Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu aproape 4,6 milioane de tone din 7-7,5 milioane de tone de deşeuri total generate anual, țara noastră ocupă penultimul loc în UE în privinţa ratei de reciclare a deșeurilor. Reciclăm doar 14%, spre deosebire de Germania, cu 68%, Polonia 35%, Ungaria 34%, iar exemplele pot continua.
Dr. Ilie-Ionel CIUCLEA
Preşedinte, General Manager Grupul Industrial SC SUPERCOM SA Bucureşti, Vicepreşedinte ARMD (Asociaţia Română de Management a Deşeurilor), Preşedinte al Patronatului din domeniul Managementului Deşeurilor
Chiar dacă țara noastră a făcut unele progrese în domeniul reciclării deșeurilor, provocările rămân şi se regăsesc, în principal, în slaba capacitate de implementare şi administrare a proiectelor privind Sistemele şi Centrele de Management Integrat al Deşeurilor (SMID-ri şi CMID-uri), la care se adaugă lipsa colectării separate la generatorii de deşeuri. În context, se recunoaşte că în România, referitor la deşeuri şi salubrizare, se manifestă vulnerabilităţi cu grad ridicat de deranjament strategic, operaţional, economic şi social. Acest lucru se întâmplă în primul rând pentru că pe plan naţional lipsesc măsuri concrete pentru închiderea buclei economiei circulare, nefiind vizate toate etapele ciclului de viaţă al unui produs, de la producţie şi consum, până la gestionarea deşeurilor şi la piaţa materiilor prime secundare.
În problema deşeurilor, în România şi mai ales în Bucureşti, asistăm la o lipsă de consistenţă strategică, tactică şi managerială internă. Cea mai importantă problemă de decizie în faţa autorităţilor centrale şi locale este că schimbările survenite în starea mediului în urma unor activităţi nu sunt clar asumate, acceptate în societatea românească, sau trecem pe lângă ele și le ignorăm.
Principalele probleme din domeniu
La nivel strategic, protecţia mediului nu înseamnă numai sistem de criterii, ci şi obiective, coerenţă între obiectivele non-mediu cu cele de mediu. Problemele critice principale în domeniul gestionării deşeurilor în România se referă la reglementări depăşite (legislative, normative şi tehnice), capacităţi instituţionale insuficiente pentru realizarea planificării, organizării şi implementării unui sistem de management integrat al deşeurilor la toate nivelurile (naţional şi regional), acoperirea parţială cu servicii de colectare şi transportare a deşeurilor în localităţi urbane şi, practic, absenţa acestor servicii în unele localităţi rurale. De asemenea, nu avem capacităţi suficiente destinate depozitării finale a deşeurilor, ne confruntăm cu lipsa eliminării deşeurilor periculoase, cu risc sporit pentru mediu, cu o abandonare haotică a deşeurilor de construcţii şi demolări, a dejecţiilor animaliere, a deşeurilor stradale etc. Alte probleme sunt legate de finanţarea insuficientă a domeniului, de aplicarea de penalităţi minore în cazul ignorării cadrului legislativ şi normativ, care conduc la perpetuarea nerespectării legislaţiei, precum și de participarea redusă a publicului, îndeosebi la colectarea separată.
Nevoia unei legislații clare, unitare
Acum există doar capete de legi, nu o lege cursivă, limpede, clară în domeniu. De aici porneşte dezordinea recunoscută şi, ca atare, se înregistrează fel de fel de decalaje, iar Economia Circulară dă semne că este blocată. În fapt, se manifestă insuficienta implicare a autorităţilor la diferite niveluri pentru a face paşi în direcţia corectă, spre o economie circular reală, care ar crea locuri de muncă şi ar contribui la îndeplinirea obligaţiilor asumate în faţa UE. Pe de altă parte, în întreaga țară, până în prezent s-au cheltuit sume semnificative pentru un ansamblu de SMID-uri şi CMID-uri, înregistrându-se însă lipsa de capacităţi operaţionale reale, efective pentru angajament fezabil în Economia Circulară.
