Egali cu istoria

Existenta vechilor familii boieresti s-a impletit permanent cu istoria tarii noastre. Una dintre aceste familii este cea a Balacenilor, a carei prezenta este semnalata inca din sec. al XIII-lea.

Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici, ultimul reprezentant, pe linie masculina, al unei multiseculare familii boieresti

Traditia spune ca primul boier Balacean si intemeietor al familiei ar fi fost cneazul Balacico, ce a trait in jurul anului 1280, in Valahia, aproape de Dunare. De atunci, mosia familiei a fost si a ramas tinutul Balaciului de Teleorman. Prin secole, istoria acestui neam s-a impletit strans cu istoria Tarilor Romane. In Evul Mediu, Balacenii au fost inalti dregatori, oameni de incredere ai domnitorilor, dar si razboinici, a caror vitejie s-a pastrat in memoria baladelor populare. Apoi, in sec. al XIX-lea, cativa dintre reprezentantii familiei s-au implicat in "politichia subtire", unde arma secreta a cuvantului era la fel de taioasa ca sabia inaintasilor. Acum, la inceput de secol si de mileniu, singurul si ultimul reprezentant, pe linie masculina, al gloriosului neam boieresc este academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici.

ACADEMICIANUL CU "SANGE ALBASTRU". Academicianul are acum 81 de ani. In spatele unei aparente fragilitati se ascunde un savant cu o putere de munca formidabila, specializat in neurologie si neurocibernetica, precum si un rafinat om de cultura. Locuieste intr-o vila cocheta, in centrul Capitalei. Vechi tablouri de familie, din care Balacenii altor timpuri te privesc sever, precum si biblioteca tixita cu carti vechi, raritati bibliofile care au supravietuit cu greu istoriei ultimelor decenii, contureaza imaginea unei familii de boieri carturari. Asemenea tuturor nobililor adevarati, academicianul Balaceanu-Stolnici, el insusi boier pana in varful unghiilor, arboreaza un stil simplu, direct si fara morga aristocratica. Vorbeste molcom despre inceputurile legendare ale neamului sau si despre stramosii care au stat adeseori in preajma marilor nostri domnitori. Ascultandu-l nu ai cum sa ignori o realitate tulburatoare: din spatele ochelarilor sai cu rame subtiri, aurii, te privesc opt veacuri de istorie.

LEGENDA INCEPUTURILOR. "Inceputurile neamului Balacenilor se regasesc intr-un trecut legendar, legat atat de insemnele heraldice prezente pe stema familiei noastre, cat si de toponimia unora dintre locurile apropiate noua. Exista o legenda in versuri, pe care profesorul Ion Nania din Pitesti a cules-o din satul Mirosi, o veche mosie a Balacenilor, in care este pomenita uciderea unui leu fioros aciuat candva prin acele locuri. Fiara a fost omorata de Burdeanu si Balaceanu, doi tineri care s-au luptat cu ea. Dupa uciderea leului, localnicii au hotarat ca paraul si campia pe care a avut loc lupta sa se numeasca Burdea. In schimb, lui Balaceanu i s-a oferit blana jivinei si dreptul de a folosi leul pe pecetii, drept pe care urmasii l-au pastrat peste veacuri, transformat in insemn heraldic." Trecand peste acest episod aflat undeva la limita dintre legenda si realitate, Balacenii reapar cantonati de asta data in istoria adevarata. Vechile genealogii ale familiei il pomenesc pe "Constantin ot Balaci", mare capetenie in oastea lui Mircea cel Batran. Acest "Constantin" ar fi murit in lupta de la Rovine, alaturi de alte trei capetenii, probabil rude ale sale ori poate frati de cruce, cum existau in traditiile vremii. Si acest episod dramatic a fost pastrat in heraldica Balacenilor pe a caror stema sunt prezente si trei sageti, intoarse cu varful in jos, semn de moarte eroica.

