Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Jurnalul WEBCAM LIVE ROMÂNIA

Ştiri

Editoriale

Special

Bani şi afaceri

Externe

Cultură

România Inteligentă

Sport

Viaţa Sănătoasă

Timp Liber

Jurnalul.ro › Special › “Era prea evident faptul ca e nevinovat”

“Era prea evident faptul ca e nevinovat”

28 Feb 2008 • 00:00

CAZUL "CRISTINA" ● În numele fiului
Dumitru Radu, tatăl lui Alexandru, s-a implicat atât de mult în acest caz, încât povesteşte întâmplările din viaţa fiului său de parcă le-ar fi trăit el. Numai gândul că cineva i-ar putea face rău acestuia îl scoate din minţi.

Jurnalul Naţional: Aţi insistat în instanţă şi pe faptul că Cristina ar fi consumat droguri...

Dumitru Radu: Copiii ăştia din Eforie consumau droguri. Se plictiseau iarna şi asta făceau. Iarna n-ai ce să faci într-un orăşel pe litoral. Se adunau, încercau diverse chestii... A recunoscut ăsta, Alexiu, fostul prieten al Cristinei. În instanţă a recunoscut.

A spus că şi Cristina consuma?

N-a zis. A zis doar de el. L-a apucat o criză chiar în instanţă. Ne-a impresionat pe toţi. N-am vrut să insistăm, că îl arestau pentru consum. Dar n-am vrut să insistăm cu această chestiune. Pentru că îi cunosc părinţii. Ce să fac, să mă acuze acum că i-am arestat copilul? L-au apucat frisoanele exact când dădea explicaţii. Au întrerupt şedinţa, l-au scos afară, i-au dat ceva să-şi revină şi l-au adus din nou. Deci, anturajul. Prietenul Ralucăi era un toxicoman cunoscut. Intrase în vizorul poliţiei şi nimeni nu pomeneşte nimic de chestia asta. L-a luat taică-su, l-a trimis în străinătate, să nu se mai întoarcă. În dimineaţa de după crimă, când a venit procurorul cu poliţiştii din Eforie, adjunctul de atunci l-a întrebat pe Alexandru dacă a văzut pe cineva suspect, pentru că ei aveau vila sub urmărire de doi ani. Acum, el nu mai recunoaşte că a întrebat asta. Alexandru le-a zis că nu-şi aduce aminte. Noi am verificat pista asta şi am dat de unul, Arnăutu, care în momentul ăla era arestat de două săptămâni pentru droguri. Din informaţiile mele, ăsta din două în două zile era la vilă. Ştiind că a fost arestat din presă, pentru că a fost prins cu canabis, m-am gândit: "Mă, nu cumva e o filieră?".

I-aţi spus asta procurorului?

Da. Şi s-a dus procurorul cu avocatul meu de atunci la Arnăutu, în puşcărie, la Poarta Albă, unde era şi Alexandru atunci. Şi procurorul ce face? Zice: "Uite, mă, ce zice tatăl lui Alexandru, că te-a văzut pe la vilă". Şi ăla zice că da, se mai ducea, dar în ultima perioadă n-a mai fost. Şi procurorul îi spune: "Da’ uite, mă, ce mai zice, că faci trafic de droguri şi că tu ai omorât-o pe Cristina, e adevărat?". åla bineînţeles că a negat. Deci, aşa cum a construit procurorul fraza, a lăsat să se înţeleagă că eu l-am dat în gât şi că am spus că face trafic de droguri şi de aia a fost arestat de poliţie. Acuma, fi-miu era băgat cu traficanţii de droguri la Poarta Albă. Era în mâinile lor. Şi avocatul m-a sunat şi mi-a spus: "Uite, asta a zis nemernicul ăsta de procuror, că dumneavoastră aţi băgat la puşcărie toată gaşca aia de traficanţi". Am zis că înnebunesc.

M-am dus, atunci era Stănişor director general al penitenciarelor, am spart cu piciorul uşa de la biroul lui, era să mă aresteze. Am intrat, aşa, ca-n brânză şi i-am zis aşa: "Vezi, dacă i se întâmplă ceva lu’ fi-miu, să ştii că-ţi omor familia".

Şi-am plecat. M-am urcat în maşină şi m-am dus repede la familiile celor care au fost arestaţi pentru trafic de droguri şi le-am zis soţiilor: "Băi fetelor, vedeţi că eu n-am zis aşa ceva. Eu am zis că îl bănuiesc, că l-am văzut acolo... Nu i-am dat în gât". Le-am zis: "Vedeţi că ăştia vor să vă asmută împotriva lui Alexandru şi poate faceţi o crimă, şi atunci vedeţi că voi sunteţi la mâna mea afară". Eu l-am întrebat pe fi-miu: "Măi, te-au acostat ăştia, traficanţii?". Şi mi-a zis: "Nu, dar de câte ori treceam pe lângă ei se uitau urât la mine". Ca să vă daţi seama până unde s-a mers cu tevatura asta. Deci, l-au pus în pericol. Eu dup-aceea am făcut plângere penală împotriva procurorului, care, bineînţeles, a rămas îngropată ca multe altele...