În context, se constată că pentru completarea şi remedierea situaţiei infrastructurale a SMID-urilor şi CMID-urilor din România sunt necesare încă 1,5-1,6 miliarde de euro. Este de notorietate faptul că dacă se va continua politica de finanțare secvenţială, fragmentară, nebazată pe o viziune, pe un plan fundamentat şi urgent, suma necesară se va cheltui în viitor pe termene scurte şi medii, însă fără rezultate investiţionale clare, precise, aşteptate.
Anul 2023 trebuie să vină cu un pas clar în gestionarea problemei gunoaielor
Problematica deşeurilor în România şi cu precădere în municipiul Bucureşti este de natură a afecta siguranţa şi bunăstarea naţională, cu potenţial de deteriorare a sănătăţii umane - boli, epidemii, pandemie. Se poate produce astfel deranjarea ireversibilă a mediului înconjurător, cu efecte grave asupra oamenilor, a solului, a subsolului și a pânzelor de ape freatice care din cauza gestionării greșite a gunoiului vor fi infestate. Se produce și poluarea aerului, iar zonele în care există producție agricolă sunt grav afectate. Se poate ajunge la accidente biologice asupra ecosistemelor, florei şi faunei.
Ignorarea Economiei Circulare înseamnă afectarea patrimoniul material, productiv-economic şi industrial al României, însă şi afectarea imaginii ţării în plan european, internaţional, prin infringementuri şi restricţii de colaborare-cooperare extinsă, lipsa de atractivitate în turism etc. În anul 2023 trebuie să existe o etapă de înaltă responsabilitate profesională, socială şi corporativă pentru decizii ferme, fezabile, de punere în mişcare a sistemului complex de gestionare a deşeurilor.
Este momentul deciziilor pentru asigurarea serviciilor performante de soluţionare a problemelor de mediu, inclusiv a deşeurilor, aşa încât Agenda strategică şi operaţională autohtonă să fie acceptată şi apreciată la nivelul UE, constatându-se că, în fapt, cu realism, încredere, profesionalism şi determinare activă, se înregistrează avansul către o Românie Europeană curată.
Factori care generează poluarea.
Industrializarea Economiei Circulare în România
Economia circulară se bazează pe faptul că producţia de deşeuri pe plan mondial, până în 2050, ar putea ajunge la 2,7 de miliarde tone, iar în România, la 8,1 milioane de tone. Creşterea accelerată a volumului şi schimbarea caracteristicilor deşeurilor municipale se petrec în tendinţa şi corelaţia globală între urbanizare, generarea de deşeuri şi raritatea resurselor în economie, cu influenţe în Produsul Intern Brut în fiecare ţară, inclusiv în România. În 2021, deşeurile totale generate în UE de toate activităţile economice şi de gospodării s-au ridicat la peste 2,6 miliarde de tone.
Slaba gestionare şi neeliminarea deşeurilor pot avea impact grav asupra mediului. Gropile de gunoi, de exemplu, ocupă terenuri şi pot cauza poluarea aerului, a apei sau a solului, în timp ce incinerarea doar pentru distrugerea deşeurilor poate genera emisii de poluanţi ai mediului. Nu creşterea economică în sine, propriu-zisă, este cea care generează poluarea, ci modul industrial dezorganizat de creştere determină apariţia poluării.
În acest cadru sunt deja premise pentru transformarea industrială a economiei liniare în economie industrială circulară. De aici apare nevoia imperativă de industrializare a domeniului pentru tratare şi valorificare materială şi energetică a deşeurilor, de a promova industrializarea acestora şi folosirea lor ca resurse în condiţii de siguranţă.
Pachetul legislativ european „Economia circulară”
Comisia Europeană a elaborat pachetul legislativ „Economia circulară” în care industria şi industrializarea deşeurilor ocupă un loc central. Acestea, în principal, constau în introducerea de rate de reciclare obligatorii pentru diferitele categorii de deşeuri, în baza obligaţiilor de Responsabilitate Extinsă a Producătorului în rândul companiilor care introduc pe piaţă bunuri ce rezultă ulterior în deşeuri. De asemenea, introducerea obligativităţii reproiectării produselor prin creşterea proporţiei materiilor prime provenite din reciclare şi creşterea gradului de reciclabilitate a produselor la finele ciclului de viaţă. Există un Codul European al Deşeurilor care vizează reconsiderări în industrie a unor deşeuri drept materii prime secundare. Tot aici intră și nevoia adoptării unor instrumente economice de promovare a reutilizării şi stimulare a simbiozei industriale şi a produselor mai ecologice.