INALTII SFETNICI AI VOIEVOZILOR. Istoria Balacenilor continua, prin timp, cu mentiuni din ce in ce mai clare. Prin sec. al XV-lea au trait Dragomir (fiul lui Constantin, cel mort la Rovine), Geaico, Nedelcu si Mos Spataru. Ceva mai tarziu, in sec. al XVI-lea, la Balaci traiau fratii Spata, Mos, Stan si Gialapi, amintiti intr-un hrisov dat in 1556 de voievodul Patrascu cel Bun. Dintre acestia, Spata si-a extins mosiile, urcand in acelasi timp si in ierarhia inaltilor dregatori. A slujit in vremuri tulburi, in care domniile se schimbau rapid, adeseori prin moartea voievozilor. Stapanii sai au fost Vlad "Inecatul", Vlad Vintila de la Slatina, Radu Paisie, Mircea "Ciobanul" si Patrascu Voda, ale caror scurte domnii au durat, in total, doar 27 de ani. Un alt Nedelcu din neamul Balacenilor a fost vornic, asadar al doilea dregator in ierarhia Divanului Domnesc. El a fost ctitorul Bisericii Sfantul Gheorghe Vechi din Bucuresti care, la un moment dat, a adapostit chiar si Mitropolia Tarii Romanesti. In secolele urmatoare, averea Balacenilor a crescut cu atat mai mult cu cat ei au ocupau dregatorii si functii administrative din ce in ce mai inalte. In acele timpuri tulburi au ajuns sa se inrudeasca prin casatorii cu cele mai importante familii, unele chiar domnesti, din Tara Romaneasca.

Cei mai multi dintre Balaceni au avut o mare pasiune pentru carti. Din pacate, o mare parte a bibliotecii familiei a fost arsa in primii ani ai regimului comunist si putine carti au mai putut fi salvate

Amurgul. Balacenii au participat, de pe pozitii sociale la fel de inalte, si la procesul de innoire a Romaniei moderne, derulat sub multiple forme in cursul sec. al XIX-lea. In schimb, in sec. al XX-lea, urmasii multisecularei familii s-au retras discret, dedicandu-se mai ales culturii. Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici isi aminteste si acum rigoarea, dar si farmecul unei educatii aproape spartane, care le-a fost oferita lui si surorii sale. "Am facut liceul in particular, am primit o educatie nemteasca - tata facuse Liceul "Teresianum" la Viena, avea deci educatie nemteasca, mama era de origine germana, asa ca, pe undeva, disciplina ne-a intrat in sange." De fapt, aceasta educatie riguroasa aplicata unor odrasle care, cu toate ca stiau ca li se cuvine absolut orice, erau invatate sa-si ia doar ceea ce le era strict necesar i-a ajutat pe Balaceni, la fel ca si pe ceilalti urmasi ai vechilor familii boieresti, sa supravietuiasca dramaticelor rigori si incercari la care au fost supusi de regimul comunist. "Aceasta clasa boiereasca, prin experienta ei istorica, a reusit sa traverseze momente grele, nu numai in perioada comunista, dar si inainte; nu uitati ca au existat timpuri in care peste noi s-au napustit necazuri fara numar. Dar totdeauna am stiut sa ne adaptam. Astfel se explica de ce acesti oameni, unii iesiti din inchisoare, altii care asteptau, din clipa in clipa, sa fie arestati, traind si unii, si altii in mizerie, nu s-au plans niciodata de nimic. Noi toti am avut un instinct de aparare, mostenit aproape genetic, care ne-a ajutat sa lasam necazurile sa treaca peste noi asa cum se prelinge apa pe o masa lacuita. Nu numai ca ne-am adaptat, dar ne-am adaptat atat de bine, incat, in ciuda acelor greutati infernale, am avut bucuriile noastre. O saptamana intreaga marile doamne ale protipendadei mergeau la muncile cele mai grele si umilitoare. In schimb, sambata ori duminica se adunau pe unde puteau imbracate atat elegant pe cat se mai putea si aproape ca reuseau sa recreeze ceva din atmosfera perioadei interbelice. Aproape ca as putea spune ca reuseam sa ne distram chiar si in mizeria impusa de comunisti. De fapt, dincolo de avere sau de pozitie sociala, boieria este mai mult o stare de spirit." Concluzie profunda cu atat mai adevarata, cu cat este exprimata de un om ce provine dintr-o familie a carei istorie nu se masoara in ani, ci in secole.

.

.

GENEALOGIA BALACENILOR

La fel ca orice veche si mare casa nobiliara, si familia Balacenilor are un arbore genealogic deosebit de bogat si "stufos" (foto). Cladita pe baza unor acte de cancelarie certe si documente de familie pastrate cu sfintenie de la o generatie la alta, completate insa si cu vechi traditii, reflectate in legendele eroice, aceasta genealogie ilustreaza o istorie multiseculara. De-a lungul ultimelor sapte sute de ani, boierii Balaceni ajunsesera sa se inrudeasca cu toate familiile nobiliare din cele trei tari romanesti. Mai mult decat atat, prin intermediul unor aliante matrimoniale, ajunsese sa se inrudeasca si sa aiba reprezentanti in majoritatea marilor case nobiliare din vestul Europei.