Presiune psihică

Alexandru a mai avut probleme în arest?

L-au plimbat prin cele mai grele penitenciare, doar, doar... E o chestie, o tehnică. Cu Cioacă acum... e un sâmbure de adevăr – ei creează şi o presiune psihică... nu ştiu dacă e vinovat sau nu. Ei, pe Alexandru l-au băgat cu cei mai înrăiţi asasini, tocmai ca să creeze o asemenea presiune.

Nu vă ascund că şi eu mă duceam imediat unde era el şi transmiteam semnalul: "Băi fraţilor, dacă vă atingeţi de el, aveţi familiile afară, eu vi le omor. Vă omor familia. Nu stau la discuţii. Aşa, mai bine luaţi banii ăştia de la mine". Plăteam ca să fie păzit. Mediul ăsta nu poate fi stăpânit decât oferind şi ameninţând. Altfel, eşti mort. Trebuie să vadă că ai putere.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

Vă întrebam pentru că a apărut la un moment dat acel deţinut Valentin Perjescu, care a susţinut că Alexandru i-a dat nişte bileţele să le transmită cuiva de afară...

Perjescu! Perjescu e un provocator, săracu’, l-au adus şi la proces. A fost obligat să-l facă pe Alexandru chipurile să-şi facă un scenariu. Şi a căzut, în faţa instanţei ăla a zis: "Dom’ne, nu-l consider vinovat, n-a fost aşa, n-a fost aşa... Nu mă aşteptam. åsta, fiind în închisoare, era la mâna procurorilor. Şi totuşi, în instanţă a spus adevărul. Asta pentru că e o regulă. El se întorcea în închisoare şi ăilalţi, dacă aflau că el e turnător, îl înhăţau. Eu m-am speriat când am auzit că-l aduc pe Perjescu la Alba. M-am dus la Constanţa, am luat un avocat, am făcut rost de dosarul lui Perjescu şi în trei zile ştiam totul despre el. Era condamnat la şapte ani pentru furtul unui cauciuc şi i s-a redus la patru ani şi nouă luni pentru că, scria clar în dosarul lui, a colaborat cu poliţia şi şi-a însuşit alte 70 de furturi. Printre ele, 30 de furturi comise într-o singură zi. Perjescu nu era Speedy Gonzales... Dar nimeni nu şi-a pus problema asta. În instanţă n-a mai zis nimic. A retractat tot ce le zisese procurorilor. Şi atunci eu nu am mai prezentat nimic judecătorilor, ce aflasem despre el. El era, săracul, fiul ploii. Şi, fiind redus la patru ani şi nouă luni, deci fiind sub cinci ani, putea să intre la amnistii şi astea. Şi din cauza asta i-am oferit o şansă amărâtului ăsta. Am fost şi la el acasă, pe undeva prin Sighişoara parcă. Un amărât...

Presa a scris că aveţi o armată de avocaţi care să vă ajute să-l scoateţi pe Alexandru nevinovat...

Prostii! O armată, auzi! Nu. Pe mine m-a învăţat un procuror bătrân să-mi aleg, pentru fiecare fază a cercetării şi a procesului, alt avocat. Adică cel care e cel mai bun pe faza respectivă. Atunci am avut unii pentru faza de urmărire penală, alţii pentru fond, alţii pentru recurs... Şi le-am spus: "Domne, nu vă supăraţi, nu vă iau până la capăt, doar pentru faza asta". Ideea e nu că nu-i menţin pentru că nu sunt ei buni, dar trebuie să fie cei mai buni pe faza respectivă, pentru că dosarul e complicat... Plus că greul îl făceam eu. Eu le dădeam lor mură în gură, iar ei selectau – asta se poate, asta nu se poate. Dar ei nu se uitau în dosar. Eu luam, mă uitam la toate prostiile, mă uitam la virgulă, mă uitam câte astea, câte astea... Nu se uită ei la astea... A! Şi o altă pistă mai era camăta...

Piste şi probe

O altă pistă? În anchetă?