Este nevoie și de creşterea ratei de reciclare a deşeurilor municipale la minimum 65% şi a deşeurilor de ambalaje la minimum 75%, până în anul 2030. De asemenea, de plafonarea ratei de eliminare finală pentru toate categoriile de deşeuri la un maxim de 10%, până în anul 2030, inclusiv prin instrumente fiscale şi de coerciţie, precum interzicerea depozitării deşeurilor colectate separat şi suprataxarea depozitării deşeurilor. Tot până atunci, se vizează reducerea cu 50% a deşeurilor alimentare.
Implementarea modelelor de succes în mediul privat
În economia României, unele firme au înregistrat progrese în implementarea modelelor de economie circulară şi au atins deja stadiul de maturitate în condiţii de simbioză industrială cu promovarea sustenabilităţii pe lanţul valoric general. Totuşi, în țara noastră nu se aplică în mod consecvent economia circulară.
Dacă analizăm câţiva indicatori macroeconomici de bază, în ceea ce priveşte eficienţa în utilizarea resurselor, putem să concluzionăm că situaţia nu este adecvată. Perspectivele sunt îngrijorătoare, dacă nu reuşim să concentrăm atenţia patronatelor şi a guvernului pentru regândirea traiectoriei industriale a economiei deşeurilor în vederea trecerii rapide la economia circulară efectivă.
Tratarea industrială a deşeurilor
În UE sunt tratate anual aproximativ 2,3-2,5 miliarde tone de deşeuri, inclusiv tratarea deşeurilor importate în UE. Aproape jumătate (47%) din deşeurile tratate sunt supuse altor operaţiuni de eliminare decât incinerare. Alte 36,2% din deşeurile tratate sunt supuse unor operaţiuni de valorificare, altele decât valorificarea energetică şi operaţiunile de rambleiaj.
Obiectivul pe termen lung este transformarea Europei într-o societate care reciclează, cu evitarea deşeurilor şi folosirea celor inevitabile drept resursă, ori de câte ori acest lucru este posibil. Diverse companii cu profil industrial îşi unesc activitatea în parcuri integrate de reciclare a deşeurilor din România. De aceea, se observă că este utilă abordarea integrată a tot ceea ce înseamnă colectare şi tratare a unor categorii de deşeuri, reconsiderând serviciul de colectare ca fiind fază implicită din lanţul tehnologic industrial în domeniu. În acest fel, trebuie să se închidă cercul reciclării prin sisteme industrializate de colectare, tratare, reciclare, ceea ce înseamnă de fapt industrializare pentru economisirea resurselor naturale de materii prime şi energie.
Managementul deşeurilor este considerat a fi cea mai presantă problemă de mediu a României şi în Bucureşti. Economia Circulară poate reinventa economia românească.
Cantitățile enorme de gunoi îngreunează atingerea obiectivelor
În cursul anului 2021 şi în prima parte a anului 2022 Parlamentul României, Guvernul, Ministerul Mediului, Unităţile Administrative Teritoriale, Consiliile judeţene şi locale, diverşi operatori de mediu, agenţi economici şi industriali ş.a. au fost, frecvent, angajaţi în analize, întâlniri de lucru, şedinţe, conferinţe, simpozioane, sesiuni de căutări şi ajustări reglementative, de decizii în privinţa problemelor de mediu, în încercarea de înlăturare a unor vulnerabilităţi şi deranjamente strategice, operaţionale, economice şi sociale privind deşeurile şi salubrizarea, respectiv realizarea climatului şi condiţiilor-cadru pentru a se stabili: „Cum să se conducă” domeniul deşeurilor în România şi în Bucureşti?, „Cum să gestionăm deşeurile în România şi în Bucureşti?”, „Cum şi Ce să facem?” în domeniul deşeurilor, pentru a răspunde Programului Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD) şi cerinţelor UE în domeniu, pentru a încerca introducerea concretă a Economiei Circulare pe teritoriul naţional şi în Bucureşti. Obiectivele comunitare sunt greu de atins, deoarece România înregistrează cantităţi enorme de deşeuri ce rămân negestionate conform cerinţelor comunitare.
