Economia a căzut fix în bot

La data de 15 septembrie 2008, criza nu se simţea încă în România. Moneda naţională era puternică, euro fiind cotat la 3,612 lei, iar băncile se întreceau în a acorda credite. Nimeni nu bănuia că doar peste 20 de zile leul se va prăbuşi până la 3,9410 euro şi că băncile vor rămâne fără bani, chiar şi pentru firme.


România a importat criza din America la nici o lună de la falimentul Lehman Brothers. Mecanismul a fost simplu. Investitorii, deţinători de fonduri mari, au intrat în panică în momentul în care pieţele financiare şi bursiere mondiale s-au dus la vale. Disperaţi, în căutare de lichidităţi s-au năpustit asupra leului românesc, pe care l-au crezut slab şi au început să parieze pe devalorizarea lui. Nu le-a ieşit, pentru că BNR a vândut valuta şi a luat leii din piaţă, adică a pârjolit drumul din calea lor. Automat dobânzile la lei au urcat până la 70%, dobânzi care au fost suportate tot de jucătorii care au mizat pe devalorizarea leului. Apoi băncile s-au suspectat una pe alta de probleme financiare ceea ce a dus la o criză de lichiditate în sisitemul bancar.

De aici până la dezastrul din acest an nu a mai fost decât un pas. Robinetul cu bani al băncilor s-a oprit brusc şi o dată cu el s-a spulberat şi iluzia bunăstării pentru români. Au apărut zvonuri că băncile-mamă din Austria şi Grecia vor renunţa la liniile de finanţare din România şi a fost nevoie de implicarea Fondului Monetar Internaţional pentru calmarea lucrurilor.

Fondul a obţinut acorduri scrise de la toate cele nouă bănci-mamă ale principalelor instituţii de credit din România, care s-au angajat să nu retragă capital şi garantează participarea cu capital suplimentar pentru susţinerea subsidiarelor locale. Nici aşa creditarea nu a repornit. Bancherii spun că oamenii nu mai sunt interesaţi de credite de frica şomajului şi a devalorizării monedei naţionale. În ultimul an, moneda naţională s-a devalorizat de la 3,612 leu/euro în 15 septembrie 2008 la 4,2495 lei/euro în 10 septembrie 2009.


ŞOMAJ ŞI HEMORAGIA CREDITELOR
Politica deşănţată de creditare de până la începutul crizei a început să-şi arate şi ea "roadele". Restanţele populaţiei şi firmelor româneşti la credite s-au dublat în primele şapte luni din 2009, la 5,906 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro), cel mai mare avans fiind înregistrat la împrumuturile în valută, unde restanţele au crescut de aproape 2,5 ori, arată datele publicate de BNR. La 31 decembrie 2008, populaţia şi firmele din România aveau restanţe la credite de 2,8 miliarde de lei, sumă care s-a dublat până la finalul lunii iulie 2009.

Pe fondul crizei, nevoite să îşi ajusteze producţia şi să facă faţă blocajelor financiare firmele private au fost primele care au trecut la reduceri de personal. Şomajul a crescut vertiginos începând cu a doua jumătate a anului trecut. Dacă la sfârşitul lui septembrie 2008 în România erau înregistraţi 352.912 de şomeri, luna trecută numărul acestora depăşea 601.000, nivelul maxim al ultimilor cinci ani şi două luni. Iar lucrurile nu se vor opri aici, pentru că economia nu dă semne de revenire, iar în sectorul bugetar, mult supradimensionat, se tot anunţă disponibilizări masive.  
PRODUCŢIA, ÎN CĂDERE LIBERĂ
Consumul de energie electrică, declarat de preşedintele Traian Băsescu drept indicator al crizei, arată la 6 luni o scădere de 9,1% faţă de aceeaşi perioadă din 2008, până la 2,4 TWh, în timp ce exportul a scăzut cu 29,9%, până la 0,83 TWh, conform datelor provizorii transmise de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Scăderea consumului de energie reflectă faptul că mai multe companii din România au redus programul de lucru, au trimis muncitorii în şomaj tehnic sau au făcut concedieri.
ArcelorMittal Galaţi este una dintre acestea, ca şi celelalte companii din metalurgia românească sau Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO). În România producţia industrială a scăzut timp de 10 luni consecutiv, marcând în luna iulie un declin de 6,9%, faţă de iulie 2008. În primele şapte luni, scăderea a ajuns la 9,7%, conform datelor INS.


DEZASTRU ÎN INDUSTRIE
Producţia industrială, ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în perioada 1 ianuarie-31 iulie 2009, a scăzut cu 9,7%, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul precedent, din cauza colapsului înregistrat de industria prelucrătoare (-12%) şi de industria extractivă (9,1%). Pe marile grupe indus­tria­le s-au înregistrat scăderi la toate bunurile: in­dus­tria bu­nu­rilor de folosinţă îndelungată (17,7%), industria bu­n­­u­­ri­lor intermediare (15,9%), industria bunurilor de uz curent (8,2%), industria bunurilor de capital (7,1%) şi industria energetică (2,8%).