Nu. A mea. După ce a făcut procurorul cu Arnăutu, am zis că nu-i mai zic nimic. Tot ce aflu spun în instanţă. Aşa, cu camăta... Toată lumea ştie că Udrea (n.r. – tatăl Cristinei), ca să-şi facă vila aia... na, ţi-o faci greu din salariu, a luat şi bani cu împrumut. Aşa spunea lumea din Eforie. Şi am întrebat pe unu’, pe doi, pe trei, domne, e adevărat? Cică ar fi împrumutat de la nişte basarabeni. Că ulterior, el le-ar fi făcut un rău, nu ştiu ce, şi ăia ar fi zis că se vor răzbuna pe familia lui. Şi am zis să mergem şi pe asta. Chiar l-am rugat pe Nelu (n.r. – Ion Udrea): "Domne, spune-mi, dă-mi nişte date". Dar el, în durerea lui, nu mai era în stare să... Poate, nu ştiu, nici n-avea pentru ce să lupte... Oricum, e o ruşine pentru meseria de procuror ce au făcut ei. Acum, că dosarul se întorsese la parchet pentru refacerea urmăririi penale, trebuia analizate toate pistele. Asta mă poate duce pe mine să cred că unele cadre din parchet sunt complici la crimă. Că ori sunt incompetenţi, ori sunt complici la crimă şi încearcă să ascundă ceva. Nu se poate aşa de multe greşeli... Şi dacă studiezi o carte de criminalistică, ştii ce măsuri să iei. Decât dacă tu vrei să-i protejezi pe adevăraţii vinovaţi. Am discutat şi cu Bejan (n.r. – procurorul Vasile Bejan, cel care a refăcut urmărirea penală în cazul "Cristina") şi i-am zis: "Domne, hai acuma, dacă tot s-a întors dosarul, faceţi, măi, acuma ca lumea cercetări, ce, tu eşti mai prost ca ălălaltu’?". Că eu aşa discut cu ei, că nu merită altceva. Sunt nişte jigodii. Uite aici, fă ce n-a făcut ăla. Zice: "Nu, domnu’ Radu, eu fac decât ce a scris Înalta Curte". Păi, cum faci, măi, ce a scris Înalta Curte? Adică tu mergi numai unidirecţional din nou? Nu anchetezi şi pista asta, şi pista asta... Zice: "Nu, pe mine mă interesează dacă Alexandru este sau nu vinovat". Şi atunci, toată această tergiversare, acest proces luat de la capăt, pe cine avantajează? Pe mine? Pe fi-miu? Nu. Pe ăla care a făcut-o... Sau pe ăia, că după mine sunt doi inşi care au făcut-o – unul a ţinut-o şi unul a strangulat-o. Nu se poate să fie numai unul. Dar el a zis că nu anchetează...

Sunt totuşi câteva probe destul de solide care îl incriminează pe Alexandru.

Ce probe? Ei n-au fost în stare nici să stabilească ora morţii. Eu vă spun procedura. Nu există, nu se poate să vorbeşti din amintiri sau din ce spune altul. La orice crimă e chemat imediat medicul legist. Medicul de pe salvare putea să vadă dacă mai e vie sau nu. Atât. Legistul are metode, îi pune termometrul, vede câte grade a scăzut temperatura corpului, sunt calcule foarte riguroase care pot să reducă timpul, să stabilească cât mai precis ora morţii. Nu s-a vrut. Adică să faci autopsia după 36 de ore şi legistul să-şi bazeze concluziile pe observaţiile medicului de pe salvare? Alea-s vax! Nu există în lumea asta aşa ceva. Apoi, au dispărut sticlele cu mucuri de ţigară. Deci, de ce au dispărut sticlele cu ţigări? Alea trebuiau analizate. Ea fuma, dar nu fuma atâta... Iar Alexandru nu fumează...

Trebuia să vadă dacă era ruj pe mucuri măcar. Ea, din câte ştiu eu, mai purta ruj, dar din ăsta deschis. Iar bazaconia aia cu rujul închis pe care o zic măgarii ăştia de procurori... Eu am cumpărat trusa aia pe care o avea ea. Am făcut probe. Deci eu tot ce au afirmat ei, am făcut probe.

Le-am zis să ia de sub unghiile ei probe, că se vedea că sunt urme de piele sub unghii. Au zis nu, că sunt ale ei, că s-a apărat şi a încercat să-şi desfacă firul... Vă daţi seama ce nebunie de anchetă a fost efectuată...

Şi unde sunt amprentele? Trebuia să fie amprentele lui peste tot... Cineva le-a şters... Amprenta de pe pungă, care nu se ştie dacă e a lui sau nu... a fost statică, pe suprafaţă dreaptă. Deci, n-a fost în mişcare. Dacă i-ar fi pus punga pe faţă s-ar fi mişcat, şi atunci ar fi apărut un alt tip de amprentă, mişcată. N-a fost cazul. Toate expertizele au arătat că a fost făcută pe o suprafaţă dreaptă. Dar nu asta e grav. E normal să i se fi găsit amprentele pe ceva. Chiar şi pe punga aia. Faptul că nu sunt amprente, asta e o problemă. Că el stătea în camera aia... Peste tot trebuia să fie măcar amprentele lui şi ale ei. Unde sunt amprentele? Cineva
le-a şters...

