Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultima seară de marţi a lunii Gerar a fost un ger de-îngheţa apa în gropile de pe asfalt! Pe o asemenea vreme nici un Elefant n-ai scoate la Cinema! Dar dacă te cheamă Aurel Mitran, atunci totul e posibil.
Sala Patria a fost arhiplină, în ciuda vremii care duhnea de grade în minus, de parcă s-ar fi îmbătat cu frig. Lumea a venit să-l vadă pe Nicu Alifantis, să-i asculte piesele noi, să se încălzească la cântecele lui de şemineu. Şi, într-adevăr, Elefantul a reuşit să producă, alături de muzicienii săi extraordinari, o căldură ce părea a fi împrumutată dintr-o zi molcomă de primăvară.
Încă de la intrare, spectatorii au fost întâmpinaţi de fetiţe cu chibrituri, care le înmânau câte o cutie, urându-le cu zâmbetul mare cât un soare arzător: "Poftiţi, vizionare plăcută"! Dar cine erau fetiţele cu chibrituri? Maria şi Nataşa Alifantis. Da, erau fetele lu' tata. Toţi cei care au vrut să ia parte la lansarea albumului "Cântece de şemineu" au primit din partea artistului o amintire ce se poate aprinde sau se poate păstra ca atare.
MUZICĂ ECO
S-au stins luminile şi s-a aprins flacăra creatoare a unor muzicieni de mare clasă, greu de găsit în ziua de astăzi pe piaţa autohtonă: Mihai Neniţă (vioară), Berti Barbera (percuţii), Adrian Flautistu (contrabass), Marcel Moldovan (tobe), Mediana Vlad (soprană de coloratură), Virgil Ianţu (voce), Bogdan Tudor (voce) şi Mircea Ciurez (tenor).
"Ţie, dragostea mea,/ de azi, de ieri, dintotdeauna,/ îţi închin această seară./ Fă-mă să uit minciuna,/ fă-mă să uit laşitatea,/ fă-mă să uit răutatea/ şi lasă-mi libertatea/ de-a te iubi.// Ţie, dragostea mea,/ de azi, de ieri, dintotdeauna, îţi închin această seară,/ îţi închin...". Acesta este "Cântec pentru ea", pe versuri de Alexandru Tocilescu.
De altfel, regizorul şi prietenul lui Alifantis a fost prezent în sală.
În cele aproape două ore de spectacol, totul a fost acustic. Nu s-a auzit decât muzică eco, produsă la "rece" de instrumente 100% naturale. Berti Barbera este omul care a adus ploaia în Patria. Atât de bine a mânuit un rainstick, încât la piesa "Ploaie în luna lui Marte" am avut senzaţia că cineva a dat drumul la efecte pe un calculator. Dar nu, era doar acustic! Incredibil, dar adevărat, mai ales într-o sală de cinema. Este o performanţă reuşită de Elefant & Co., foarte greu de atins, cel puţin în România, cu infrastructura muzicală "care este"...
"Nu ştiu cum să fac, dar trebuie să mă conving să nu mai cânt la atâtea chitare", spunea Nicu, degajat, când spectacolul s-a terminat. A avut mari emoţii, pe măsura valorii, dar s-a descurcat foarte bine cu cele cinci chitare şi cu ukulele - instrument pe care l-a denumit glumind "chitară de criză" (fiind o chitară, dar mult mai mică).
"Cântecele de şemineu" vor ajunge şi la Scala (Cinema Scala), la 19 aprilie. Elefantul merită să intre din nou în cinematograf. A fost magnific!
P.S. Nicu Alifantis a primit un buchet de flori, venit din partea doamnei şi domnului Ion Lucian. "Este o mare onoare pentru mine ca domnul şi doamna Lucian să-şi aplece privirea asupra unuia ca mine".