SECTORUL AUTO
Sectorul auto românesc trece prin criză în mod diferit. Dacă Dacia şi furnizorii săi cunosc un reviriment datorită programelor de tip "Rabla" din vestul Eu­ro­pei, în schimb dealerii şi service-urile suferă crunt de scăderea pieţei şi lipsa de bani a românilor. Vânzările de auto­ve­­hi­cule în România au picat cu 58% în primul semestru. În şase luni, 10.000 de ma­şini au fost importate şi reexportate din România.

În schimb, Dacia cunoaşte succesul, modelul Logan fiind numai bun pe timp de criză prin preţul său. Producţia la Mioveni a crescut cu 9,24% în primele şaptee luni, până la 166.706 uni­tăţi. Dacă în primele luni ale anului Da­cia a fost nevoită să oprească producţia timp de mai multe luni, programele de tip "rabla" din Germania, Franţa, Anglia şi Spania au repus pe picioare uzina de la Mioveni. Producţia a crescut în iulie cu 21,7%, ajun­gând la 34.517 maşini. În schimb, vân­ză­ri­le pe piaţa in­ternă au fost dezastruoa­se, consemnând un minus de 45,76%, până la 26.080 autoturisme.
FIRME SUSPENDATE
În timp ce mai-marii ţării încă se mai lamentau pe tema "este sau nu criză", firmele autohtone erau lovite de lipsa de comenzi. De la o lună la alta tot mai multe afaceri intrau în blocaj financiar, pe de o parte din cauza scăderii apetitului pentru cumpărături şi a creanţelor neonorate, pe de altă parte pentru că n-au mai putut să ia bani de la bănci din pricina condiţiilor înrobitoare, iar statul le-a tot amânat cu returnarea TVA-ului, n-a făcut investiţii care să le dea de lucru şi nici impozitul pe profitul reinvestit nu l-a scos. În mai 2009, Guvernul le-a dat în cap micilor afacerişti şi prin introducerea impozitului minim. Rezultatul? Peste 105.500 firme şi-au suspendat activitatea în ultimile opt luni, de aproape 12 ori peste nivelul din perioada similară a lui 2008, potrivit Oficiului Naţional al Registrului Co­mer­ţului. Iar acţiunile de dizolvări voluntare au urcat de peste cinci ori, la 13.270 în august. Plus că investiţiile străine directe au scăzut cu 43%, până la 2,8 miliarde euro în prima jumătate a lui 2009.


BUGETUL, GĂURIT
Guvernul a ajutat economia doar cu vor­be. Iar economia a lăsat Guvernul fără bani la buget. Potrivit ultimei rectificări bugetare din luna august, pentru 2009 Guvernul estimează o reduce­re a veniturilor bugetului de stat cu şap­te miliarde lei, din care 4,2 miliarde lei din TVA - ca urmare a accentuării di­mi­nuă­rii activităţii economice -, 443 mi­lioane de lei din impozitul pe profit - pe fondul reducerii cifrei de afaceri şi di­mi­nuării productivităţii -, şi 362,2 mili­oa­ne de lei din accize. Iar veniturile bu­ge­tului consolidat sunt prognozate în scădere cu 17,4 miliarde de lei. Urmare a scăderii semnificative a veniturilor bu­ge­tare, deficitul bugetului general consolidat a ajuns la 7,3% din PIB (de la 2% prevăzut în prima formă a bugetului pe 2009 aprobată la începutul anului). Care PIB este şi el tot mai sfrijit. De la creşterea ameţitoare de 8% anul trecut, ultima rectificare bugetară prevede o scădere a economiei de 8,46%. Practic, economia a scăzut cu 14%.


PREŢUL CASELOR
Preţurile de pe piaţa imobiliară ro­mâ­neas­că au scăzut la jumătate faţă de ni­ve­lul maxim din decembrie 2007. Că­de­rea a început în ultimele luni ale anului 2008 ,când locuinţele s-au devalorizat cu 12% faţă de luna august. Până la acel moment piaţa ajunsese să fie blocată din cauza preţurilor aberante. Nimeni nu mai cumpăra, nimeni nu mai reuşea să vândă nimic. Apoi, preţurile au luat-o la vale într-un ritm ameţitor pe fondul lipsei de bani şi a refuzului băncilor co­merciale de a mai credita piaţa imobi­liară. Până la finele anului 2008, preţul apartamentelor vechi a căzut cu 25%, în timp ce locuinţele din ansamblurile re­zi­denţiale au rămas la preţurile de di­nainte de criză, deşi dezvoltatorii nu mai vindeau nimic de luni bune. Însă în 2009, aceştia au fost nevoiţi să reducă preţurile chiar şi cu 40%. Criza econo­mi­că care a condus la "scumpirea bani­lor" împrumutaţi de la bănci a prins Ca­pi­tala cu 42 de proiecte rezidenţiale de mari dimensiuni în construcţie. Este vor­ba despre aproape 10.000 de lo­cu­in­ţe a căror construcţie a intrat în stand-by.