe Lazar din morti. Dar toate acestea puteau fi privite ca intamplari izolate, fara sa cuprinda intreaga fire omeneasca. "Invierea Mantuitorului incheie si incoroneaza activitatea Sa de trei ani si jumatate, biruind asupra mortii, pe care primii oameni Adam si Eva si-au luat-o asupra-le, ca urmare a pacatului neascultarii", adauga Emilian Popescu.


Si toate acestea, dupa ce a fost judecat, dupa ce si-a purtat crucea si a fost rastignit pe ea. Sfantul Grigorie de Nazianz, cu prilejul Sfintelor Pasti din anul 362, spune despre Invierea Domnului ca ar trebui sa fie o sarbatoare plina de stralucire, a carei lumina imbraca pe fiecare om, aduce dragostea intre oameni, atat intre cei care s-au numit pana acum frati, dar si intre vrajmasi.

Primul purtator de cruce
Mantuitorul lumii intregi, Iisus Hristos a pornit cu cununa de spini pe cap si Crucea in spate pe drumul greu al Golgotei si al rastignirii. La iesirea din cetate Domnul a cazut sub povara Crucii. Atunci ostasii l-au silit pe Simon Cirineul sa-I duca Crucea.

Astfel Simon din Cirene a devenit primul purtator de Cruce, la fel cum o femeie din multimea care Il insotea pe Iisus, pe nume Veronica, si-a facut loc printre oameni si soldatii romani, a alergat la Domnul si i-a dat o naframa alba cu care si-a sters sudorile. Imediat s-a imprimat pe naframa chipul Domnului Iisus Hristos si asa credincioasa femeie Veronica a devenit prima purtatoare a Icoanei Domnului, care se gaseste astazi pictata in biserici.

Pe dealul Golgotei a urmat pregatirea pentru crucificarea Domnului si a celor doi facatori de rele. Ostasii romani L-au dezbracat de camasa Lui, pentru care au tras la sorti. Apoi in toata cruzimea lor L-au rastignit pe Domnul pe Cruce si I-au batut piroane in maini si picioare, au pus o tablita pe Cruce pe care scrisese Pilat, in litere, grecesti, latinesti si evreiesti: "Iisus Nazarineanul Imparatul Iudeilor!" (Ioan 19,19).

Crucificarea lui Iisus
Dupa aceea au ridicat Crucea in sus cu Domnul si facatorii de rele de-a dreapta si de-a stanga lui Iisus si au inceput sa-si bata joc de El. Domnul Iisus Hristos a raspuns pe Crucea Golgotei rugaciunii talharului din dreapta care recunostea ca el sufera vinovat, dar Iisus sufera nevinovat. "Pomeneste-ma Doamne cand vei veni in Imparatia Ta. Si Iisus i-a zis. Adevar graiesc tie astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23,39-43).

De asemenea, un aspect cutremurator s-a petrecut in timp ce Iisus era in suferinta pe Crucea Golgotei, dupa ce si-a dat duhul Tatalui Ceresc. De la ceasul al saselea s-a facut intuneric peste tot pamantul pana la ceasul al noualea. Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat, si pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor au inviat si s-au aratat multora in cetate. Catapeteasma templului s-a rupt pe la mijloc in doua! (Matei 27,51-54). Ostasul roman, si cei care pazeau pe Iisus impreuna cu el, vazand cutremurul si cele intamplate, s-au infricosat si au zis: "Cu adevarat omul Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Marcu 15,39).

Singuratatea Golgotei
Dupa ce toate s-au savarsit, adica opera de mantuire a neamului omenesc, Iisus a strigat cu glas mare, din inaltul Crucii, ultimele cuvinte. "Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu. Si acestea zicand si-a dat Duhul" (Luca 23,46).

Si totusi Golgota este considerata cel mai insingurat moment din cate au existat vreodata. Dupa Scriptura, Iisus Hristos a fost rastignit "la ceasul al treilea" (Marcu 15, 25), adica dimineata la ora 9:00 si "pe la ceasul al noualea", respectiv dupa-amiaza pe la orele 15:00 a strigat cu glas tare, cutremurator: "Eli, Eli, lama sabactani? ...Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?".

Aceasta poate insemna ca Iisus Hristos a stat atarnat timp de sase ore in singuratatea groaznica a crucii, ca cel putin sase ore nu L-a mai avut pe Dumnezeu ca Tata. El, care intotdeauna cand se referea la Dumnezeu spunea Tatal Meu, in acel moment, S-a adresat Dumnezeului.

Moartea pacatosului
Iisus a indurat agonia mortii pacatosului, cu toate ca El Insusi era absolut fara pacat si a ramas fara pacat. El a suferit o moarte atat de cumplita, pentru ca a luat toate pacatele oamenilor din toate timpurile in trupul Sau, pe cruce. Petru spune acest lucru in prima sa Epistola: "El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire" (1 Petru 2, 24a). Atunci cand Iisus a indurat agonia mortii, cerul s-a inchis cu adevarat, Tatal Si-a intors privirea in alta parte, Cel Vesnic Si-a intors fata de la El, iar El, Fiul, a atarnat singur si parasit pe cruce.

Drumul Crucii
Iisus a fost osandit la moarte. "Nu a blestemat cand a fost defaimat si nu a amenintat cand l-au batjocorit" (Petru 2, 23). S-a lasat in voia celui care l-a osandit pe nedrept.

Ostasii aduc Crucea. De bunavoie Domnul a luat Crucea pe umeri si a vrut sa bea paharul amar pe care i l-a dat Tatal. "El a purtat suferintele noastre si cu durerile noastre s-a impovarat." (Isaia 53, 4) "Ca un miel a fost dus la junghiere; ca o oaie fara de glas in fata celui care o tunde, asa nu si-a deschis gura sa." (Isaia 53, 7)

Domnul nu mai putea duce greutatea crucii. Atunci ostasii au silit pe un barbat care trecea pe acolo sa-l ajute. "Cine vrea sa fie ucenicul meu sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze." (Luca 9, 23)

Ostasii l-au trantit pe Isus la pamant, i-au strapus mainile si picioarele, pironindu-l pe cruce. Acum s-a implinit cuvantul: "Cand voi fi inaltat de la pamant, ii voi atrage pe toti la mine." (Ioan 12, 32)

Domnul atarna rastignit pe lemnul crucii. Pe la ceasul al noualea, a strigat cu glas puternic: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?" si murind a spus: "S-a savarsit. Tata, in mainile tale imi incredintez sufletul".

CONTINUARE: Procesul lui Hristos, ramas fara sentinta