Anchetatorii spun că amprentele îl incriminează pentru că sunt făcute prin stratificare cu ruj şi sânge, iar el nu avea cum să aibă aceste substanţe pe mână, decât dacă ar fi luat contact cu ea...

Dar nu-s amprentele lui... Nu se ştie... Dar noi sărim peste aspectul ăsta.

Altceva – sângele de pe saltea. Aici iarăşi e o chestie. Din ce am citit eu în cărţi – dacă petele sunt concentrate înseamnă că victima a stat mult în zona aia. Ea avea o pată aproape de cap şi una mai spre picioare. Ce căuta aia acolo? În plus, ei spun că au rămas 100 de milioane la locul faptei, şi asta înseamnă că n-a fost jaf.

S-au găsit la locul faptei şi bani, şi bijuterii, şi aparatură electronică. Cum să fie jaf?

Păi, unul care face o crimă, mai ales dacă o face cu premeditare, lasă să se înţeleagă că n-a fost jaf. Dar el cine ştie ce a scos de acolo. În cameră, peste tot erau împrăştiate lucruri. Hainele erau pe jos. Ei ţineau hainele pe jos sau în cuier. Dar nu erau aşa de împrăştiate. Cineva a căutat ceva acolo. Faptul că s-au găsit banii, probabil din vânzările încasate la cele două obiective (n.r. – terasa din Eforie Nord şi Vila "Cristina") în acea noapte, asta nu înseamnă că n-a fost jaf, dacă s-a urmărit ceva. Eu am informaţii că în cameră mai erau şi 4.000 de dolari, care nu s-au găsit. Sau poate erau înscrisuri care erau mult mai importante pentru cineva decât 100 de milioane. Anchetatorii au sărit peste aceste aspecte... Deci, infractorii sunt profesionişti, după modul cum au executat. Iar chestia aia cu cagula, e părerea mea şi toată lumea a râs de ea, eu cred că a fost un semnal dat către altcineva.

Cagulă?

Punga neagră de pe capul Cristinei. Eu cred că a fost un semnal dat către altcineva. Pentru că este inutilă.

Alexandru are şi câteva inadvertenţe în declaraţii. Mai ales în cazul intervalelor orare care ţin practic de comiterea crimei.

Alexandru nu purta ceas. Şi ei zic că în declaraţii sunt erori de cinci-zece minute. Şi că minte. Dar în declaraţiile martorilor sunt erori de jumătăţi de oră... Ei nu mai mint? Şi acuma, cine face o crimă plănuieşte atent să nu facă erori. Dubios e nu când nu-ţi aduci aminte, ci când îţi aminteşti prea exact. Că atunci înseamnă că ai plănuit. Scenariul lor se bazează pe două chestii – că Alexandru e fire violentă şi că minte. Pe dumneavoastră, dacă v-aş întreba ce aţi făcut ieri pe vremea asta, aţi ştii aşa, cu ore exacte?

Despre plecare

Unde este Alexandru acum?

În Hong Kong.

De ce a plecat din ţară?

Instanţa nu i-a dat interdicţie de a părăsi ţara, pentru că era prea evident faptul că e nevinovat. El şi aşa a stat în ţară până în 2005, cât să mai stea? Păi, ştiţi cum apărea când încerca să îşi ia cazierul? "Învinuit pentru omor deosebit de grav." Nimeni nu-l angaja cu chestia asta. A avut o ofertă pe 5.000 de dolari la o firmă de avioane şi, când au văzut cazierul, nu l-au mai angajat. Şi el a zis: "Măi tată, eu nu mai stau că ăştia nu mă mai cheamă". Când am fost ultima oară la Înalta Curte, completul de judecată zice: "Ce cauţi, domne, aici?" L-a întrebat ce caută. El a fost la toate înfăţişările. El ultima declaraţie a dat-o în august 2005. Şi la câteva zile a plecat.

Nu i-a fost teamă să plece?

De ce să-i fie teamă?

Că nu se mai poate apăra.

Noi am ajuns aproape la zero cu banii... Avocaţi, drum, hotel, mâncare, prostii... Şi mi-a zis că pleacă să poată munci. Am fost cu el la Singapore, am fost cu el la ambasador, deci noi nu ne-am ascuns. Acum un an şi jumătate am fost şi noi la el, eu cu maică-sa, la Singapore. Apoi a fost mutat în altă parte, la Hong Kong, şi urma să ne trimită adresa lui. Atunci s-a rupt firul. Chiar suntem îngrijoraţi. Trebuia să vină acasă de Crăciun, în 2006, dar n-a mai venit. Mă gândesc să merg să-l caut acolo...

Nu rataţi!
Citiţi mâine epilogul unei poveşti fără sfârşit şi fără vinovaţi.

Citiţi şi: